Prezentare scurta
- Definiție: blocarea țesutului în spațiul articular îngustat; restrângerea permanentă a mobilității
- Forme: Sindromul de impingement primar bazat pe modificarea structurii osoase; sindromul de impact secundar declanșat de altă boală sau leziune
- Diagnostic: istoric medical, examen fizic, proceduri imagistice (radiografie, RMN, ecografie)
- Tratament: În funcție de tipul și severitatea impactului, terapie conservatoare (fizioterapie, medicamente pentru durere) sau intervenție chirurgicală
- Simptome: durere în articulația afectată; pe termen lung, există adesea o mobilitate limitată; articulația precum și țesutul din jur sunt parțial deteriorate
- Cauze și factori de risc: Modificări osoase sau leziuni ale articulației; stresul extrem contribuie adesea și la dezvoltarea bolii
- Cursul bolii și prognosticul: Depinde de tipul de impingement și tipul de tratament; leziuni articulare mai severe posibile
Ce este sindromul de afectare?
Sindromul de impact se manifestă mai ales în articulația umărului. Afectează aproximativ zece la sută din populație, bărbați și femei în jurul vârstei de 50 de ani aproximativ la fel de des. Sindromul de impact apare adesea și în articulația șoldului. Mai rar, pacienții suferă de sindromul de impingement al articulației gleznei.
Puteți citi mai multe despre acest subiect în articolele noastre Impingement – Shoulder și Impingement – Sold.
Forme ale sindromului de impingement
Sindromul de impact al umărului poate fi împărțit în două forme, în funcție de ce structuri sunt comprimate:
Sindromul de impact primar se datorează unei modificări a structurilor osoase, cum ar fi un pinten osos sau un acoperiș osos înclinat excesiv.
Sindromul de impact secundar fără ieșire este rezultatul unei alte afecțiuni sau leziuni care reduce spațiul articular. Aceasta include, de exemplu, inflamația bursei (bursita) și deteriorarea tendoanelor sau a mușchilor.
Persoana potrivită pe care să o contactați dacă suspectați sindromul de impingement este un specialist în ortopedie și chirurgie traumatică. Descrierea detaliată a simptomelor dumneavoastră oferă deja medicului informații prețioase despre starea dumneavoastră actuală de sănătate. Medicul vă va pune următoarele întrebări, de exemplu:
- Îți amintești o încordare sau o rănire severă în momentul în care a început durerea?
- Durerea este surdă și iradiază din articulație?
- Durerea se intensifică noaptea sau când stai întins pe partea afectată?
- Aveți o gamă limitată de mișcare în articulația afectată?
O radiografie a articulației afectate, o examinare cu ultrasunete (sonografie) și o imagistică prin rezonanță magnetică (RMN) susțin un diagnostic de încredere.
Examinarea radiografiei
Examenul cu raze X este instrumentul de diagnostic de primă alegere pentru sindromul de impingement. Dacă ortopedul dumneavoastră curant nu are propriul său echipament de raze X, vă va trimite la un cabinet de radiologie și apoi va discuta rezultatele cu dumneavoastră. Modificările structurale osoase tipice pot fi detectate pe radiografie.
Ecografie (sonografie)
Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM)
Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) este cu mult superioară examinărilor cu ultrasunete deoarece permite imagini mult mai precise ale țesuturilor moi (mușchi, tendoane, burse). Cartilajul și umflăturile osoase sunt, de asemenea, foarte precis descrise. Prin urmare, o imagine RMN este întotdeauna luată înainte de orice intervenție chirurgicală planificată pentru reconstrucția articulației, pentru a pune un diagnostic de încredere.
În plus, imaginea de ansamblu bună a țesuturilor moi permite o planificare mai precisă a intervenției chirurgicale.
Impingement necesită intervenție chirurgicală?
Terapie conservatoare
În stadiile incipiente, accentul este pus pe așa-numita terapie conservatoare. Dacă este posibil, articulația afectată este scutită, iar factorii de stres care cresc durerea (sport, muncă fizică obositoare) sunt în mare măsură evitați.
Analgezicele antiinflamatoare (ibuprofen sau acid acetilsalicilic) ameliorează de obicei durerea, dar nu afectează cauza declanșării.
Fizioterapia, de obicei, ajută la reducerea durerii. În unele cazuri, aceste măsuri (în special în cazul impactului la umăr) sunt suficiente pentru a permite pacienților să trăiască în cea mai mare parte o viață fără simptome fără intervenție chirurgicală.
Terapia cauzală
Sindromul de impingement – Artroscopia
Artroscopia este o metodă chirurgicală minim invazivă în care o cameră cu o sursă de lumină integrată și instrumente chirurgicale speciale sunt introduse în articulație prin două până la trei incizii mici în piele. Această metodă chirurgicală permite medicului să examineze articulația pentru deteriorare și să obțină o imagine de ansamblu asupra întregii articulații.
Acest lucru este adesea urmat direct de un tratament chirurgical, în timpul căruia orice proeminențe osoase care limitează libertatea de mișcare a articulației sunt șlefuite. Dacă deteriorarea cartilajului este deja prezentă, medicul o îndepărtează de obicei și aceasta.
În stadiile avansate ale sindromului de impingement, tendoanele sunt uneori deja rupte: pot fi suturate și reconstruite în timpul artroscopiei. Inciziile pielii sunt apoi suturate, închise cu câteva cusături și lasă cicatrici mult mai discrete decât operația deschisă.
Sindromul de impact nu poate fi neapărat „antrenat”. Cu toate acestea, în funcție de severitatea și tipul de impact, este posibil să se prevină deteriorarea ulterioară a articulației și să se reducă durerea. Rugați un terapeut fizic să vă arate exerciții pentru întărirea mușchilor. Întărirea acelor mușchi care sunt necesari pentru a roti articulația spre exterior (rotatori externi) ar trebui să fie cu siguranță vizată pentru impactul șoldului.
Rotatoarele externe ajută la creșterea eficientă a spațiului articular. Întinderea mușchilor relevanți este, de asemenea, importantă. În plus, exercițiile de creștere a mușchilor ar trebui cu siguranță efectuate după ce a fost efectuată o intervenție chirurgicală pentru a contracara atrofia musculară.
Care sunt simptomele sindromului de impingement?
Simptome în articulația umărului
Când apare sindromul de impingement la nivelul articulației umărului, pacienții raportează un debut acut al durerii în stadiile incipiente, care este discret în repaus și se intensifică odată cu efortul (în special activitățile deasupra capului). Pacienții specifică adesea o situație declanșătoare (efort, expunere la frig, rănire). Durerea este descrisă ca profundă în articulație și adesea se intensifică noaptea, făcând aproape imposibilă culcarea pe partea afectată.
Simptome în articulația șoldului
Sindromul de impact arată adesea un debut foarte insidios al simptomelor la nivelul articulației șoldului. Inițial, durerea articulației șoldului apare doar sporadic și este adesea descrisă de pacient ca durere inghinală. Cu toate acestea, durerea se intensifică în timpul activității fizice și apoi iradiază adesea în coapsă. În cele mai multe cazuri, acestea se intensifică atunci când piciorul, care este îndoit la 90 de grade, este întors spre interior (rotație internă cu 90 de grade de flexie).
Cauze și factori de risc
Sindromul de impingement are mai multe cauze. Acestea sunt împărțite în modificări structurale osoase, precum și leziuni ale țesuturilor moi (mușchi, tendoane, burse). Riscul de sindrom de impingement crește odată cu vârsta, deși sindromul de impingement de șold apare uneori și la sportivii tineri din cauza stresului crescut asupra articulațiilor mobile.
Sindromul de impact al umărului: Cauze
În sindromul de impact al umărului, îngustarea spațiului articular rezultă fie din modificări osoase în acromion, fie din deteriorarea țesuturilor moi din jur.
Așa-numitul sindrom al umărului de impingement de ieșire rezultă din îngustarea spațiului subacromial din cauza modificărilor osoase ale umărului, cum ar fi uzura articulațiilor (osteoartrita).
Sindromul umărului non-impingement, pe de altă parte, este cauzat de deteriorarea țesuturilor moi din jur. Inflamația bursei (bursita subacromiala) provoacă adesea umflături și astfel îngustează spațiul articular.
Sindromul de impact al șoldului: cauze.
În cele mai multe cazuri, sindromul de impact al șoldului rezultă dintr-o deformare a acetabulului. Acetabulul face parte din osul pelvin și se prezintă ca un alvei în formă de cupă care, împreună cu capul femural, formează articulația șoldului.
Când pintenii osoși se formează la marginea acoperișului acetabular sau a capului femural (deformarea mușcăturii), deseori rezultă o restricție dureroasă a mișcării, mai ales la întoarcerea spre interior (rotație internă) și la îndoirea (flexia) articulației șoldului. Modificările osoase apar, de exemplu, ca urmare a efortului fizic crescut, motiv pentru care tinerii sportivi suferă mai des de sindromul de impact de șold.
Evoluția bolii și prognosticul
Sindromul de impact duce mai frecvent la inflamație și semne de uzură dacă etanșeitatea este severă. În plus, odată cu compresia continuă a nervilor și tendoanelor, crește riscul de ruptură și moarte tisulară (necroză).
Atât imobilizarea pentru prea mult timp, cât și intervenția chirurgicală prezintă riscul de rigiditate articulară. Chiar și după ce sindromul de impingement a fost operat cu succes, pacienții ar trebui să efectueze exerciții de fizioterapie ulterior.
Sindromul de impact nu poate fi prevenit complet, dar fitnessul general și exercițiile fizice regulate sunt recomandate pentru a echilibra sarcina asupra articulațiilor și a le menține mobile.
De asemenea, are sens să reglați stația de lucru de birou pentru a permite o postură mai bună.
