Spiroergometrie, cunoscută și sub numele de ergospirometrie, este o metodă care oferă informații despre performanțele cardiace și pulmonare prin măsurarea gazelor respiratorii, în repaus și în timpul exercițiului. Această metodă măsoară continuu căile respiratorii volum iar proporția de CO2 și O2 din aerul respirator și, derivată din aceasta, oferă o gamă largă de informații. Pentru măsurarea corectă a volumelor de aer și a gazelor respiratorii, subiectul poartă o mască de față la care a volum senzorul și, de asemenea, un tub de aspirație sunt conectate prin intermediul cărora are loc determinarea compoziției gazelor respiratorii în dispozitivul de spirometrie. Cele mai importante valori măsurate sunt minutul respirator volum (AMV), oxigen preluarea, carbon eliberarea de dioxid și rata respiratorie. Din acestea pot fi derivate o serie de valori speciale. Coeficientul respirator, echivalentul respirator pentru oxigen, echivalentul respirator pentru carbon dioxid și volumul respirator.
Indicații (domenii de aplicare)
Spiroergometrie este un instrument important pentru evaluarea dificultății de respirație (dispnee) în timpul efortului fizic (dispnee de efort). inimă și plămân bolile pot fi cauza dificultății de respirație, la fel ca tulburările metabolice sau bolile hormonale. La persoanele sănătoase, metoda permite măsurarea performanței, iar la sportivi, evaluarea stării de antrenament și progresul performanței. Spiroergometrie permite plămânii și inimă să fie văzut ca o unitate care este afișată în condițiile metabolismului. Spiroergometria oferă astfel informații nu numai despre Sistemul cardiovascular și plămâni, dar și despre musculatură, starea de antrenament, sistemul osos și nervos și respirația celulară. Metoda este excelentă pentru evaluarea plămân funcția și funcția cardiovasculară a persoanelor bolnave, de exemplu înainte de o operație majoră și, astfel, pentru o mai bună evaluare a riscului operației pentru persoana în cauză. Dar nu doar persoanele bolnave beneficiază de această metodă, ci și mulți oameni sănătoși o folosesc pentru a-și evalua pregătirea condiție, pentru a elimina rezervele de performanță sau pentru a descrie limitele de performanță și a exclude sănătate riscurile sportului. În ultimii ani, spiroergometria a devenit din ce în ce mai importantă atât în sporturile populare, cât și în cele competiționale.
Procedura
Mai exact, metoda permite controlul intensității puterii prin măsurarea prag anaerob (sinonim: lactat prag; denotă cea mai mare intensitate de sarcină posibilă care poate fi furnizată doar menținând o stare de echilibru între formarea și defalcarea lactatului) și oxigen absorbția și permite în plus diferențierea în funcție de aspectele cardiologice și pulmonologice. Din partea cardiacă, inimă rata și prag anaerob sunt de interes, precum și pulsul de oxigen și CO2 concentrare în raport cu ventilație.Din partea pulmonologică, datele de măsurare ale rezervei respiratorii, respiraţie modelele, curba volumului debitului și estimarea perturbării schimbului de gaze sunt de interes.
Graficul câmpurilor NEUN
Pentru cei interesați în mod special, trebuie remarcat faptul că bogăția de date înregistrate în timpul și după exerciții pe o bandă de alergare sau pe un ergometru de bicicletă așezat este procesată de un computer și afișată printr-o grafică de câmp NEUN. Doar această reprezentare grafică diferențiată face posibilă distincția în detaliu între factorii cardiaci și pulmonari sau pentru a arăta complexitatea tabloului general.
- Primul câmp oferă informații despre volumul de minute respiratorii realizat comparativ cu valorile țintă individuale.
- Al doilea câmp oferă informații despre progresia ritmului cardiac peste timpul de efort și pulsul de oxigen.
- Al treilea câmp permite afirmații despre performanță și, de asemenea, cooperarea.
- Al patrulea câmp oferă un diagnostic de vedere în termeni de ventilație și metabolism, oferind o indicație a eficienței respiratorii.
- Al cincilea câmp oferă o perspectivă asupra evoluției ritmului cardiac în legătură cu absorbția de oxigen, completând informațiile din câmpul doi, continuă să ofere informații despre relația dintre absorbția de oxigen și producția de CO2 și, astfel, despre tranziția aroben-anaerobă (prag anaerob).
- Al șaselea câmp arată eficiența respiratorie.
- În câmpul numărul șapte poate fi văzut ca un diagnostic vizual al minutului ventilație în raport cu volumul respirator și frecvența respiratorie, permițând astfel o evaluare inițială a oricărei tulburări respiratorii în termeni de obstrucție sau restricție.
- Al optulea câmp reprezintă schimbul de gaze din plămâni, acesta furnizând informații despre sarcina de lucru și despre faza de recuperare.
- Câmpul numărul nouă este, de asemenea, destinat luării în considerare a schimbului de gaze, mai ales dacă în plus valorile sânge sunt introduse analize de gaze. Din aceasta se pot citi valorile pentru schimbul de gaz alveolar-arterial, precum și pentru schimbul de gaz CO2.
Odată cu abundența datelor obținute prin spiroergometrie, trebuie amintit că analiza acestor date consumă mult timp și este supusă unui număr de surse de eroare. Prin urmare, este important să vedeți valorile în contextul bolii sau al individului, în beneficiul persoanei bolnave și să evaluați corect capacitatea de performanță a persoanei sănătoase.
