Glomerulonefrita cu modificări minime

În schimbare minimă glomerulonefrita (MCGN) (sinonime: glomerulonefrita cu modificări minime; glomerulonefrita minimă; glomerulopatie cu modificări minime (boală) = MCD; ICD-10-GM N05.0: Sindrom nefritic nespecificat: leziune glomerulară minimă), apar leziuni glomerulare minime care pot fi vizualizate doar sub microscopul electronic.

Glomerulii (glomeruli corpusculi renalis) sunt o componentă morfologică importantă a corpusculilor renali și sunt responsabili de ultrafiltrarea urinei primare.

Se disting următoarele forme principale de glomerulonefrită:

O formă idiopatică (fără cauză aparentă) se distinge de o formă secundară (în contextul neoplasmelor hematologice (acestea includ leucemii și limfoame), utilizarea medicamente/ substanțe active precum AINS, aur, penicilamina, litiu, mercur, si altii).

Schimbare minimă glomerulonefrita este cea mai frecventă cauză a sindromului nefrotic în copilărie (de obicei cu debut acut). Sindromul nefrotic se caracterizează prin proteinurie (excreție crescută de proteine ​​în urină), rezultând hipoproteinemie (prea puțină proteină în sânge) și hiperlipoproteinemie (tulburare a metabolismului lipidelor) și edem (de apă retenţie). La adulți, modificarea minimă a glomerulonefritei este cauza sindromului nefrotic în aproximativ 10% din cazuri.

Vârful de frecvență: Boala apare predominant la o vârstă sub 10 ani, în principal între 2 și 6 ani.

Curs și prognostic: glomerulonefrita cu modificări minime (MCGN) se poate vindeca spontan (singură). La copii, remisia completă (rezolvarea completă a simptomelor) este observată în aproximativ o treime, cu o adecvare terapie. În termen de 25 de ani, aproximativ 5% dintre cei afectați dezvoltă terminal insuficiență renală (rinichi eșec).

MCGN este adesea recidivant (recurent). Rata recurenței este de 30%.

Notă: se crede că MCGN progresează către „glomeruloscleroză focală segmentară” (FSGS).