Membranoproliferativ glomerulonefrita (MPGN) (sinonime: Glomerulonefrita, membranoproliferativă; Glomerulonefrita membranoproliferativă; ICD-10-GM N05.5: Sindrom nefritic nespecificat: mezangiocapilar difuz glomerulonefrita) este o boală rară a glomerulilor (corpusculi renali). Membrana bazală este îngroșată și sfărâmată. În plus, celulele mezangiale (mezangiul este o structură tisulară specializată în corpusculii renali ai rinichi) creşte iar complexele imune se depun. Este împărțit în MPGN mediat de complex imunitar și mediat de complement.
Se disting următoarele forme principale de glomerulonefrită:
- Glomerulonefrita cu modificări minime (MCGN) (leziune minimă glomerulară) - cea mai frecventă cauză a sindrom nefrotic in copilărie.
- Glomerulonefrită sclerozantă segmentară focală (FSSGN) - asociat cu sindrom nefrotic în aproximativ 15% din cazuri.
- Glomerulonefrita membranoasă (MGN) - cea mai frecventă cauză a sindromului nefrotic la adulți; reprezintă 20-30% din toate glomerulonefritidele; poate fi primar sau secundar (rezultat din alte boli)
- Membranoproliferativ glomerulonefrita (MPGN) - asociat cu sindrom nefrotic în 50%.
- Glomerulonefrita Igang mezangială - forma cea mai frecventă cu până la 35% din cazuri.
- Glomerulonefrita rapidă progresivă (RPGN) - apare la 2-7% dintre pacienți; boala este clasificată în mai multe grupuri cauzale
O formă idiopatică (fără cauză aparentă) se distinge de o formă secundară (în contextul boli infecțioase precum hepatită B sau C, boli autoimune, cum ar fi sistemice lupus eritematos (LES), boli maligne (maligne) precum limfom, si altii).
Se pot distinge următoarele tipuri de glomerulonefrite membranoproliferative (MPGN):
- Tipul 1 - 80% din cazuri; formarea depozitelor de complement subendotelial și mezangial.
- Tipul 2 - aici se formează și depozite de complement în membrana bazală.
- Tipul 3 și 4 - foarte rar
Vârf de frecvență: forma idiopatică apare predominant între vârstele de 8 și 30 de ani.
Curs și prognostic: glomerulonefrita membranoproliferativă poate evolua cu un sindrom nefritic (hematurie (sânge în urină), hipertensiune (hipertensiune arterială) și limitarea funcției renale) sau a unui sindrom nefrotic. Sindromul nefrotic se caracterizează prin proteinurie (excreție crescută de proteine în urină), rezultând hipoproteinemie (prea puțină proteină în sânge), precum și hiperlipoproteinemie (tulburare a metabolismului lipidelor) și edem (de apă retenţie). În 50% din cazuri, glomerulonefrita membranoproliferativă este asociată cu sindromul nefrotic. În general, prognosticul este destul de nefavorabil. În forma idiopatică, 50% dintre persoanele afectate devin dializă-dependent în termen de 10 ani.
