Diagnostice diferențiale = cauze alternative
Alte imagini clinice trebuie distinse de artrofibroză, care poate duce și la pierderea de articulatia genunchiului funcţie. Deficitul de reabilitare (frecvent): Tratamentul de urmărire postoperator inadecvat și imobilizarea prea lungă pot duce la micșorarea capsulei articulatia genunchiului, rezultând o restricție persistentă a mișcării. Motivele pentru acest lucru sunt insuficiente postoperatorii durere eliminarea, prin care progresul în fizioterapie se îngreunează din cauza durerii și lipsa motivației și educației pacientului cu privire la importanța fizioterapiei postoperatorii, a kinetoterapiei, a terapie de antrenament, Etc Boala lui Sudeck (rare): distrofie dureroasă (tulburare nutrițională) și atrofie (contracție) a țesuturilor moi (mușchi, piele) și os a extremităților cu curs tipic de scenă. Etiologia acestei boli este încă în mare parte inexplicabilă.
RMN al articulației genunchiului
Procedura de imagistică aleasă pentru articulatia genunchiului este standardul Radiografie. Acest lucru permite evaluarea schimbărilor comune și posibile în spațiul comun. Dacă cartilaj, meniscului sau aparatul capsulă-ligamentar trebuie evaluat mai bine, un RMN (imagistica prin rezonanță magnetică) este metoda de alegere. Acest lucru face ca un RMN să fie o opțiune de diagnostic suplimentară. În cazul artrofibrozei articulației genunchiului, este deosebit de bine ca articulații și posibilele modificări pot fi bine descrise în RMN și astfel un diagnostic poate fi de obicei pus cu mare certitudine.
Cum poate fi prevenită artrofibroza?
Profilaxia artrofibrozei în ligamentului incrucisat chirurgie: Datorită terapiei dificile a artrofibrozei odată ce a avut loc, profilaxia acestei boli are o importanță deosebită. În special, studiul a examinat care măsuri de precauție pot reduce riscul de artrofibroză după ligamentului incrucisat înlocuire. Măsurile profilactice pot fi împărțite în măsuri preoperatorii, intraoperatorii și postoperatorii (modificate conform et al.
(1999): Alegerea timpului operației: după încrucișarea traumatică ligamentului incrucisat rupere, intervenția chirurgicală nu trebuie efectuată prea devreme. Mai multe studii au arătat că riscul apariției artrofibrozei a crescut semnificativ în primele 3 săptămâni după accident, când s-a efectuat o operație de înlocuire a ligamentului încrucișat. O „iritație articulară” generală (reacție inflamatorie traumatică acută) cauzată de traumatism este văzută ca fiind cauza, cu riscul de tranziție la inflamația cronică a articulațiilor datorită traumatizării chirurgicale suplimentare.
Se recomandă o perioadă de recuperare cu aproximativ 6 săptămâni înainte de operație. În momentul intervenției chirurgicale, articulația genunchiului trebuie să fie liber mobilă și „iritantă” (nedureroasă, fără revărsare articulară). Leziunile însoțitoare (în special leziunile ligamentului interior) ar fi trebuit tratate în prealabil.
Dacă articulația genunchiului nu prezintă iritații, fizioterapia poate fi inițiată preoperator. Educația pacientului: Pacientul trebuie să fie informat despre gravitatea leziunii și consecințele care rezultă din aceasta, în special tratamentul de urmărire postoperator și motivat să coopereze. Deplasarea chirurgicală a grefei ligamentului încrucișat trebuie evitată cu orice preț.
O eroare frecventă este un canal de foraj tibial plasat prea înainte (ventral). Alte posibile erori sunt o intervenție chirurgicală prea traumatică sau lungă, plasarea incorectă a canalului de foraj femural și fixarea incorectă a grefei. Fizioterapia trebuie începută imediat după operație.
Eliminarea adecvată a durere cu analgezice adecvate este necesar pentru aceasta. Se utilizează exerciții de mișcare active și pasive (atela motorie) și exerciții de mobilizare a rotulei. Pacientul trebuie să fie motivat să coopereze.
Toate articolele din această serie:
