Percepția selectivă se bazează pe mecanismul natural prin care omul creier caută modele în mediul său. Datorită naturii sale selective, oamenii sunt mai predispuși să perceapă ceea ce poate fi încorporat într-un model. Selectivitatea percepției capătă relevanță clinică, de exemplu, în contextul depresiune.
Ce este percepția selectivă?
Percepția selectivă se bazează pe mecanismul natural prin care omul creier caută modele în mediul său. Omul creier funcționează cu tipare. În biologia evoluției, capacitatea umană de a recunoaște tiparele a contribuit semnificativ la supraviețuire. Prin mecanismele de recunoaștere a modelelor, creierul a făcut mediul mai previzibil și, prin urmare, mai puțin periculos. Căutarea modelelor este încă un mecanism fundamental al creierului uman și se reflectă în procese precum percepția. Percepția selectivă corespunde unui fenomen psihologic care permite doar anumite aspecte ale mediului să intre în conștiință. Dacă toate aspectele unei situații ar intra în conștiință, ar exista haos. Creierul nu ar putea funcționa eficient cu abundența informațiilor și, prin urmare, este dependent de blocarea permanentă a stimulilor. Percepțiile (ceea ce este perceput) nu sunt, prin urmare, realitate, ci doar o impresie parțială subiectivă a acesteia. Anumiți stimuli senzoriali sunt accentuați în timpul percepției. Percepția constă astfel în amorsare, încadrare și multe efecte similare. Astfel, creierul uman caută modele în mediul înconjurător, recunoaște aceste modele și le subliniază. Din acest motiv, oamenii sunt mai predispuși să perceapă ceea ce corespunde unui anumit tipar. Stimulii din procesul de percepție sunt mai susceptibili de a fi accentuați de creier dacă pot fi încorporați într-un model. Percepția selectivă corespunde astfel căutării inconștiente și automate a tiparelor în care creierul uman este angajat permanent.
Funcția și sarcina
Oamenii, de exemplu, s-au dovedit a fi mai predispuși să audă argumentele care susțin propria lor poziție într-o discuție. S-a dovedit că este mai probabil să vadă lucrurile care le sunt familiare din propriul mediu. Percepția umană funcționează cu diverse filtre ca protecție împotriva supraîncărcării stimulului. Aceste filtre corespund în mare măsură propriilor interese, valori, opinii și propriilor experiențe cu lumea. Acest principiu al percepției selective se datorează căutării tiparului creierului. Selecția tuturor impresiilor senzoriale percepute este modelată de experiențe și așteptări datorate acestei căutări de tipare. De exemplu, cineva care citește un articol despre ortografie va acorda automat mai multă atenție corectitudinii ortografiei din acest articol. Cineva care se plimba prin oraș cu o părere proastă despre oameni va fi mai probabil să observe singurul incident care confirmă acea opinie și să regleze zecile de incidente contrare acelei opinii. Cineva care tocmai a cumpărat o mașină Smart vede brusc Smarts peste tot în trafic. Cineva care tocmai a avut un copil aude cu atât mai mulți copii țipând în viața de zi cu zi. Percepția este întotdeauna selectivă. Din acest motiv, nici o persoană diferită nu percepe o situație în același mod în niciun caz. Istoria lor trecută a determinat ceea ce iau dintr-o situație într-un mod accentuat. Filtrarea stimulilor senzoriali este o cerință de supraviețuire pentru toate ființele vii. Mai mulți stimuli curg în mod constant într-un individ decât celulele senzoriale ar putea absorbi și transmite către central sistem nervos. Majoritatea filtrelor de stimulare sunt situaționale. Percepția este întotdeauna contextuală din acest motiv. Filtrele de stimulare precum interesele sunt mai puțin situaționale, dar totuși ajută la percepția a ceea ce este relevant. Filtrarea stimulului este utilizată pentru a clasifica impresiile senzoriale. Această clasificare începe deja în organul senzorial și continuă în central sistem nervos ca percepție selectivă. Baza percepției selective este o anumită nevoie, de exemplu foamea. O persoană cu foame este prezentată cu brutării și economii pe un argint platou prin percepție selectivă, deoarece foamea poate fi satisfăcută acolo în funcție de experiență.
Boli și afecțiuni
Practic, percepția selectivă nu este patologică, ci este unul dintre filtrele naturale ale realității și este astfel o referință normală la realitate. Cu toate acestea, percepția selectivă poate lua cu siguranță forme patologice și poate promova bolile. În special bolile mintale sunt adesea cauzate de tulburări de percepție selectivă. De exemplu, un incident traumatic în trecut poate conduce pentru persoana în cauză având o imagine extrem de negativă a semenilor săi și auzind doar lucruri negative în declarațiile lor. Astfel de tulburări de percepție joacă un rol, de exemplu, în boli precum depresiune sau tulburări alimentare. Oamenii deprimați percep prin negru ochelari. Obiceiurile de gândire condiționate cultural și social sunt, de asemenea, un filtru major și afectează percepția, ducând la o selecție din toți stimulii perceptibili. În mod predominant, ceea ce se încadrează în modelul de gândire este perceput. Dacă individul adoptă modele de gândire necontrolate, capacitatea sa de a percepe este sever limitată și poate promova astfel și boli mentale, de exemplu, dacă modelele de gândire învățate ca corecte nu corespund propriului adevăr simțit. Nu numai filtrele care sunt setate prea îngust pot afecta starea de bine mentală. Filtrele prea deschise joacă, de asemenea, un rol în boală mintală. În multe psihoze, filtrele perceptive nu mai funcționează. Cei afectați sunt cu pielea subțire și nu mai sunt capabili să separe lumile interioare și exterioare. Pacienții percep adesea conflictele interioare ca manifestări în lumea exterioară și sunt lipsiți de apărare în fața exteriorului. Tulburările percepționale sau distorsiunile joacă un rol în aproape fiecare boală mintală. Din acest motiv, percepția selectivă devine relevantă din punct de vedere clinic în domeniul psihologiei.
