Ce este terapia sistemică?
Terapia sistemică vede oamenii ca parte a unui sistem. Toți oamenii dintr-un sistem sunt direct interconectați – de exemplu într-o familie, parteneriat, școală sau loc de muncă. Prin urmare, schimbările într-un sistem afectează toți membrii. Relațiile disfuncționale sau modelele de comunicare nefavorabile în cadrul sistemului pot afecta sănătatea mintală a membrilor individuali.
Prin urmare, terapeuții sistemici atribuie problemele unei persoane unei perturbări a sistemului. Spre deosebire de alte tipuri de terapie, însă, accentul nu se pune pe găsirea influențelor care provoacă îmbolnăvirea. Acest lucru se datorează faptului că în terapia sistemică, terapeutul presupune că fiecare tulburare îndeplinește și un scop specific în sistem. Împreună cu pacientul, el încearcă să descopere funcția simptomelor în cadrul sistemului.
Terapia sistemică poate avea loc și într-un cadru individual. Figurile de atașament nu sunt atunci prezente, dar terapeutul poate lucra indirect cu simboluri, de exemplu, pentru a implica figurile de atașament.
Originea în terapia de familie
Consiliere sistemică: Definiție
Ce este consilierea sistemică? Metodele de consiliere sistemică sunt asemănătoare cu cele ale terapiei sistemice pentru că urmează aceeași idee de bază: pentru a rezolva problemele, încep cu sistemul. Terapia sistemică diferă de consiliere prin aceea că suferința psihologică este tratată ca parte a terapiei. Consilierea sistemică, pe de altă parte, se concentrează pe problemele cotidiene și sprijină persoana în cauză în implementarea concretă a obiectivelor și în rezolvarea problemelor. Prin urmare, consilierea sistemică este adesea de o durată mai scurtă decât terapia sistemică.
Supraveghere sistemică
Supravegherea sistemică joacă, de asemenea, un rol important, în special în instituțiile psihosociale și clinice. De exemplu, un supervizor sprijină consilierii sau psihologii în profesia lor, reflectând asupra muncii lor. Supravegherea sistemică poate avea loc atât într-un cadru individual, cât și în grup. Supravegherea este acum folosită și în companii, de exemplu pentru a îmbunătăți procesele de comunicare în echipe.
Coaching sistemic
Termenii „consultanță sistemică” și „coaching sistemic” nu sunt protejați din punct de vedere legal. Persoanele care ar dori să consulte în mod privat un astfel de consultant sau antrenor ar trebui, așadar, să acorde atenție calificării profesionale. Psihologii absolvenți sau psihologii cu o diplomă de master (Psychologie M.Sc.) au urmat o pregătire profesională calificată și recunoscută. Educatorii și pedagogii/asistenții sociali lucrează frecvent ca consultanți sistemici sau antrenori.
Când faci terapie sistemică?
Terapia sistemică poate fi utilizată pentru a trata o mare varietate de probleme de viață. Începând cu crizele profesionale până la a face față tulburărilor psihologice. Terapia sistemică este considerată o opțiune de tratament eficientă pentru tulburările afective precum depresia, tulburările de alimentație, dependențele, schizofrenia și bolile psihosomatice. Copiii și adolescenții beneficiază și de terapie sistemică.
La fel ca majoritatea terapiilor, terapia sistemică are sens doar dacă pacientul este dispus să o accepte. Aceasta include dorința de a analiza procesele exacte din sisteme, cum ar fi familia. Pentru pacienții ale căror probleme nu sunt legate de sisteme, o altă formă de terapie poate fi mai potrivită.
Ce faci în terapia sistemică?
Terapeutul se concentrează pe resursele existente pe care pacientul și îngrijitorii lor le aduc cu ei. Cei afectați au adesea abilități pe care nu le-au folosit anterior sau le-au folosit incorect. Aceasta ar putea fi capacitatea de a asculta bine, de a rezolva disputele sau de a se afirma.
Pentru tratamentul tulburărilor mintale, terapeutul explorează și ce funcție au simptomele în sistem. Un exemplu ar fi o mamă deprimată care este părinte singur și se teme că fiul ei ar putea să o părăsească. Depresia ei face ca fiul ei adult să nu se mute, deoarece este îngrijorat pentru ea.
Totuși, acest lucru nu înseamnă că terapeutul o acuză pe mama de intenție rău intenționată. Cei afectați nu sunt de obicei conștienți de efectele din sistem. Dacă cei afectați înțeleg conexiunile și văd semnificația simptomelor lor într-un sistem, le pot face față mai ușor.
Terapeutul folosește, printre altele, următoarele metode de terapie sistemică pentru a face vizibile conexiunile din sistem și soluțiile alternative:
Terapie sistemică: întrebări circulare
Terapie sistemică: genograma
Pentru a oferi terapeutului o perspectivă asupra structurii familiei, el îi cere familiei să deseneze o genogramă. În genogramă, familia nu poate doar să-și deseneze arborele genealogic, ci și să folosească linii diferite pentru a reprezenta relațiile dintre ei. Liniile groase pot exprima o legătură puternică, iar liniile întrerupte un conflict. Scopul terapiei de familie este de a descoperi modele rigide și gânduri înrădăcinate. Acest lucru deschide noi posibilități de a face față conflictelor.
Terapie sistemică: sculptură de familie
O altă abordare sistemică în terapia sistemică este sculptura de familie. Un membru al familiei poziționează membrii în cameră în timp ce el sau ea vede relația dintre membrii familiei. De exemplu, membrii familiei care se înțeleg bine unul cu celălalt ar sta aproape unul de celălalt. Conflictele devin clare atunci când oamenii sunt poziționați cu spatele unul la altul.
Această metodă ilustrează modul în care un membru al familiei percepe familia și poate declanșa sentimente puternice în toți cei implicați. Terapeutul îndrumă apoi persoana să-și întemeieze familia așa cum și-ar dori să fie situația. Sculptura familiei poate ajuta la schimbarea dinamicii familiei.
Terapie sistemică: constelație familială
Pacientul poziționează apoi oamenii din cameră în funcție de imaginea lor de familie. Apoi se așează la margine și poate observa interacțiunea din exterior. Terapeutul întreabă persoanele poziționate cum se simt în poziția lor. Deși participanții nu cunosc istoricul personal al pacientului, dinamica este adesea similară cu cea care predomină de fapt în familie. Când indivizii își schimbă poziția, se schimbă și dinamica. În acest fel, pot fi încercate posibile soluții.
Constelațiile familiale sunt o metodă controversată. Critica la adresa acesteia a apărut din munca terapeuților care nu erau suficient de pregătiți pentru constelațiile familiale sau care au exploatat această metodă în avantajul lor. De asemenea, astfel de terapeuți nu au uneori atitudinea deschisă, respectuoasă și nepărtinitoare pe care ar trebui să o adopte terapeutul sistemic în beneficiul pacientului său.
Care sunt riscurile terapiei sistemice?
În terapia sistemică, terapeutul implică figuri importante de atașament în procesul de terapie. Dacă problemele existente în sistemul familial, de exemplu, sunt discutate deschis, pot apărea noi tensiuni și probleme.
Succesul psihoterapiei sistemice depinde de diverși factori. O relație bună între terapeut și pacient este deosebit de importantă. Dacă dumneavoastră, ca pacient, nu vă simțiți confortabil în terapie, ar trebui să discutați cu terapeutul despre asta și, dacă este necesar, să căutați un alt terapeut.
Ce trebuie să iau în considerare după terapia sistemică?
După ședințele de terapie, este indicat să acordați timp procesării problemelor discutate. Probleme puternic emoționale apar adesea în timpul terapiei. Oferă-ți tie și celorlalți timp să-și rezolve sentimentele.
De asemenea, este important ca conținutul ședințelor de terapie să nu fie folosit pentru a reproșa altor persoane greșelile lor. Mulți oameni le este foarte greu să vorbească despre sentimentele lor în fața altora. Prin urmare, tratarea reciprocă cu respect are și un efect pozitiv asupra terapiei.
Dacă problemele sunt încă prezente după terminarea terapiei, puteți discuta cu terapeutul despre extinderea terapiei. Dacă observați că apar probleme psihologice, trebuie neapărat să contactați din nou un terapeut – fie pentru o nouă terapie sistemică (eventual acum într-un cadru individual dacă anterior a fost un cadru de grup), fie pentru o altă formă de terapie.
