Prezentare scurta
- Tratament: Psihoterapie și medicație
- Simptome: frică exagerată de anumite situații sau obiecte
- Cauze și factori de risc: Interacțiunea experiențelor de învățare, factori biologici și psihosociali
- Diagnostic: Cu ajutorul chestionarelor clinice
- Cursul bolii și prognoza: Fobiile în copilărie pot dispărea în timp. Fobiile la vârsta adultă sunt de obicei cronice.
Ce sunt fobiile?
În principiu, frica este o reacție naturală la pericol. Într-o măsură sănătoasă, frica ne asigură supraviețuirea făcându-ne să ne ferim de amenințări. Spre deosebire de frica sănătoasă, frica într-o fobie este exagerată patologic și afectează viața celor afectați.
Dar ce este mai exact o fobie și ce înseamnă aceasta pentru cei afectați? Persoanele cu fobii se tem de situații sau obiecte care, în mod obiectiv vorbind, nu reprezintă o amenințare sau frica lor este nerezonabil de mare. Expunerea la situațiile de temut este aproape insuportabilă pentru pacienții cu anxietate. Dacă este posibil, încearcă să le evite cu totul.
Fobiile provoacă multă suferință. Frica nu este însoțită doar de gânduri amenințătoare, ci și de simptome fizice precum tremurături, transpirații sau palpitații. Dacă fobia este severă, unii bolnavi chiar se tem că vor muri din cauza efectelor fizice.
Mulți pacienți cu anxietate suspectează inițial o cauză organică a simptomelor lor și aleargă de la un medic la altul. Pentru unii, durează ani înainte ca un medic să pună diagnosticul corect și să le ofere ajutorul adecvat.
Ce fobii există?
Există diferite tipuri de fobii care apar fie singure, fie în combinație. Experții disting între următoarele trei forme de tulburări fobice: fobia socială, agorafobia și fobiile specifice.
Fobie sociala
Oamenilor cu fobie socială le este foarte frică să nu se facă de rușine în fața celorlalți sau să nu fie respinși de alții. Prin urmare, ei evită contactele și situațiile sociale și se retrag. Puteți citi mai multe despre asta în articolul Fobie socială.
Agorafobie
Fobie specifică
Spre deosebire de persoanele care suferă de o fobie socială sau agorafobie, persoanele cu fobii specifice se tem de o situație foarte specifică sau de un anumit obiect.
Există diverse fobii. În consecință, lista fobiilor este lungă. În principiu, este posibil ca oamenii să dezvolte o fobie față de orice situație sau obiect. Experții disting între cinci tipuri de fobii specifice:
- Tipul de animal (de exemplu frica de șerpi)
- Tipul de mediu (de exemplu frica de înălțime)
- Tipul de leziune prin injectare de sânge (de exemplu, leșin la vederea sângelui)
- Tip situațional (de exemplu frica de a zbura)
- Alt tip (de exemplu, frica de vărsături)
O fobie comună este frica de animale (zoofobia), cum ar fi frica de câini (cinofobia), pisici (ailurofobia), păianjenii (arahnofobia) sau șerpii (ophidiofobia).
Pentru unele obiecte și situații, este foarte posibil ca cei afectați să le evite. Cei care nu trebuie să zboare pentru serviciu trec pur și simplu la alte mijloace de transport. Dar nu totul poate fi evitat în orice moment.
Chiar și o vizită la dentist este uneori necesară. Evitarea acesteia poate fi foarte stresantă, iar în multe cazuri anxietatea poate avea un impact sever asupra vieții de zi cu zi. Consecințele grave apar atunci când oamenii nu mai îndrăznesc să meargă la medic de frica ace (tripanofobie) sau a obiectelor ascuțite (aichmophobia), de exemplu. Apoi, cel mai târziu, este timpul să căutați ajutor.
În timp ce frica de animale este de obicei de înțeles pentru alți oameni, persoanele cu fobii mai neobișnuite le este greu, deoarece mediul lor social reacționează adesea cu o lipsă de înțelegere. Este important atât pentru cei afectați, cât și pentru rudele lor să recunoască frica ca o boală care trebuie tratată.
Anxietatea dentară
Fobiile apar rareori singure
În multe cazuri, cei afectați suferă și de alte plângeri psihologice pe lângă tulburarea fobică. Riscul de dependență de medicamente, droguri sau alcool este, de asemenea, semnificativ crescut.
Cum sunt tratate fobiile?
Tulburările de anxietate și, prin urmare, fobiile pot fi tratate de obicei cu ajutorul psihoterapiei și medicamentelor. Experții recomandă în primul rând psihoterapia pentru tratamentul fobiilor specifice. Metoda de alegere este terapia de expunere, care este efectuată ca parte a terapiei cognitiv-comportamentale. În cazuri foarte severe, se pot utiliza și medicamente.
Tratamentul ambulatoriu este adesea suficient pentru tratamentul fobiilor specifice. Dacă nu există alte tulburări psihice, uneori sunt suficiente doar câteva ședințe de terapie pentru a depăși fobiile.
Confruntarea cu frica
Inițial, pacientul simte o mare anxietate și simptome fizice puternice – dar dacă pacientul suportă aceste senzații negative, ele în cele din urmă dispar. Pacientul are astfel o nouă experiență. Învață că și anxietatea dispare din nou, că este posibil să o înduri și să o controlezi. În acest fel, vechiul tipar de anxietate poate fi suprascris și anxietatea poate fi cel puțin redusă la un nivel tolerabil.
Este important ca pacientul să îndrăznească să întâlnească singur obiectul fricii sale la un moment dat. Numai așa vor învăța că își pot depăși temerile fără ajutor și își pot recăpăta încrederea în ei înșiși.
Pentru unii, confruntarea înseamnă a merge într-un parc cu câini. Pentru alții, este vorba de a intra înapoi într-un lift. Pentru situațiile care nu sunt atât de ușor accesibile în viața de zi cu zi, acum există adesea terapie de expunere în realitate virtuală. Pacienții își pun ochelari VR (ochelari de realitate virtuală) și văd o lume aparent reală în care se mișcă.
Gânduri de restructurare
Terapia cognitiv-comportamentală implică, de asemenea, chestionarea evaluărilor anterioare ale situațiilor. Persoanele cu fobii supraestimează pericolul. Situațiile inofensive devin o amenințare majoră în mintea lor. Terapeutul îl ajută pe pacient să înlocuiască gândurile negative cu interpretări realiste punând întrebări specifice.
Profilaxia recidivelor
Experții recomandă ca pacientul să viziteze regulat situațiile de temut chiar și după terminarea terapiei. Chiar dacă anxietatea severă reapare brusc, acesta nu este un motiv de disperare.
Recăderile sunt posibile în orice moment. Este important să nu intrați în panică, ci să vă amintiți strategiile pe care le-ați învățat. Dacă anxietatea se intensifică, este indicat să vezi din nou un terapeut. Căutarea ajutorului este un semn de putere. Cei care își înfruntă fricile păstrează controlul asupra lor.
Tratament special pentru fobia leziunilor cu seringi de sânge
Metoda specială a lui Öst constă în tensionarea mușchilor brațelor, picioarelor și pieptului timp de 15 până la 20 de secunde. După o scurtă pauză de relaxare, ei repetă această tensiune. În cazul expunerii la sânge sau la injecții, mulți pacienți folosesc această tehnică de tensionare pentru a reduce simptomele precum transpirația și disconfortul și, astfel, preveni leșinul.
Care sunt simptomele fobiilor?
Simptomul principal al unei fobie este întotdeauna o frică puternică și exagerată de anumite situații sau obiecte. Cei afectați le evită din ce în ce mai mult. Un astfel de comportament de evitare, la rândul său, întărește frica. În plus, există și alte simptome psihologice, dar mai ales simptome fizice severe, cum ar fi o inimă accelerată sau dificultăți de respirație, care pot pune persoana afectată să se teamă de moarte.
Conform clasificării ICD-10 a tulburărilor mintale, următoarele simptome trebuie să fie prezente pentru ca o anumită fobie să fie diagnosticată:
- Persoana afectată fie are o teamă clară de un anumit obiect sau situație, fie evită astfel de obiecte și situații.
- Nu este o agorafobie sau o fobie socială.
Condiția prealabilă este ca cel puțin unul dintre simptomele din zona simptomelor vegetative, cum ar fi palpitații, transpirație, tremur sau uscăciune a gurii.
Alte simptome posibile din zona abdominală și toracică sunt
- Dificultăți de respirație
- Senzație de strângere
- Durere sau disconfort în piept
- Greață și disconfort în regiunea abdominală
Simptomele psihologice tipice sunt
- Senzații de amețeală, nesiguranță, slăbiciune sau amețeală
- Sentimentul că obiectele sunt ireale sau că ești departe și nu chiar acolo (derealizare și depersonalizare)
- Frica de a pierde controlul sau teama de a înnebuni sau de a înnebuni
- Teama de a muri
Pe lângă simptomele menționate mai sus, cei afectați suferă adesea de bufeuri sau fiori reci, precum și senzații de amorțeală sau furnicături. Cei afectați sunt tulburați emoțional de simptome și consecințe. Cu toate acestea, ei știu că frica este exagerată.
Cum se dezvoltă fobiile?
Pentru strămoșii noștri, frica a jucat un rol important în supraviețuire. Animalele periculoase și întunericul reprezentau o adevărată amenințare. Aceste temeri au fost transmise de-a lungul generațiilor.
Fobii: frica invatata
O fobie începe cu un proces de învățare. Persoana afectată evaluează negativ un obiect sau o situație care este neutră în sine din cauza unei experiențe proaste. Experții se referă la acest proces drept condiționare.
De exemplu, se poate dezvolta o fobie dentară dacă pacientul a avut o experiență foarte neplăcută la dentist. Persoana afectată asociază durerea din timpul tratamentului cu mirosurile și sunetele de la dentist. Frica de dentist și de tratament sunt rezultatul.
Acest lucru se datorează faptului că sentimentele negative apărute în timpul tratamentului reapar la următoarea vizită a pacientului la dentist sau doar se gândește la asta. Cei afectați interpretează apoi simptomele fizice precum palpitațiile puternice sau transpirația ca o confirmare a faptului că sunt în pericol.
Fobii: evitarea
Multe situații îi fac pe aproape toată lumea să se simtă inconfortabil fără ca aceștia să dezvolte o fobie. De exemplu, majoritatea oamenilor asociază tratamentul stomatologic cu o senzație de neliniște sau chiar se tem de el. Cu toate acestea, este doar o teamă patologică dacă persoana în cauză evită să meargă pe viitor la dentist din teamă.
Fobii: învățare de la un model
Multe fobii, în special fobiile animalelor, se dezvoltă în copilărie. Pentru ca o fobie la animale să se dezvolte, nici măcar nu este necesar ca copiii să fi avut ei înșiși experiențe proaste cu un animal. Ei învață comportamente de frică prin exemplul adulților. Termenul tehnic pentru aceasta este „învățare prin exemplu”.
Copiii se bazează pe părinții lor pentru a evalua pericolul. Dacă un copil observă că mama lui reacționează cu teamă la vederea unui câine, poate adopta această frică fără să cunoască motivul. O fobie specifică se poate dezvolta, de asemenea, indirect la vârsta adultă, de exemplu, prin rapoartele media. Dar de ce nu toți cei care au o experiență proastă dezvoltă o fobie?
Fobii: rădăcinile biologice ale fricii
Unii oameni sunt mai susceptibili la fobii decât alții. Factorii biologici probabil au o influență asupra acestei susceptibilitati (vulnerabilitate). Cercetarea familiei și a gemenilor sugerează că anxietatea este parțial genetică.
Acești factori biologici promovează o tulburare de anxietate, dar educația și influențele mediului sunt declanșatorii decisivi.
Fobii: factori psihosociali
Experții consideră că stilul parental are o influență asupra dezvoltării fobiilor. Se pare că există o legătură între tulburările de anxietate la copii și comportamentul controlant și insensibil din partea părinților. Copiii care nu au o legătură sigură cu părinții lor sunt expuși riscului de a dezvolta o tulburare de anxietate mai târziu.
Temperamentul joacă, de asemenea, un rol important. Persoanele anxioase sunt mai susceptibile la fobii decât ceilalți. Se sperie cu ușurință deoarece văd situațiile inofensive ca fiind periculoase, iar gândurile și atenția lor sunt concentrate asupra posibilelor consecințe negative.
O tendință spre anxietate poate fi observată deja în copilărie, când copiii sunt foarte năuciți, le este greu să se calmeze și, în general, au tendința de a se retrage. Experții rezumă aceste caracteristici sub termenul „inhibare comportamentală”.
Fobii: examinări și diagnostic
Pentru a exclude alte boli, va efectua și un examen fizic. Aceasta constă de obicei dintr-o probă de sânge, o examinare a inimii folosind o electrocardiogramă (ECG) și o examinare a glandei tiroide folosind ultrasunete și valori ale sângelui. Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) poate fi utilizată pentru a exclude modificări patologice ale creierului ca cauză a anxietății.
Terapeutul este responsabil pentru un diagnostic precis al tulburării mintale și tratamentul adecvat. Este important să verificați dacă sunt prezente și alte tulburări mintale, cum ar fi depresia. Acestea trebuie, de asemenea, tratate pentru a restabili sănătatea mintală.
Pentru a diagnostica fobiile, terapeutul folosește chestionare clinice care întreabă despre simptomele importante. Medicul pune adesea următoarele întrebări pentru a diagnostica fobia specifică:
- Există anumite obiecte sau situații de care vă este foarte frică (de exemplu înălțimi, păianjeni, sânge sau alte lucruri)?
- Ai impresia că frica ta este exagerată?
- Frica ta este limitată la un singur obiect sau situație?
Dacă părinții suspectează o fobie la copilul lor, terapeutul va examina dacă temerile sunt adecvate vârstei sau dacă este necesar un tratament. Unele temeri pe care copiii le manifestă fac parte din cursul normal de dezvoltare.
Fobii: cursul bolii și prognosticul
Fobiile apar de obicei în copilărie și adolescență. În principiu, însă, este posibil să se dezvolte o fobie la orice vârstă în urma unor situații înspăimântătoare: De exemplu, frica de a zbura, când o persoană se teme să se prăbușească în timpul unui zbor turbulent.
Fobiile specifice se dezvoltă adesea în jurul vârstei de șapte ani. Cu un debut precoce, frica specifică poate dispărea în timp. Fobiile care sunt încă prezente la vârsta adultă sau apar doar atunci sunt de obicei cronice.
