Lanțul perceptiv este un model cu șase verigi pentru a înțelege mai bine procesul perceptiv. Cele șase legături ale sale se influențează reciproc și se reconectează într-un ciclu permanent. Un lanț perceptiv disfuncțional este asociat cu fenomene precum halucinaţie.
Ce este lanțul perceptual?
Lanțul perceptiv este un model cu șase membri pentru o mai bună înțelegere a procesului perceptiv. Lanțul senzorial se ocupă de percepțiile senzoriale umane. Organismul uman este echipat cu diverse structuri senzoriale pentru prelucrarea informațiilor și obținerea de informații din mediu. Toate structurile senzoriale folosesc stimulii de mediu, care sunt primiți de organism sub formă de excitație bioelectrică. În corp, informațiile parțiale din structurile senzoriale individuale sunt filtrate și combinate în informații generale semnificative. Împreună, informația parțială formează percepția. Lanțul percepției este modelul de bază al conceptului de percepție. Are șase legături diferite, care se influențează reciproc. În acest model, aparatul perceptiv se confruntă cu lumea exterioară. Lanțul percepției este autonom și poate fi descris ca un ciclu. În fiecare tip de percepție, acest circuit este implicat în aceeași ordine. Cele șase verigi ale lanțului sunt stimul, transducție, procesare, percepție, recunoaștere și acțiune.
Funcția și sarcina
Viața percepe. Aceasta înseamnă că percepțiile sunt vitale pentru fiecare organism. Fiecare acțiune este o reacție la informațiile senzoriale. Percepțiile îi ajută astfel pe oameni să se orienteze și să-și evalueze mediul. Datorită aparatului de percepție, oamenii își pot astfel ajusta acțiunile în funcție de mediu. Fără aparatul de percepție, oamenii ar fi deconectați de lumea exterioară și nu ar putea acționa într-un mod semnificativ. La începutul lanțului perceptiv se află stimulul. Obiectele din mediu produc semnale care corespund unor cantități măsurabile fizic. Aceste semnale oferă persoanei o imagine a mediului înconjurător și îi permit să-și evalueze relația cu exteriorul. În acest scop, stimulii lovesc celulele senzoriale ale sistemului senzorial respectiv. Celulele senzoriale sunt excitate de stimuli din exterior și transformă diferite forme de energie într-un proces de transducție în modificări de tensiune bioelectrice sau biochimice. Acesta este modul în care sunt generate potențialele de acțiune. Preprocesarea semnalelor recepționate are loc de obicei în receptorii înșiși. Cu toate acestea, prelucrarea efectivă a informațiilor are loc în creier. Procesele de filtrare, inhibare, convergență și divergență, precum și integrare și însumare servesc la individ creier regiuni pentru a obține informații generale. Această informație totală trece prin cunoaștere în conștiința ființei umane. Sunetul devine ton aici. Undele electromagnetice devin lumina. Numai informația totală conștientă duce la o înțelegere sau alocare a informațiilor. Prin procese precum amintirea, combinarea, recunoașterea, asocierea sau judecarea umanului creier estimează semnificația unei percepții conștiente. Rezultatul final al unei percepții este reacția. Această reacție corespunde de obicei unei acțiuni adaptate. Adesea, acțiunea este cea care pune la dispoziția persoanei informații perceptuale suplimentare. De exemplu, dacă o verigă din lanțul perceptiv este perturbată, atunci reacția la această percepție perturbată poate corespunde unei îndepărtări a perturbării. Omul este conștient de legătura dintre stimulii individuali și reprezentarea lor în central sistem nervos datorită cunoașterii. Din acest motiv, el recunoaște când îi lipsește o verigă către cursul corect al lanțului de percepție. El poate recunoaște, identifica și elimina în mod conștient tulburările din acest motiv. Pentru a aduna informații suplimentare despre o situație, reacția poate fi, de exemplu, o palpare sau o mișcare a globului ocular. Lanțul perceptiv se conectează permanent la sine. Imediatitatea și viteza fiecărui pas durează doar o fracțiune de secundă.
Boli și reclamații
Lanțul perceptiv joacă un rol atât în medicina generală, cât și în psihologie. Defectele receptorilor în structurile senzoriale, de exemplu, pot perturba lanțul perceptiv și pot priva individul de o reacție adaptată. Același lucru se aplică leziunilor cerebrale din zonele responsabile de procesare și clasificare a percepției. Atât defectele receptorilor, cât și leziunile cerebrale sunt cauze fiziologice ale iluziilor perceptive sau ale altor tulburări ale lanțului perceptiv. Pe de altă parte, bolile mintale fără cauze fizice pot provoca, de asemenea, iluzii perceptive, iluzii sau halucinații. În iluzii, faptele reale sunt percepute într-un mod modificat. Acest fenomen caracterizează multe imagini clinice din domeniul psihologiei și este cunoscut, de exemplu, din fenomene precum efectul reflectoarelor. Cei afectați cred că sunt permanent observați și judecați de mediul lor. Oameni cu fobie sociala deosebit de des suferă de această iluzie. În halucinații, pacienții percep lucruri care nu sunt de fapt acolo. Fără stimulii de mediu corespunzători, percepțiile asupra uneia sau a tuturor zonelor senzoriale pot fi prezente. Cauza poate fi psihoză or privarea de somn. Schimbările fiziologice din creier se declanșează uneori halucinații. Halucinațiile au fost observate în mod frecvent ca urmare a modificărilor creierului în contextul epilepsie. Iluziile percepționale nu trebuie neapărat să fie un fenomen patologic. Mai ales iluzii optice poate fi realizat prin anumite combinații de culori fără o schimbare reală sau perturbare în lanțul percepției. Granița dintre iluzie și realitate este deosebit de dificil de recunoscut pentru ochi. Lucrează cu imagini bidimensionale și totuși oferă oamenilor senzația de a percepe mediul în trei dimensiuni.
