Urinare frecventă în timpul sarcinii
De când în timpul sarcină există diferite modificări hormonale și o situație metabolică modificată, este posibil ca în acest timp, din cauza sarcinii, să poată apărea inundații de urină, care pot fi considerate o formă specială de diabet insipidus. Acest lucru se datorează faptului că o enzimă este eliberată din placenta, așa-numita vasopresinază, care provoacă ADR (= hormon antidiuretic sau vasopresină) să fie descompus mai repede. Aceasta înseamnă că ADR, care previne urinarea crescută, este relativ mai puțin prezentă.
Ca urmare, urinarea poate apărea mai frecvent. Pe parcursul sarcină, rinichii reacționează mai puțin la hormonul antidiuretic, cunoscut sub numele de ADR rezistenţă. În plus, toate cauzele, care altfel intră în discuție pentru o inundație de urină, pot duce la o excreție urinară crescută într-o sarcină.
Urinare frecventă după naștere
În cursul modificărilor hormonale după naștere, există numeroase modificări care vizează readucerea corpului la starea sa normală. Acest proces se numește postpartum. Acest lucru are ca rezultat o pierdere a hormoni care au fost produse de placenta în timpul sarcinii.
În acest timp, retenția de apă crește datorită producției crescute de aldosteron, un hormon care afectează mineralul echilibra și duce la creșterea sodiu și retenția de apă în toate țesuturile. Aceste retenții de apă sunt vizibile ca edeme în corp, care sunt umflături vizibile și palpabile. După naștere, aceste edeme sunt scoase din interstitiu (spațiul intercelular), mai întâi prin transpirație crescută, dar și printr-o inundație de urină.
Urinare frecventă cu aritmie cardiacă
Se face distincția între tulburările de ritm bradicardic, adică cele cu puls încetinit, și tulburările tahicardice cu puls accelerat. În special în acest din urmă caz, creșterea întindere a peretelui atrial poate duce la o inundație de urină. Acest lucru se datorează faptului că este eliberat un hormon, așa-numita ANP (= peptidă natriuretică atrială), care are un efect diuretic și determină o excreție fluidă crescută, pentru a ameliora inimă retroactiv.
Un tahicardic foarte frecvent inimă tulburarea de ritm în zilele noastre este fibrilatie atriala, care afectează aproximativ 1.8 milioane de persoane din Germania. Fibrilatie atriala provoacă inimă să bată prea repede și neregulat, iar pacientul prezintă simptome precum poticnirea inimii, oboseală, epuizare, amețeli, pierderea cunoștinței, dificultăți de respirație și ocazional dureri în piept. Cu toate acestea, aceste simptome nu sunt tipice pentru fibrilatie atriala dar poate apărea și cu alte aritmii cardiace. Alte tulburări tahicardice comune relevante sunt reintrarea tahicardie, de exemplu Nod AV reintrare tahicardie, în care apare excitație circulară recurentă între atriu și ventricul.
Toate articolele din această serie:
