Șoc septic: cauze, progresie, prognostic

Prezentare scurta

  • Simptome: Tensiune arterială foarte scăzută (hipotensiune arterială), febră sau hipotermie, hiperventilație, în continuare insuficiență de organ.
  • Evoluție și prognostic: starea de sănătate se deteriorează rapid, este nevoie de asistență medicală imediată
  • Diagnostic și tratament: revizuirea criteriilor SOFA sau qSOFA, stabilizarea imediată a tensiunii arteriale prin terapia de hidratare și vasopresoare, terapie cu antibiotice, tratamentul cauzei (de exemplu, îndepărtarea cateterelor, tuburilor, protezelor etc.), măsuri suplimentare precum controlul glicemiei
  • Cauze și factori de risc: precedat întotdeauna de sepsis, adesea cauzat de germeni spitalicești, mai rar de ciuperci; apare mai ales la persoanele imunodeprimate, la persoanele tinere și în vârstă și la femeile însărcinate
  • Prevenire: În afara spitalului, aproape că nu există măsuri preventive; sepsisul trebuie diagnosticat și tratat cât mai devreme posibil pentru a preveni șocul septic.

Ce este șocul septic?

Cum se manifestă șocul septic?

La începutul bolii există simptome tipice de sepsis:

  • Mai ales febră
  • Bătăi accelerate ale inimii (tahicardie) cu tensiune arterială normală
  • Semne de infecție (roșeață, hipertermie, umflături, greață, vărsături etc.) @ În funcție de tipul de infecție și de tipul bolii – în funcție de tipul de infecție și de locul infecției)

Pe măsură ce sepsisul progresează și începe șocul septic, simptomele suplimentare includ:

  • Confuzie sau tulburări de conștiență
  • @ Stare generală proastă (vigilență scăzută)
  • Scăderea tensiunii arteriale
  • Piele rece și palidă, în special pe mâini și picioare - mai târziu și decolorare albastră a pielii (cianoză) cu marmorare

Care sunt șansele de supraviețuire în șoc septic?

Substanțele mesagere ale sistemului imunitar dilată suplimentar vasele în încercarea de a continua să furnizeze toate organele și țesuturile corpului cu o cantitate abundentă de sânge. O reacție care suprasolicita inima în această măsură, pentru că în același timp cantități mari de sânge rămân la periferia corpului – brațele și picioarele – și nu se revarsă către inimă. Astfel, în șoc septic, are loc o scădere bruscă a tensiunii arteriale care capătă rapid proporții care pun viața în pericol. În cursul șocului septic, starea de sănătate a pacientului se deteriorează foarte rapid în câteva zile. Prin urmare, tratamentul precoce este vital.

Prognosticul în șoc septic

Persoanele care supraviețuiesc șocului septic suferă adesea leziuni pe termen lung, de exemplu din cauza lipsei de aprovizionare cu organe deosebit de sensibile. Totuși, aceasta depinde de organele afectate și de cât de sever a fost șocul septic în cele din urmă. Depinde și de cât de bine răspunde persoana afectată la tratament.

Cum este diagnosticat și tratat șocul septic?

Diagnostic

Deoarece șocul septic se datorează sepsisului anterioară, diagnosticul se face și folosind scorul de evaluare secvenţial al insuficienţei organelor (SOFA) sau scorul SOFA rapid (qSOFA). Scorul qSOFA este cel mai potrivit la pacienții care nu sunt în UTI și se bazează pe tensiunea arterială medie, frecvența respiratorie și Scala de Comă Glasgow (GCS).

  • Frecvența respiratorie ≥ 22 respirații pe minut.
  • Deteriorarea conștienței (GCS <15).
  • Tensiunea arterială sistolică ≤ 100 mmHg

Șocul septic este considerat confirmat atunci când sunt îndeplinite următoarele criterii:

  • O tensiune arterială medie de 65 mmHg sau mai puțin, în ciuda terapiei cu vasopresoare.
  • Niveluri serice de lactat mai mari de 2 mmol/l (>18 mg/dl) care persistă după o hidratare adecvată
  • Semne ale insuficienței de organ, cum ar fi scăderea urinării (oligurie) în insuficiența renală sau dispneea în insuficiența pulmonară

Tratament pentru șoc septic

În șoc septic, medicul tratează semnele generale de sepsis, stabilizează tensiunea arterială și funcția de pompare a inimii, astfel încât toate organele să continue să primească o cantitate adecvată de sânge.

Așa-numitele substanțe vasopresoare (vasoconstrictoare) precum epinefrina sau norepinefrina sau vasopresina cresc tensiunea arterială atunci când aceasta a scăzut din cauza șocului septic.

Terapia cu antibiotice, utilizată cât mai devreme posibil, servește la întărirea apărării imune a organismului și la respingerea infecției cauzate de agenții patogeni. În mod ideal, agentul patogen poate fi identificat prin teste de sânge și examinări ale țesuturilor. Acest lucru ajută la alegerea celor mai potrivite antibiotice. Terapia este apoi mai țintită și mai eficientă.

Alte măsuri de sprijin includ reglarea nivelului de zahăr din sânge cu ajutorul insulinei, deoarece glicemia crescută slăbește apărarea imunitară. În plus, pacienților care continuă să sufere de tensiune arterială scăzută (hipotensiune arterială) li se administrează și corticosteroizi (cortizol, cortizon). Ele ajută la creșterea tensiunii arteriale scăzute.

Care sunt cauzele și factorii de risc?

  • Diabetul zaharat
  • Boală de ficat
  • Boli ale tractului urinar/genital
  • catetere, implanturi, stenturi sau proteze
  • proceduri chirurgicale recente
  • imunodeficiență (HIV/SIDA)
  • cancer de sânge (leucemie)
  • utilizarea pe termen lung a agenților chimioterapeutici, a antibioticelor sau a preparatelor cu cortizon
  • foarte tineri precum şi bătrânii şi femeile însărcinate

Agenții patogeni intră de obicei în organism prin plămâni, tractul urinar, vezica biliară și tractul digestiv, de unde călătoresc prin sânge în toate părțile corpului.

Procesul exact al bolii de șoc septic nu este încă pe deplin înțeles. Ca și în sepsis, există o reacție de apărare crescută în care organismul trimite numeroase substanțe numite factori inflamatori, cum ar fi citokine, interleukine, leucotriene, histamina, serotonina și celule de apărare (leucocite) pentru a lupta împotriva agentului patogen. Coagularea, de exemplu, este crescută de această reacție, motiv pentru care cheaguri mici de sânge se formează mai frecvent.

Cum poate fi prevenit șocul septic?

Pentru a preveni șocul septic, primul lucru de făcut este să preveniți otrăvirea sângelui. Sepsisul care se dezvoltă în afara spitalizării este dificil de prevenit. Cu toate acestea, măsurile generale de igienă, cum ar fi spălarea mâinilor și a alimentelor, ajută la minimizarea riscului.

Pentru răni cu răni deschise, persoanele afectate trebuie să curețe bine și să îmbrace rana cu apă curată pentru a preveni recontaminarea și infectarea cu agenți patogeni. De asemenea, este indicat să profitați de vaccinări pentru a vă proteja împotriva infecției și să consultați un medic dacă se suspectează o boală cu un agent patogen.

Din partea medicilor, educația cuprinzătoare despre bolile infecțioase care prezintă un risc crescut de sepsis este foarte utilă, la fel ca și o gamă cuprinzătoare de vaccinări. O bună educație este foarte importantă, mai ales în grupurile cu risc ridicat.

Dacă apare un caz de șoc septic, cea mai mare prioritate este reducerea la minimum a riscului de deces. Acest lucru se poate realiza printr-o analiză precisă a tabloului clinic, un diagnostic atent și un tratament intensiv cât mai devreme.