Ruptura ligamentului incrucisat

Ligamentului incrucisat ruptură (sinonime: leziune a ligamentului încrucișat; ruptura ligamentului încrucișat; deteriorarea ligamentului încrucișat; ruptura KB; ICD-10-GM S83.50: Nespecificat ligamentului incrucisat: ruptura ligamentului încrucișat ona) se referă la o ruptură parțială (incompletă) sau completă (completă) a unuia sau a ambelor ligamente încrucișate (în genunchi).

Conform ICD-10-GM, se pot distinge următoarele forme:

  • ICD-10-GM S83.50: Nespecificat ligamentului incrucisat: ruptura ligamentului incrucisat ona
  • ICD-10-GM S83.53: Ruptura ligamentului incrucisat anterior (ACL; ligamentum cruciatum anterius), parțial sau complet.
  • ICD-10-GM S83.54: Ruptura ligamentului incrucisat posterior (ACL; ligamentum cruciatum posterius), parțial sau complet

Leziunile ligamentelor genunchiului reprezintă aproximativ 40% din toate relevanțele clinice leziuni la genunchi. Dintre acești 40%, două treimi sunt rupturi ale ligamentului încrucișat. Ligamentul încrucișat anterior se rupe de aproximativ zece ori mai des decât cel posterior. În fiecare a treia ruptură a ligamentului încrucișat meniscului este, de asemenea, deteriorat.

Cele mai frecvente rupturi ale ligamentelor încrucișate în Germania apar în sporturile de fotbal, handbal și schi (alpin).

Mai mult de 70% din rupturile ligamentului încrucișat anterior apar fără impact extern, de ex. La aterizarea după o săritură sau în timpul unei schimbări rapide de direcție (de exemplu, la handbal).

Raportul de sex: bărbații la femei este 1: 2-8 (probabil din cauza diferențelor anatomice, hormoni sau tehnici de antrenament).

Incidența maximă: ruptura ligamentului incrucisat anterior apare predominant între 15 și 25 de ani.

Incidența (frecvența cazurilor noi) a ruptura ligamentului incrucisat anterior este de aproximativ 0.5-1 cazuri la 1,000 de locuitori pe an (în Europa Centrală și SUA).

Curs și prognostic: În cazul unei rupturi (rupturi) a ligamentului încrucișat anterior (ACL), necesitatea tratamentului trebuie determinată individual, luând în considerare vârsta, tulpina atletică, simptomele, alte boli și multe alte factori. Chirurgical terapie este deseori necesar. Nu fiecare ruptura ligamentului incrucisat posterior (ACL) necesită intervenție chirurgicală. A ruptura ligamentului incrucisat posterior care este recunoscută imediat poate fi tratată cu o atelă PTS (PTS = suport tibial posterior). Chirurgical terapie este de obicei o intervenție chirurgicală de înlocuire a PCL (PCL = ligament încrucișat posterior; vezi terapia chirurgicală). Prognosticul este relativ bun: o treime dintre cei afectați obțin rezultate bune prin antrenamentul muscular. O treime trebuie să își restricționeze activitățile. O treime experimentează complicații.