Pseudoefedrina: Efecte, Aplicații, Efecte secundare

Cum funcționează pseudoefedrina

Pseudoefedrina asigură că hormonul de stres noradrenalina – o substanță mesageră a sistemului nervos simpatic (parte a sistemului nervos autonom) – este eliberat din ce în ce mai mult de celulele nervoase și reabsorbit doar cu întârziere. Aceasta crește și prelungește efectul acestuia – sistemul nervos simpatic este stimulat.

Sistemul nervos autonom al corpului uman poate fi împărțit în două părți diferite în funcție de funcție:

  • Sistemul nervos simpatic activează corpul: inima bate mai repede, bronhiile plămânilor și pupilele se dilată, corpul este pregătit să funcționeze.
  • Omologul acestuia este „sistemul nervos parasimpatic” (sistemul nervos parasimpatic), care promovează în mod specific regenerarea organismului: digestia este stimulată și bătăile inimii încetinesc.

În doze terapeutice, efectul pseudoefedrinei este limitat la membranele mucoase ale nazofaringelui și bronhiilor. Stimularea sistemului nervos simpatic determină contractarea vaselor de sânge (reducerea astfel umflarea mucoasei) și dilatarea bronhiilor, ceea ce îmbunătățește respirația.

Absorbție, descompunere și excreție

Prin sânge ajunge la mucoasele tractului respirator superior și la plămâni. Cele mai ridicate niveluri din sânge pot fi măsurate după două ore.

Pseudoefedrina este descompusă parțial în ficat, ducând la formarea altor metaboliți activi. Este excretat prin rinichi în urină. La aproximativ cinci până la opt ore după ingestie, jumătate din ingredientul activ a părăsit organismul.

Când se utilizează pseudoefedrina?

Medicamentele care conțin pseudoefedrină sunt utilizate pentru tratamentul simptomatic al

  • Secreții nazale și răceli cu congestie nazală
  • iritații și inflamații legate de alergie a nazofaringelui
  • Umflarea trompei lui Eustachio (pasaj de legătură între nazofaringe și urechea medie)

Trebuie folosit doar pentru o perioadă scurtă de timp (câteva zile). Cu utilizarea prelungită, organismul se obișnuiește cu ingredientul activ și eficacitatea acestuia scade.

Cum se utilizează pseudoefedrina

Pseudoefedrina este de obicei oferită în preparate combinate împreună cu alte ingrediente active.

În combinație cu ingrediente active pentru ameliorarea durerii, cum ar fi ibuprofenul și acidul acetilsalicilic (ASA), ingredientul activ este utilizat în principal pentru răceli. Preparatele combinate cu ingrediente active antialergice precum triprolidina, desloratadina sau cetirizina sunt folosite pentru tratarea alergiilor precum febra fanului.

Tabletele sau granulele de băut se iau pe tot parcursul zilei, independent de mese. Nu trebuie depășită o doză zilnică totală de 240 de miligrame de pseudoefedrină.

Care sunt efectele secundare ale pseudoefedrinei?

Apariția reacțiilor adverse la medicamente la pseudoefedrina este dependentă de doză. În special la doze mari, apar mai frecvent efectele secundare datorate activării sistemului nervos simpatic, precum pierderea poftei de mâncare, creșterea tensiunii arteriale, palpitații, insomnie, retenție urinară și reacții cutanate precum erupții cutanate, roșeață și mâncărime.

Ce ar trebui să fie luat în considerare atunci când luați pseudoefedrină?

Contraindicații

Pseudoefedrina nu trebuie utilizată dacă:

  • Boli ale inimii (cum ar fi boala coronariană)
  • aritmie cardiaca
  • Hipertiroidism (hipertiroidism)
  • Mărirea prostatei cu formarea reziduală de urină
  • Tensiunii arteriale crescute (hipertensiune arterială)
  • Tratament simultan cu inhibitori de monoaminooxidază (inhibitori MAO; împotriva depresiei) sau linezolid (antibiotic)
  • Glaucom (glaucom)

Interacţiuni

Combinația cu alte substanțe active care stimulează sistemul nervos simpatic poate duce la reacții adverse grave, care afectează în primul rând sistemul cardiovascular.

Pseudoefedrina poate slăbi efectul medicamentelor pentru hipertensiune arterială.

Restricția de vârstă

Pseudoefedrina poate fi utilizată la copii începând cu vârsta de doisprezece ani.

Sarcina și alăptarea

Deoarece pseudoefedrina poate traversa bariera placentară, nu trebuie utilizată în timpul sarcinii. La femeile însărcinate, pseudoefedrina poate provoca, de asemenea, scăderea fluxului sanguin către placentă, ceea ce pune copilul în pericol.

Pseudoefedrina trece în laptele matern în cantități mici. Până în prezent, însă, nu au existat raportări de efecte secundare la sugarii alăptați.

Cum să obțineți medicamente cu pseudoefedrina

Preparatele combinate care conțin ingredientul activ pseudoefedrină sunt disponibile în farmaciile din Germania, Austria și Elveția și pot fi obținute fără prescripție medicală, cu condiția ca și celălalt ingredient activ să fie disponibil fără prescripție medicală.

Acest lucru se aplică și analgezicelor și ingredientelor active antialergice mai vechi. Preparatele în care pseudoefedrina este combinată cu ingrediente active antialergice mai noi necesită prescripție medicală.

De cât timp este cunoscută pseudoefedrina?

Pseudoefedrina a fost descoperită în 1885 de chimistul japonez Nagayoshi Nagai împreună cu ingredientul activ foarte asemănător din punct de vedere chimic efedrina. La mijlocul anilor 1920, ingredientele active au fost apoi comercializate ca remediu pentru astm.