Ce este psihodrama?
Cuvântul psihodramă este alcătuit din cuvintele grecești pentru acțiune („dramă”) și suflet („psihic”). În consecință, psihodrama este despre a face procesele mentale interioare vizibile într-un mod ludic.
Medicul și psihoterapeutul Jacob Levy Moreno a fondat psihodrama în secolul al XX-lea. A apărut din conștientizarea că oamenii învață în principal acționând și nu vorbind. Copiii în special înțeleg lumea prin joc, imitând adulții.
Spre deosebire de alte metode psihoterapeutice, metoda centrală în psihodramă nu este, așadar, vorbirea, ci acționarea. De regulă, psihodrama are loc într-un grup de opt până la 15 persoane. În fiecare sesiune, un participant poate aduce piesa sau subiectul dorit.
Prin reprezentarea scenică pot fi trăite și schimbate și în prezent problemele care au trecut de mult. De asemenea, participanții pot lucra la temerile legate de viitor, testând posibile scenarii în jocul de rol.
Când faci o psihodramă?
Cu toate acestea, acest tip de rezolvare a problemelor necesită acțiune activă și creativă și, prin urmare, nu este potrivit pentru toată lumea. Oricine are inhibiții în a-și exprima sentimentele în fața unui grup va găsi psihodrama destul de dificilă.
Dacă vrei să încerci psihodrama, ar trebui să ai și imaginație și empatie. Abilitățile de actorie nu sunt necesare, dar participanții ar trebui să fie capabili să se pună în locul celorlalți și al situațiilor.
Psihodrama a fost inițial concepută ca terapie de grup, dar unii terapeuți o oferă și într-un cadru individual sau în terapie de cuplu. În funcție de subiect, sesiunile pot dura de la câteva săptămâni până la câteva luni.
Ce faci într-o psihodramă?
Psihodrama implică un lider de psihodramă (terapeut sau consilier) și un grup. În fiecare sesiune, un membru al grupului poate deveni protagonist, adică persoana care caută ajutor care dorește să-și depășească problemele prin psihodramă. Protagonistul își alege colegii jucători sau „egouri de ajutor” dintre ceilalți membri ai grupului pentru a reprezenta figurile de atașament ale protagonistului. Ceilalți membri ai grupului pot acționa ca observatori.
Procesul de psihodramă este împărțit într-o fază de încălzire, acțiune, integrare și evaluare.
Faza de încălzire
Psihodrama necesită multă spontaneitate și empatie. Există diverse tehnici de încălzire pentru a facilita participanților să intre în jocul de rol care urmează. Liderul întreabă adesea participanții despre starea lor de spirit de la început. Fiecare individ își poate arăta starea de spirit, de exemplu, prin postura sa. Dacă participanții nu se cunosc, liderul le poate cere să se alinieze în sală în funcție de anumite criterii (de exemplu, locul de reședință sau vârsta).
Faza de acțiune (faza de joc)
În primul pas, protagonistul explică grupului problema problematică la care ar dori să lucreze. Aceasta ar putea fi situația lor de lucru, de exemplu. Al doilea pas este selectarea unei scene care ilustrează problema centrală. Protagonistul și asistentul său joacă situația pe o scenă.
Într-o așa-numită „inversare de rol”, protagonistul poate trece la rolul unui ajutor și un co-jucător la cel al protagonistului. Această tehnică ajută persoana afectată să empatizeze mai bine cu poziția celorlalți participanți. În plus, ceilalți jucători știu să se comporte într-un anumit rol.
Facilitatorul de psihodramă întrerupe jocul de rol de îndată ce au impresia că situația jucată nu mai oferă noi perspective. De asemenea, oprește jocul de rol atunci când apar probleme mai controversate. Situația jucată îi poate aminti protagonistului de o scenă din copilărie. Acest lucru este apoi jucat imediat într-un joc de rol. Această metodă oferă protagonistului o înțelegere mai profundă a problemelor existente.
Faza de integrare
După jocul de rol, grupul face schimb de idei. De exemplu, participanții pot raporta propriile experiențe în situații de viață similare și, astfel, pot transmite protagonistului că nu este singur cu problemele sale. Ei vorbesc și despre ceea ce au simțit și perceput în timpul jocului de rol. În cele din urmă, facilitatorul de psihodramă explică procesele pe care le-au observat în timpul jocului de rol. În psihodramă, o mare importanță se acordă unei atmosfere apreciative.
Protagonistul ar trebui să se simtă în siguranță în grup și să experimenteze sprijin. Efectul psihodramei constă nu numai în jocul de rol, ci și în sensul de comunitate care se creează în grup.
Care sunt riscurile psihodramei?
Sarcina liderului de psihodramă este să acorde atenție stării de spirit a tuturor participanților și să evite copleșirea acestora. Cu toate acestea, cu cât grupul este mai mare, cu atât este mai dificil pentru facilitator să urmărească toată lumea.
O sesiune prea lungă, o structură redusă și explicații insuficiente pot copleși sau stresa participanții. Dacă participanții suferă în mod acut de o tulburare mintală, terapeutul trebuie să aibă o grijă deosebită pentru a se asigura că jocul de rol nu provoacă niciun stres suplimentar. Acest lucru poate agrava starea de sănătate a persoanei în cauză.
Ce trebuie să iau în considerare după o psihodramă?
În psihodramă, vei experimenta o varietate de sentimente diferite. Experiența împărtășită în grup poate intensifica și mai mult aceste sentimente. Pentru a permite tuturor participanților să-și rezolve sentimentele, o parte importantă a psihodramei este discuția de la sfârșitul fiecărei sesiuni (faza de integrare).
Dacă încă te simți confuz sau copleșit după ședință, ar trebui să-i spui liderului de psihodramă. Dacă sentimentele negative sunt încă prezente după câteva ședințe, ar trebui să discutați despre ele cu un terapeut într-o ședință individuală. Acest lucru se aplică și în cazul în care aveți probleme cu care nu doriți să le rezolvați într-un grup sau psihodramă.
