Ce este memoria?
Memoria poate fi considerată fie un proces, fie o structură care îi ajută pe oameni să stocheze informații și să le recupereze mai târziu. Memoria este împărțită în mai multe categorii diferite, în funcție de timpul necesar pentru a prelua conținutul memoriei.
Memoria pe termen ultrascurt
Informațiile nou sosite înlocuiesc rapid conținutul curent din memoria de imediată. Doar o cantitate mică de informații este transferată din memoria senzorială în memoria pe termen scurt.
Memorie de scurtă durată
Memoria pe termen scurt permite stocarea datelor pe o perioadă de la câteva secunde până la câteva minute. De exemplu, vă puteți aminti pe scurt un număr pe care l-ați căutat până când l-ați notat.
Memorie pe termen lung
Memoria pe termen lung este locul unde se află toate informațiile importante care merită păstrate și care altfel ar duce la „debordarea” memoriei pe termen scurt. Această formă de memorie se înțelege în general atunci când vorbim de memorie.
Memoria declarativă și nedeclarativă
Memoria pe termen lung este împărțită în memoria declarativă și memoria nedeclarativă:
Memoria declarativă (memoria explicită) este termenul folosit de medici pentru a descrie acea parte care stochează conținut explicit, adică conștient, recuperabil lingvistic. Este mai departe subdivizată în:
- memorie episodică (cunoștințe autobiografice, adică cunoștințe despre propria persoană și experiențe)
Memoria nedeclarativă (numită și memorie implicită) stochează conținut implicit. Acestea nu sunt direct accesibile conștiinței și, prin urmare, nu pot fi recuperate lingvistic. Acestea includ, de exemplu, abilități extrem de automatizate, cum ar fi conducerea unei mașini, mersul pe bicicletă, schiul sau legarea șireturile pantofilor (memorie procedurală).
Cum funcționează memoria?
Nu există o structură clar delimitată în creier pentru memorie. Mai degrabă, o rețea de celule nervoase care se extinde în diferite zone ale creierului este responsabilă pentru capacitatea de a-și aminti și de a-și aminti. Prin urmare, în procesele de memorie, diferite zone ale creierului sunt active în același timp.
Zone ale creierului responsabile de procesele de memorie
Regiunile frontale și temporale ale emisferei drepte sunt responsabile de procesarea memoriei episodice, în timp ce aceleași regiuni ale emisferei stângi sunt responsabile de procesarea conținutului din memoria semantică. Într-un grad de întărire sau slăbire, cerebelul este, de asemenea, implicat.
Pentru a recupera conținutul memoriei, este importantă funcționarea corpurilor mamilare (aparțin diencefalului).
Ce probleme pot cauza memoriei?
În tulburările de memorie, capacitatea de a-și aminti sau de a reaminti este afectată. Declanșatorul poate fi, de exemplu, o traumă, de exemplu un accident.
Când memoria pe termen scurt eșuează, cei afectați nu își pot aminti direct conversațiile sau evenimentele anterioare, în timp ce evenimentele mai vechi, dintre care unele au avut loc cu ani în urmă, sunt amintite cu acuratețe. Memoria pe termen scurt scade din ce în ce mai mult odată cu vârsta. Cei afectați preferă atunci să se concentreze asupra evenimentelor care au avut loc cu mult timp în urmă.
În cazul deteriorării amigdalei, conținutul memoriei asociat cu emoțiile este perturbat. Cei afectați își pot aminti doar fapte pure, fără niciun conținut emoțional.
