Craniocorpografie

Craniocorpografia (CCG) este o procedură de diagnostic utilizată în neurootologie și medicina muncii care a fost dezvoltată pentru a evalua echilibra disfuncție. Vestibulo-spinal echilibra testarea utilizând craniocorpografia oferă atât capacitatea de a măsura, cât și de a evalua testarea echilibrului într-o manieră în mare măsură obiectivă și cuantificabilă.

Indicație (indicații de utilizare)

Procedura de craniocorpografie este utilizată pentru diagnosticarea neurootologică, în principal în cadrul ghidului asocierii profesionale G-41 „Lucrul care implică un risc de cădere” ca metodă de examinare. Craniocorpografia este astfel destinată locurilor de muncă cu risc crescut de cădere.

Contraindicații

În diagnosticul acut, de exemplu, în contextul unui trunchiul cerebral or infarct cerebelos, utilizarea craniocorpografiei nu este indicată deoarece sunt utilizate tehnici imagistice primare pentru diagnostic (imediat).

Înainte de procedură

Deoarece craniocorpografia este o procedură neinvazivă, nu sunt necesare alte măsuri înainte de efectuarea craniocorpografiei. Cu toate acestea, este important să se verifice dacă indicația pentru utilizarea craniocorpografiei este corectă.

Procedura

Pentru efectuarea și evaluarea craniocorpografiei, o cască cu două lămpi este purtată de pacientul respectiv în timpul examinărilor, cu două lămpi suplimentare atașate la umerii pacientului. Cu ajutorul unei camere situate deasupra pacientului, modelele de mișcare pot fi înregistrate cu precizie și ulterior evaluate. Procedura craniocorpografică reprezintă o metodă în care sunt evaluate următoarele proceduri de examinare clinică:

  • Test de călcare Unterberger - Pentru a efectua această metodă, pacientul este rugat să calce în loc de 50 de ori cu ochii închiși. Constatarea este considerată pozitivă (clinic frapantă) dacă pacientul se rotește cu mai mult de 45 de grade pe axa sa în timpul procedurii. Un test pozitiv indică o leziune cerebeloasă sau o deteriorare a organului vestibular (organul de echilibra în ureche).
  • Testul Romberg în picioare (sinonime: testul Romberg; testul Romberg) - Testul în picioare Romberg este utilizat ca test clinic pentru a investiga ataxia (vestibulară, spinală (măduva spinării), sau cerebelos (cerebel)) și poate ajuta la diferențierea dintre ataxia coloanei vertebrale și cea cerebeloasă. Pentru efectuarea acestuia, pacientul este rugat să stea cu picioarele apropiate și cu brațele întinse și pleoapele închise. O constatare pozitivă (= semn Romberg pozitiv) denotă o deteriorare a coordonare datorită închiderii pleoapelor. Un semn de deteriorare este o legănare din ce în ce mai mare, ceea ce ar indica o ataxie a coloanei vertebrale. O constatare negativă indică neschimbată coordonare după închiderea ochilor.
    • Dacă pacientul poate controla legănarea doar incomplet sau deloc, chiar și cu ochii deschiși, acest lucru este indicativ al ataxiei cerebeloase.
    • O tendință de a cădea într-o singură direcție după închiderea ochilor ar vorbi pentru deteriorarea organului vestibular respectiv.
  • Test LOLAVHESLIT - Denumirea acestei metode reprezintă un acronim pentru „longitudinal, lateral, vertical Cap-Test glisant ”, care poate fi utilizat pentru a evalua procesele patologice legate de vertebrele cervicale, coloana vertebrală și tulburările de mișcare ale gât.
  • Test NEFERT - Acronimul înseamnă „Gât Flexion Rotation Test ”, iar metoda este utilizată pentru a diagnostica diferențele de mișcare intra-corp între cap și restul corpului, în special la nivelul articulației cervicale superioare și a coloanei cervicale inferioare. Utilitatea de diagnosticare a acestei metode constă în detectarea entorselor gât, precum și diagnosticul unui „gat intepenit”Și co-evaluare a pleasnă.
  • Test WOFEC - Acest acronim înseamnă „mers pe jos cu ochii închiși”, iar această metodă de testare poate fi utilizată pentru evaluarea suplimentară a ataxiei.

După procedură

După efectuarea și evaluarea craniocorpografiei, trebuie utilizate alte proceduri în funcție de rezultatele testului. Dacă descoperirile sunt patologice, imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) sau tomografie computerizată (CT) a craniu or canalul spinal este de obicei necesar.