Atelectazia plăcii
Așa-numitele atelectază de placă sunt plate, cu câțiva centimetri lungime, atelectazele în formă de bandă care nu sunt legate de plămân segmente și sunt adesea situate deasupra diafragmă în secțiunile inferioare ale plămânului. Atelectazele din plăci apar în special în afecțiunile cavității abdominale, de exemplu ca urmare a unei operații abdominale cu alăturare ulterioară și respirație insuficientă sau ventilație a plămânilor. Ele pot apărea și în legătură cu pneumonie, inimă atac, țiuit tuse sau ca urmare a unei malformații a toracelui.
Ce este profilaxia atelectaziei?
Pacienții care au suferit recent o intervenție chirurgicală, sunt imunocompromiși și suferă de boli respiratorii, precum și pacienții vârstnici, slăbiți și în special la pat, sunt expuși riscului de dezvoltare atelectazie a anumitor părți ale plămân. Pentru a preveni acest lucru, gimnastica respiratorie trebuie efectuată în mod regulat. .
Deoarece pacienții aflați în situațiile menționate mai sus sau pacienții cu cronică plămân bolile au adesea o eroare respiraţie tehnică sau respirație ineficientă din cauza circumstanțelor, fizioterapia respiratorie predă anumite tehnici pentru îmbunătățirea respirației. Prin întărirea mușchilor respiratori și îmbunătățirea eficienței respiraţie, secțiuni ale plămânului care altfel ar fi mai puțin ventilate și cu risc de dezvoltare atelectazie sunt ventilate. Pe lângă efectuarea regulată exerciții de respirație, mobilizarea pacientului, un aport suficient de lichide și rearanjări regulate joacă un rol major în sensul atelectazie profilaxie.
Prognoză
Șansele de vindecare cu atelectazie sunt de obicei foarte bune, formele secundare sunt în principiu întotdeauna reversibile. Forme pronunțate, cum ar fi tensiunea pneumotorax, sunt foarte bine tratabile, dar pot duce la moarte dacă nu sunt tratate.
Fiziologie respiratorie
La cel mai mic nivel, în plămânul sănătos, aerul proaspăt este adus împreună cu sânge de corp, separat doar de peretele inimaginabil de subțire al unei alveole pulmonare, în care se află aerul, și de peretele la fel de subțire de napolitane al venelor fine (capilare), în care sângele curge în jurul bulei de aer. Concentrațiile de CO2 și oxigen din sânge iar aerul poate fi acum reglat prin această barieră subțire. Bogat în CO2 sânge din organism eliberează acest lucru în aerul sărac în CO2, în schimb oxigenul (O2) din aer pătrunde în sânge, care și-a eliberat anterior oxigenul în corp.
Prin constant respiraţie iar fluxul de sânge diferența de concentrație este menținută și este posibil un schimb continuu de gaze. Plămânul în sine tinde constant să se contracte, adică „prăbușirea”, din cauza componentelor elastice din țesutul pulmonar, precum și a tensiunii superficiale a stratului lichid care acoperă alveole pulmonare. Este împiedicat să facă acest lucru prin presiunea negativă dintre plămâni și piept perete, care îl desparte întotdeauna. Când este inhalat, plămânul se desfășoară în continuare prin coborârea diafragmă și lărgirea cutiei toracice.
