Ce este frica de înălțimi?
Frica de înălțime (cunoscută și sub numele de acrofobie) se referă la teama de a fi la o anumită distanță de sol. În funcție de cât de pronunțată este frica, aceasta poate apărea deja atunci când urcăm pe o scară. Frica de înălțime este una dintre fobiile specifice - acestea sunt tulburări de anxietate care se limitează la situații sau obiecte foarte specifice.
Frica de înălțime nu este un fenomen rar. Mulți oameni au genunchi slabi când privesc în jos de la înălțime. Un anumit grad de respect pentru înălțimi este înnăscut și o protecție naturală. Chiar și bebelușii au o frică naturală de prăpastie. În experimente, chiar și copiii mici ezită în fața unei prăpăstii, deși deasupra ei există o placă de sticlă și este posibil ca ei să se târască peste ea fără pericol.
Dintr-o perspectivă evolutivă, frica de înălțimi ne asigură supraviețuirea. La unii oameni, însă, frica de înălțime este atât de puternică încât nici măcar nu sunt capabili să meargă sau să conducă peste un pod. Dacă frica este nejustificat de puternică și acest lucru restrânge calitatea vieții celor afectați, frica de înălțimi este patologică.
Cum se manifestă frica de înălțime?
Simptomele fizice și psihologice apar în situația de teamă. Semnele fizice tipice ale fobiilor specifice includ
- Respiratie dificila
- transpirație
- tremurător
- palpitații
- Senzație de strângere în piept
- Gură uscată
Semnele psihologice includ gânduri pline de anxietate și chiar frică de moarte. Cei afectați se tem să-și piardă echilibrul și să cadă. Mulți descriu și sentimentul de a fi tras în jos.
Frica de înălțime apare în timpul cățărării sportive, de exemplu. Pe lângă frica de înălțime, cei afectați pot suferi și de frica de cădere sau frica de cădere. În acest context, frica de cădere înseamnă că oamenilor le este frică să nu cadă de pe perete atunci când urcă sportiv. Cu frica de a cădea, alpiniștii se tem de un impact dureros după cădere.
Cum depășești frica de înălțime?
Fobiile specifice sunt tratate psihoterapeutic. Experții recomandă în primul rând terapia de expunere ca parte a terapiei cognitiv-comportamentale. Pentru a depăși frica de înălțimi, cei afectați își înfruntă fricile în acest fel.
Terapeutul îl instruiește și pe cel care suferă despre cum să facă față unui atac de anxietate – de exemplu, cum să se calmeze cu ajutorul exercițiilor de respirație. Prin confruntarea repetată cu situația înspăimântătoare, este posibil să depășim frica de înălțimi.
În cazuri extreme, medicii pot folosi medicamente pentru a combate frica de înălțime.
Terapia comportamentală are șanse mari de succes. Cu toate acestea, mulți bolnavi așteaptă foarte mult timp înainte de a căuta ajutor și evită în schimb înălțimi. Evitarea, însă, face ca frica să crească. Oamenii cu o frică severă de înălțime nu mai sunt atunci nici măcar capabili să urce treapta a doua a unei scări pentru a înlocui un bec, de exemplu.
Atunci frica le domină viețile. Unii încearcă să se calmeze cu alcool, droguri sau medicamente. Împreună cu un terapeut, este posibil să întrerupem această spirală descendentă și să depășim acrofobia. Cu cât începeți mai devreme să vă tratați frica de înălțime, cu atât sunt mai mari șansele de a duce o viață fără frică.
Care este cauza fricii de înălțime?
Uneori, frica de înălțime poate fi urmărită până la un anumit eveniment care provoacă frică, cum ar fi urcarea pe o scară periculoasă sau mersul pe o potecă îngustă lângă o prăpastie.
În același timp, creierul primește mesajul de la picioare că ești ferm în picioare. Aceste semnale contradictorii provoacă amețeli. Această amețeală semnalează un potențial pericol, cum ar fi o prăpastie.
