Cum funcționează circulația pulmonară
Circulaţia pulmonară, împreună cu circulaţia mare sau sistemică, formează sistemul circulator uman. Începe în inima dreaptă: sângele, care are un conținut scăzut de oxigen și încărcat cu dioxid de carbon, care vine din organism este pompat prin atriul drept și ventriculul drept în truncusul pulmonar (trunchiul pulmonar sau artera pulmonară). Aceasta se împarte în arterele pulmonare drepte și stângi, care se ramifică în vase din ce în ce mai subțiri până devin capilare. Aceste vase de sânge delicate înconjoară cele peste 100 de milioane de alveole (alveole pulmonare) pline cu aer respirabil ca o rețea. Aici are loc schimbul de gaze: dioxidul de carbon este eliberat din sânge în alveole prin peretele subțire dintre alveole și capilare și apoi expirat prin respirație.
Dimpotrivă, oxigenul absorbit odată cu respirația trece din alveole în fluxul sanguin și este legat de pigmentul roșu din sânge (hemoglobina) pentru a fi transportat în continuare. Sângele acum oxigenat călătorește înapoi la inimă prin mai multe vene pulmonare, în atriul stâng și în ventriculul stâng. De aici, este pompat în aortă și mai departe în tot corpul (circulație sistemică sau circulație mare).
Parte a sistemului de joasă presiune
Fătul nu are încă circulație pulmonară
La copilul nenăscut există o caracteristică specială: sângele fătului nu este oxigenat în plămâni, ci în placenta maternă (pe care copilul încă nu o respiră). În acest scop, există un bypass al circulației pulmonare prin canalul arterios Botalli, o legătură directă a trunchiului pulmonar cu aorta. În inima însăși, există și o deschidere între atriul drept și cel stâng (foramen oval) prin care sângele ocolește circulația pulmonară prin vena ombilicală.
Probleme în circulația pulmonară
În hipertensiunea pulmonară, tensiunea arterială în circulația pulmonară este crescută cronic (hipertensiunea pulmonară). Inima dreaptă trebuie să folosească o forță sporită pentru a pompa sângele în circulația pulmonară, care revine din cauza rezistenței crescute a vaselor pulmonare. Stresul excesiv asupra ventriculului drept duce la îngroșarea peretelui (hipertrofie) și/sau dilatare – se dezvoltă cor pulmonale (inima pulmonară).
Hipertensiunea pulmonară este de obicei cauzată de alte afecțiuni, cum ar fi bolile cardiace cronice (cum ar fi insuficiența cardiacă stângă) sau bolile pulmonare (cum ar fi BPOC, embolia pulmonară, fibroza pulmonară). Foarte rar, creșterea cronică a tensiunii arteriale în circulația pulmonară apare ca o boală independentă.
