Ce este respirația holotropă?
Termenul „holotropic” este compus din cuvintele grecești pentru „întreg” (holos) și „mergând către ceva” (trepein) și înseamnă aproximativ „îndreptarea către totalitate”.
Psihoterapeutul ceh Stanislav Grof a spus că medicamentele psihedelice precum LSD-ul ar putea fi folosite pentru a obține o stare de expansiune a minții în care tulburările și bolile mintale, psihosomatice și psihiatrice ar putea fi explorate și vindecate. Deoarece utilizarea LSD-ului a fost interzisă în majoritatea țărilor, Grof și soția sa au dezvoltat respirația holotropă în anii 1970 pentru a induce o stare de vindecare similară a conștiinței.
Respirația holotropică: instrucțiuni
Respirația holotropă se face de obicei în grupuri, participanții lucrând împreună în perechi: aceștia iau pe rând rolul de respirator (care stă întins pe podea și respiră cu ochii închiși) și de facilitator. Totul trebuie să fie supravegheat de „facilitatori” instruiți.
Experiențele perinatale sunt considerate deosebit de importante. Ele reflectă sarcina trăită și procesul de naștere. Potrivit lui Grof, problemele din timpul nașterii pot duce la tulburări psihologice. Retrăirea lor ar trebui să ducă la rezolvarea experiențelor și amprentelor negative. Procesul de naștere biologică este o temă folosită frecvent de Grof.
Cel care respira, în timp ce se află în această stare specială de conștiință, are voie să se miște și să-și asume orice poziție dorește, dacă dorește acest lucru. Facilitatorul se asigură că nu se rănește.
O ședință de respirație holotropă durează cel puțin trei ore. După aceea, experiența este împărtășită în grup sau procesată prin tehnici creative precum pictura. Mai târziu în cursul zilei sau în ziua următoare, cei doi parteneri își schimbă rolurile.
Respirație holotropă: riscuri
Hiperventilația face ca nivelul de dioxid de carbon din sânge să scadă. Acest lucru face ca vasele de sânge să se îngusteze, ceea ce poate duce la o lipsă de oxigen. În același timp, echilibrul acido-bazic al organismului se modifică, ceea ce poate provoca, printre altele, crampe, amețeli și leșin.
Respirația holotropă trebuie evitată și în cazurile de leziuni fizice, intervenții chirurgicale recente și, în general, boli debilitante.
Respirație holotropică: critică
Mulți terapeuți critică că respirația holotropă nu înlocuiește îngrijirea psihoterapeutică adecvată. Traumatizarea, tulburările de personalitate și alte afecțiuni psihologice ar putea fi exacerbate de experiențele negative în timpul respirației holotrope.
În plus, nu există o pregătire specifică pentru persoanele care doresc să ofere respirație holotropă. Astfel, sesiunile se desfășoară fără îndrumare profesională. În cazul unor complicații neașteptate, cum ar fi spasmul de hiperventilație, nu este prezent un medic.
