Tulburare de personalitate disocială: Descriere
Tulburarea de personalitate disocială, numită și tulburare de personalitate antisocială de către experți, este o tulburare severă și potențial periculoasă. Unii suferinzi sunt atât de iritabili încât chiar și un dezacord minor îi poate incita să comită un act de violență.
O tulburare de personalitate disocială este deja vizibilă în copilărie și adolescență. Copiii afectați torturează animalele sau își agresează colegii de clasă. Chiar și ca adulți, par insensibili față de semenii lor. Nu se tem de consecințele comportamentului lor adesea iresponsabil. Nici măcar pedeapsa nu le schimbă convingerea că au dreptate – dimpotrivă: în opinia lor, victimele atacurilor sunt adesea vinovate. O lipsă de empatie extrem de scăzută până la completă este caracteristică unei tulburări de personalitate antisocială.
Parteneriatele sunt, prin urmare, un alt domeniu dificil al vieții pentru cei afectați: de regulă, relațiile persoanelor cu tulburare de personalitate antisocială nu durează mult.
Tulburarea de personalitate disocială: frecvență
În populația generală, aproximativ trei până la șapte la sută dintre bărbați și unu până la două procente dintre femei au o tulburare de personalitate disocială. Acest procent este semnificativ mai mare în închisori. Dintre abuzatorii aflați în închisoare, de exemplu, mai mult de jumătate au fost diagnosticați cu o tulburare de personalitate dissocială. Cu toate acestea, nu toți cei cu o tulburare de personalitate disocială comit infracțiuni.
Forma specială de psihopatie
Psihopatia este o formă extremă de tulburare de personalitate disocială. Cei afectați sunt de obicei foarte buni să-și ascundă atitudinea antisocială: la prima vedere, de exemplu, deseori par fermecătoare și abordabile. În realitate, totuși, își manipulează mediul și nu au sentimente de vinovăție atunci când îi fac rău altora sau se comportă ilegal.
Psihopatia este adesea greu de recunoscut, chiar și pentru experți. Până acum, nu a fost posibil să o tratezi în mod adecvat. În plus, cei afectați nu se percep ca având nevoie de tratament: nu își percep comportamentul social ca fiind perturbat.
Puteți citi mai multe despre această formă deosebit de manipulativă a tulburării de personalitate disocială în articolul Psihopatie.
Tulburarea de personalitate disocială: simptome
Criterii de diagnostic
Diagnosticul de „tulburare de personalitate disocială” se face conform Clasificării Internaționale a Tulburărilor Mintale (ICD-10) pe baza următoarelor simptome:
În primul rând, trebuie îndeplinite criteriile generale pentru o tulburare de personalitate. Dar ce este o tulburare de personalitate? Persoanele cu o tulburare de personalitate prezintă trăsături de caracter și comportamente care se abat semnificativ de la normele sociale. Cei afectați nu își pot adapta comportamentul și intră în conflict cu mediul lor social.
Tulburările de personalitate se dezvoltă încă din copilărie. Simptomele complete devin de obicei evidente la începutul vârstei adulte. Este important să distingem dacă comportamentul antisocial nu este rezultatul unei alte tulburări mintale sau al unei leziuni cerebrale.
Pe de altă parte, cel puțin trei dintre următoarele caracteristici și comportamente trebuie să se aplice pentru diagnosticul de „tulburare de personalitate disocială”:
- Persoana în cauză se comportă calm și fără grija față de sentimentele celorlalți.
- Ei se comportă iresponsabil și nu țin cont de normele, regulile și obligațiile sociale.
- Este incapabil să mențină relații de durată, deși îi este ușor să le stabilească.
- Are o toleranță scăzută la frustrare și este rapid să se comporte agresiv și violent.
- El tinde să învinovăţească pe alţii sau să ofere explicaţii plauzibile pentru comportamentul său antisocial.
Tulburarea de personalitate disocială: cauze și factori de risc
Tulburarea de personalitate disocială se dezvoltă dintr-o combinație de factori biologici și influențe de mediu. Deoarece începe devreme în viață, părinții ca modele de urmat și metodele lor parentale au o influență considerabilă asupra dezvoltării ulterioare.
Tulburarea de personalitate disocială: cauze biologice
La perechile de gemeni identici, tulburarea de personalitate disocială apare mai frecvent la ambii frați decât la gemenii fraterni. Acest lucru sugerează că riscul de tulburare de personalitate disocială este parțial moștenit.
Neurotransmițătorii din creier au, de asemenea, o influență semnificativă asupra comportamentului. De exemplu, un nivel scăzut al hormonului fericirii serotonina este adesea asociat cu o agresivitate mai mare.
Tulburarea de personalitate disocială: cauze psihosociale
Persoanele cu tulburare de personalitate disocială raportează adesea experiențe traumatice din copilărie (de exemplu, abuz fizic sau psihologic). Ca urmare a acestor experiențe, cei afectați au devenit insensibili la violență în timp.
Anumite caracteristici familiale sunt, de asemenea, asociate cu comportamentul antisocial ulterior. Copiii care au primit puțină afecțiune sau ai căror părinți prezintă deja un comportament antisocial sunt mai susceptibili de a dezvolta o tulburare de personalitate dissocială. Chiar dacă părinții acordă puțină atenție comportamentului pozitiv al copiilor lor, dar pedepsesc în mod excesiv infracțiunile minore, ei întăresc comportamentul disocial. Copiii învață că primesc atenție doar atunci când se poartă prost. Dacă se comportă bine, totuși, sunt neglijați.
Mulți oameni cu tulburare de personalitate disocială nu au fost învățați, de asemenea, valorile morale în copilărie. Nu au învățat de la părinți ce este bine și ce este rău. Drept urmare, ei nu au interiorizat nicio normă socială. Chiar și în copilărie, aceștia se comportă antisocial și agresiv față de oameni și animale. Când ajung la pubertate, unii se angajează într-o carieră criminală. Ei fură, comit incendii sau alte încălcări ale legii.
Tulburarea de personalitate disocială: examinări și diagnostic
Chiar dacă tulburarea se dezvoltă adesea în copilărie și adolescență, diagnosticul de „tulburare de personalitate disocială” se face de obicei doar de la vârsta de 16 ani. Acest lucru se datorează faptului că copiii și adolescenții suferă încă schimbări majore în dezvoltarea lor.
Examinări medicale
Pentru a exclude alte cauze ale comportamentului deviant, medicul va efectua o serie de examinări medicale. Sângele și urina vor fi analizate pentru a determina dacă comportamentul se datorează consumului de droguri, de exemplu. O tomografie computerizată (CT) poate exclude posibile leziuni ale creierului.
Tulburarea de personalitate antisocială: test
Terapeuții și psihiatrii folosesc chestionare precum Interviul Clinic Structurat (SKID) pentru a diagnostica tulburarea disocială de personalitate. Problema cu diagnosticarea tulburărilor de personalitate este că cei afectați știu adesea ce vrea terapeutul să audă de la ei și să răspundă în consecință. Cu toate acestea, pentru a obține o imagine realistă a persoanei, terapeuții solicită adesea informații și rudelor.
Terapeutul sau psihiatrul ar putea pune următoarele întrebări:
- Ai impresia că ești ușor iritabil și devii rapid agresiv?
- Te simti rau cand ii ranesti pe altii?
- Vi se pare dificil să aveți relații pe termen lung?
Tulburarea de personalitate disocială: tratament
Tulburarea de personalitate disocială este dificil de tratat. Nu există medicamente care s-au dovedit a fi deosebit de eficiente pentru tulburarea de personalitate disocială. Cu toate acestea, medicii prescriu antidepresive și stabilizatori ai dispoziției, care în unele cazuri contribuie la ameliorarea simptomelor.
Ca parte a terapiei cognitiv-comportamentale, terapeutul încearcă să-l învețe pe pacient să empatizeze cu alți oameni. Cu toate acestea, dacă nu au premisele de bază pentru aceasta, nu vor reuși să-și schimbe perspectiva. În aceste cazuri, se poate lucra pentru a ajuta persoanele cu tulburare de personalitate disocială să învețe să-și controleze mai bine comportamentul. Acest lucru implică, de asemenea, dobândirea de strategii în cursul terapiei care îi ajută să înțeleagă mai bine reacțiile impulsive și agresive.
Programul R&R (Reasoning Rehabilitation Program) își propune să îmbunătățească autocontrolul, abilitățile sociale și abilitățile de rezolvare a problemelor, să dezvolte valori și să își asume responsabilitatea pentru propriile acțiuni.
Tulburarea de personalitate disocială: cursul bolii și prognostic
Experții consideră că cele mai bune șanse de succes există dacă comportamentul disocial este descoperit și tratat în copilărie. Este mult mai dificil să ai o influență pozitivă asupra tulburării de personalitate dissocială în toată regula la vârsta adultă. Progresele inițiale în tratarea tulburării de personalitate disocială au fost realizate folosind o metodă prin care terapeutul învață pacientul că își poate exploata mai bine potențialul schimbându-și comportamentul.
În general, viața persoanelor cu tulburare de personalitate disocială decurge adesea prost: mulți dintre ei ajung în mod repetat în închisoare. Abia la vârsta mijlocie scade tendința spre comportament antisocial și criminalitate. În plus, persoanele cu tulburare de personalitate disocială sunt mai des victimele violenței. Și se sinucid mai des.
