Profilaxia endocarditei: Cum să preveniți inflamația

Profilaxia endocarditei – pentru cine?

În cele mai multe cazuri, endocardita infecțioasă se dezvoltă atunci când mucoasa interioară a inimii este atacată de o boală anterioară. Aceasta ar putea fi, de exemplu, în cazul unui defect congenital al inimii sau al valvei cardiace, dar și dacă, de exemplu, valva aortică s-a modificat din cauza arteriosclerozei (întărirea arterelor) la vârsta mai înaintată. Orice defect al endocardului (mucoasa interioară a inimii), care alcătuiește și valvele cardiace, oferă o țintă pentru agenții patogeni. Prin urmare, există și riscul de endocardită după anumite operații cardiace.

Prin urmare, endocardita poate fi prevenită cel mai bine dacă bolile de bază sunt tratate sau operate într-un stadiu incipient. În același timp, cantități mari de bacterii trebuie împiedicate să pătrundă în fluxul sanguin și, prin urmare, în inimă – sau cel puțin inofensive cât mai repede posibil. Aici intervine profilaxia endocarditei.

Conform stării actuale, următorii pacienți aparțin grupului cu risc ridicat pentru endocardită sau curs sever al bolii și, prin urmare, primesc profilaxie a endocarditei:

  • Pacienți cu valve cardiace artificiale (mecanice sau din material animal)
  • Pacienți cu valve cardiace reconstruite cu material artificial (în primele șase luni după operație)
  • Pacienți cu anumite defecte cardiace congenitale (defecte cardiace „cianotice”).
  • Toate defectele cardiace tratate cu proteze (în primele șase luni după intervenție chirurgicală, pe tot parcursul vieții dacă rămân părți ale modificărilor patologice, de exemplu un șunt rezidual sau o slăbiciune a valvei)
  • Pacienți care au suferit transplant de inimă și dezvoltă probleme cu valvele cardiace (conform ghidurilor europene, profilaxia nu mai trebuie efectuată în acest caz din 2009, dar în practica clinică unii medici încă o folosesc pentru siguranță)

Profilaxia endocarditei – iată cum se face

Dacă un medic inițiază profilaxia endocarditei înainte de operație sau de o procedură, depinde de pacient, de locația procedurii și de procedura în cauză. Profilaxia endocarditei este importantă dacă, de exemplu, bacteriile sunt spălate direct în fluxul sanguin în timpul intervenției chirurgicale din cauza leziunilor mucoasei (bacteremia). Cu toate acestea, ghidurile valabile în prezent recomandă profilaxia endocarditei doar în foarte puține cazuri.

Pe de o parte, acest lucru se datorează faptului că beneficiile sale nu au fost dovedite clar până în prezent. Pe de altă parte, utilizarea frecventă a antibioticelor promovează bacteriile rezistente. Experții Societății Europene a Inimii (ESC) recomandă acum doar profilaxia endocarditei pentru pacienții cu risc ridicat, așa cum s-a menționat mai sus.

În caz contrar, profilaxia endocarditei este utilizată numai dacă zona chirurgicală sau de examinare este infectată. Aceasta include diverse examinări sau proceduri în care membrana mucoasă poate fi rănită, de exemplu în tractul gastrointestinal, tractul urinar și genital sau pielea sau țesuturile moi (de exemplu, mușchii). Un alt domeniu îl reprezintă intervențiile pe căile respiratorii, precum amigdalectomiile sau endoscopiile pulmonare.

Există acum o recomandare generală de profilaxie a endocarditei doar pentru anumite tratamente în cavitatea bucală și doar pentru pacienții cu risc crescut!

Pacientul ia un antibiotic sub formă de tablete, de exemplu amoxicilină, cu 30 până la 60 de minute înainte de procedură. In cazul infectiilor existente, antibioticul pentru profilaxia endocarditei este adaptat agentului patogen respectiv, de exemplu ampicilina sau vancomicina in cazul unei infectii enterococice la nivelul intestinului. În unele cazuri, este nevoie și de un medicament care nu poate fi luat sub formă de tabletă; în acest caz, medicul îl administrează sub formă de perfuzie.

Profilaxia endocarditei la domiciliu: factor de igienă orală

Chiar și fără intervenție medicală, bacteriemia temporară (bacterii din sânge) poate duce la endocardită. Când mestecați sau spălați dinții, de exemplu, bacteriile pot pătrunde în fluxul sanguin prin mici leziuni ale mucoasei bucale.