Ce este un examen electrofiziologic?
Un examen electrofiziologic (pe scurt EPU) se efectuează întotdeauna într-un laborator de cateterism cardiac (numit atunci și laborator EPU). Pentru examinarea propriu-zisă se folosesc catetere cardiace speciale, cu ajutorul cărora se poate efectua un examen electrocardiologic direct pe inimă. Dacă mai multe dintre aceste catetere cardiace sunt poziționate în anumite puncte ale inimii, medicul poate urmări cu precizie conducerea excitației și poate clarifica în detaliu aritmiile cardiace. Într-un fel, examinatorul obține un ECG direct din inimă. În plus, în timpul EPU, se pot seta stimuli care provoacă aritmii cardiace ascunse și astfel le fac detectabile.
Aritmii cardiace
Ulterior, la joncțiunea dintre atrii și ventriculi, impulsul se deplasează prin nodul AV și fascicul His către picioarele ventriculare (în septul ventricular) și în final către fibrele Purkinje (în mușchii ventriculari). Acestea excită miocardul de la vârf, provocând contracția ventriculară. Dacă semnalele electrice sunt direcționate greșit sau sunt generate impulsuri suplimentare în peretele inimii, ritmul cardiac este perturbat. Inima funcționează necoordonat, astfel încât sângele să fie pompat mai puțin eficient sau, în cel mai rău caz, deloc în organism.
Când se efectuează un examen electrofiziologic?
Examenul electrofiziologic este folosit în primul rând pentru clarificarea precisă a unei aritmii cardiace, care a fost de obicei detectată într-un ECG anterior sau a provocat simptome precum palpitații. Astăzi, EPU este utilizat în mod specific pentru diagnosticul de sincopă, în special la pacienții cu boală cardiacă subiacentă. Examenul electrofiziologic nu este de obicei o examinare de urgență, ci se efectuează numai după o planificare atentă.
EPU se efectuează pentru următoarele tipuri de aritmie cardiacă:
- În cazuri individuale, se efectuează, de asemenea, un EPU în cazul unui sindrom de bradicardie-tahicardie pentru a clarifica mecanismul de bază – dar apoi numai în legătură cu posibilitatea ablației cu cateter curativ.
- Dacă există o suspiciune rezonabilă de sindrom sick-sinus – bradicardie cu originea în nodul sinusal – ocazional se efectuează o EPU.
- Aritmii tahicardice – inima bate prea repede: Cauzele includ impulsuri suplimentare în pereții atriilor (tahicardie supraventriculară) sau ventriculului (tahicardie ventriculară). Pentru tahiaritmii, EPU este indicată numai în combinație cu ablația cu cateter.
- Palpitații asemănătoare convulsiilor când simptomatologia sugerează tahicardie supraventriculară pentru a identifica mecanismul. Acestea includ, de exemplu, tahicardia de reintrare atrioventriculară (AVRT, inclusiv sindromul WPW) și tahicardia de reintrare nodale AV. Urmează de obicei tratamentul imediat prin ablație cu cateter.
- Aritmii cardiace la indivizi fără boală cardiacă subiacentă care au supraviețuit unui stop cardiac brusc.
Ce se face în timpul unui examen electrofiziologic?
Înainte de examinarea electrofiziologică, medicul explică pacientului beneficiile și riscurile în detaliu. Nu trebuie să mâncați nimic timp de aproximativ șase ore înainte de începerea examinării și nu trebuie să beți nimic cu patru ore înainte. Cu puțin timp înainte de EPU, se introduce o linie venoasă prin care se pot administra medicamente și lichide (de obicei pe dosul mâinii). Un ECG este utilizat pentru a monitoriza ritmul inimii pe tot parcursul EPU, iar un senzor de deget înregistrează oxigenul din sânge. Tensiunea arterială este, de asemenea, măsurată în mod regulat.
Pacienții sunt de obicei treji, dar li se administrează un sedativ. Examinatorul amorțește doar locul unde dorește să introducă cateterele examenului electrofiziologic cu un anestezic local. Sub acest anestezic local, medicul perfora de obicei venele inghinale și plasează acolo un așa-numit „blocator”. Ca o supapă, împiedică scăparea sângelui din vas și permite introducerea cateterelor.
Dacă acest lucru nu are succes, cateterele examenului electrofiziologic sunt introduse prin intermediul sistemului arterial (artere).
Odată ajunse în inimă, semnalele electrice care declanșează aritmiile pot fi acum înregistrate în diferite puncte ale inimii. Aceasta implică scrierea și interpretarea unui ECG direct din inimă (intracardiac). În unele cazuri, aritmiile trebuie mai întâi declanșate de impulsuri electrice de la catetere pentru ca medicul să le determine natura și originea.
În funcție de cât de multe se știe despre aritmia pacientului înainte de studiul electrofiziologic, EPU va dura diferite perioade de timp. Dacă sunt necesare mai multe teste, EPU poate fi lung (aproximativ o oră).
Care sunt riscurile unui examen electrofiziologic?
Examenul electrofiziologic este o procedură sigură, cu puține complicații. Cu toate acestea, EPU irită inima și sistemul de excitație, ceea ce poate provoca, de exemplu, fibrilația atrială. Alte complicații posibile sunt:
- Alergii la anestezicul local sau la alte medicamente
- @ Leziuni ale vaselor, nervilor, pielii și țesuturilor moi
- Sângerare @
- infecţii
- Cheaguri de sânge (tromboze și embolii) și accident vascular cerebral
- Vânătăi
- Tulburare de vindecare a rănilor
Aritmiile cardiace periculoase sunt rareori declanșate neintenționat. Mai mult, majoritatea pot fi corectate imediat în timpul examenului electrofiziologic. Cu toate acestea, pentru a fi în siguranță, un laborator EPU are toate instrumentele de care medicii au nevoie pentru a efectua resuscitarea cardiopulmonară, dacă este necesar.
De ce trebuie să țin cont după o examinare electrofiziologică?
De obicei, puteți merge acasă la doar câteva ore după examenul electrofiziologic. Cu toate acestea, ar trebui să evitați sportul sau alte eforturi majore în primele zile după EPU.
