Cum funcționează digoxina
Digoxina aparține grupului de glicozide digitalice (cum ar fi digitoxina). Toți membrii acestui grup au același profil de acțiune și diferă doar prin cât de repede și cât timp acționează în organism.
Digoxina blochează o enzimă din membrana celulară a celulelor mușchiului inimii, așa-numita Na/K-ATPază dependentă de magneziu. Această enzimă transportă ionii de sodiu din celulă și, în schimb, ionii de potasiu în celulă.
Rezultatul este o contractilitate crescută a mușchilor inimii (efect inotrop pozitiv). În plus, digoxina încetinește ritmul bătăilor inimii (efect cronotrop negativ), inhibă conducerea (efect dromotrop negativ) și crește excitabilitatea inimii (efect batmotrop pozitiv).
Absorbție, degradare și excreție
Digoxina poate fi administrată pe cale orală (oral) sau direct în venă (intravenos). Când este administrat intravenos, medicamentul durează 15 până la 30 de minute pentru a face efect și atinge efectul maxim după 1.5 până la 5 ore. În cazul administrării orale, debutul acțiunii și atingerea efectului maxim durează puțin mai mult.
Când se utilizează digoxina?
Digoxina este prescrisă pentru insuficiența cardiacă și anumite forme de aritmie (cum ar fi fibrilația atrială).
Cum se utilizează digoxina
Ulterior, se administrează o doză de întreținere mai mică, de obicei de 0.25 până la 0.375 miligrame o dată pe zi. Cu toate acestea, doza este întotdeauna ajustată individual și monitorizată cu determinări regulate ale concentrației plasmatice.
Dacă funcția rinichilor este afectată, doza este redusă și/sau intervalul dintre doze este extins.
Care sunt efectele secundare ale digoxinei?
La bărbați, în cazuri mai rare apar mărirea glandelor mamare (ginecomastie) și disfuncția hepatică. Uneori se dezvoltă și modificări ale numărului de sânge, cum ar fi lipsa trombocitelor (trombocitopenie).
Ce trebuie luat în considerare atunci când utilizați digoxină?
Contraindicații
Digoxina nu trebuie utilizată în:
- hipersensibilitate la substanța activă sau alte glicozide cardiace
- niveluri excesiv de ridicate de calciu (hipercalcemie)
- Cardiomiopatie obstructivă hipertrofică (boală cardiacă genetică cu mărirea mușchiului inimii)
- anumite forme de aritmie cardiacă (cum ar fi blocul AV gradul II și III și sindromul WPW)
- utilizarea concomitentă a sărurilor de calciu intravenoase
Interacţiuni
Alte medicamente pot crește biodisponibilitatea glicozidei cardiace în organism, de exemplu anumite antibiotice (cum ar fi tetraciclinele, eritromicina). Unele medicamente scad excreția digoxinei, cum ar fi chinidina, amiodarona, verapamilul și diltiazem (agenți pentru aritmii cardiace) și spironolactona (diuretic).
Sunt posibile și alte interacțiuni, de care medicul curant le va ține cont atunci când va prescrie.
Restricția de vârstă
Digoxina poate fi administrată de la naștere dacă este indicat.
Sarcina și alăptarea
Glicozidele cardiace precum digoxina pot fi utilizate în timpul sarcinii în cazurile de insuficiență cardiacă și aritmii cardiace ale mamei sau ale fătului.
Cum să obțineți medicamente cu digoxină
Digoxina necesită rețetă în Germania, Austria și Elveția și este disponibilă numai în farmaciile cu rețetă.
