Ce vaccinuri sunt importante pentru bebeluși și copii?
Vaccinările protejează împotriva bolilor grave care pot fi potențial grave și chiar fatale - de exemplu, rujeola, oreionul, rubeola, difteria și tusea convulsivă. Spre deosebire de multe alte țări, în Germania nu există vaccinare obligatorie, dar există recomandări detaliate de vaccinare. Acestea sunt dezvoltate de Comisia Permanentă de Vaccinare (STIKO) a Institutului Robert Koch (RKI) și publicate în calendarul de vaccinare, care este revizuit și actualizat anual.
Recomandările STIKO prevăd vaccinarea bebelușilor, copiilor și adolescenților cu vârsta de până la 18 ani împotriva următorilor agenți patogeni sau boli:
- Rotavirus: Rotavirusul este unul dintre cei mai frecventi declanșatori ai bolilor gastro-intestinale la copii. Agentul patogen foarte contagios poate provoca diaree severă, vărsături și febră. Infecțiile cu rotavirus pot fi deosebit de periculoase pentru copiii mici.
- Tetanus: Bacteriile de tip Clostridium tetani pot pătrunde în organism chiar și prin cele mai mici leziuni ale pielii și pot provoca o infecție periculoasă. Otrava germenilor provoacă crampe musculare foarte dureroase. Dacă nu sunt tratați, pacienții mor și, chiar și cu tratament, o infecție cu tetanos este adesea fatală.
- Tuse convulsivă (pertussis): infecția bacteriană este însoțită de accese prelungite de tuse cu crampe, care pot reapari pe o perioadă de câteva săptămâni. Tusea convulsivă poate fi deosebit de periculoasă pentru nou-născuți și sugari.
- Haemophilus influenzae tip B (HiB): Infecția cu bacterii HiB poate fi asociată cu complicații severe, cum ar fi meningita, pneumonia, epiglotita sau otrăvirea sângelui (sepsis), mai ales în primul an de viață.
- Poliomielita (poliomielita): Această infecție virală extrem de contagioasă este cunoscută și sub numele de „poliomielita” pe scurt. Afectează în principal copiii. Poliomielita se caracterizează prin simptome de paralizie care pot dura toată viața. În cazurile severe, nervii cranieni sunt și ei afectați, ceea ce poate duce la moarte.
- Hepatita B: Inflamația hepatică declanșată de virus are o evoluție cronică la copii în 90% din cazuri. Cei afectați au atunci un risc crescut de a dezvolta ciroză sau cancer la ficat.
- Pneumococ: Aceste bacterii pot provoca meningită, pneumonie și otită medie, de exemplu. Copiii cu sistem imunitar slab sau cu afecțiuni preexistente sunt deosebit de susceptibili la cursuri severe și complicații care pun viața în pericol.
- Rujeola: Contrar credinței populare, această boală virală nu este deloc inofensivă. Poate fi severă, în special la copiii sub cinci ani și la persoanele în vârstă, și poate duce la complicații precum inflamația urechii medii, a plămânilor sau a creierului (encefalită). Numai în 2018, 140,000 de oameni din întreaga lume au murit din cauza rujeolei (majoritatea copii sub cinci ani).
- Oreion: Această infecție virală, cunoscută în mod popular sub numele de capra Peter, duce la o inflamație dureroasă a glandelor parotide. În copilărie, boala este de obicei inofensivă, dar la adolescenți și adulți apar mai des complicațiile, uneori cu consecințe permanente precum afectarea auzului, fertilitatea redusă sau infertilitatea.
- Rubeola: Această infecție virală apare în principal la bebeluși și copiii mici și, de obicei, își desfășoară cursul fără complicații. Este diferit la femeile însărcinate: O infecție cu rubeolă poate provoca leziuni severe copilului nenăscut (de exemplu, malformații de organ), în special la începutul sarcinii. Avortul spontan este, de asemenea, posibil.
- Varicela (varicela): Această infecție virală se desfășoară de obicei fără probleme. Complicațiile (cum ar fi pneumonia) sunt rare. Varicela este periculoasă în primele șase luni de sarcină – copilul poate suferi leziuni (ex. leziuni oculare, malformații). Infecția cu puțin timp înainte de naștere poate duce la moartea copilului.
Toate vaccinările recomandate de STIKO sunt acoperite de asigurările de sănătate.
Vaccinările copiilor: când ce vaccinare pentru copii?
Imunizarea de bază are loc prin vaccinări multiple între 6 săptămâni și 23 de luni. Dacă vaccinările au fost omise în acest timp, acestea pot și trebuie compensate cât mai curând posibil. Între vârstele de doi și 17 ani, sunt prevăzute și mai multe vaccinări de rapel.
Recomandări de vaccinare pentru sugari și copii mici (6 săptămâni până la 23 de luni)
- Rotavirus: imunizare de bază prin până la trei vaccinări. Prima vaccinare la 6 săptămâni, a doua vaccinare la 2 luni, a treia vaccinare la 3 până la 4 luni dacă este necesar.
- Tetanus, difterie, pertussis, HiB, poliomielita, hepatita B: trei vaccinuri standard pentru imunizarea de bază la vârsta de 2, 4 și 11 luni (pentru prematuri, patru vaccinări cu una suplimentară în a treia lună de viață). Vaccinări ulterioare între 15 și 23 de luni. Un vaccin combinat de șase doze este de obicei utilizat pentru a imuniza împotriva tuturor bolilor de mai sus în același timp.
- Pneumococ: imunizare de bază prin trei vaccinări: prima vaccinare la 2 luni, a doua vaccinare la 4 luni, a treia vaccinare la 11 până la 14 luni. Vaccinarea ulterioară la vârsta de 15 până la 23 de luni.
- Meningococ C: o vaccinare pentru imunizarea de bază de la vârsta de 12 luni.
Recomandări de vaccinare pentru copii și adolescenți (2 până la 17 ani)
- Tetanus, difterie și pertussis: orice vaccinuri de rapel necesare, recomandate la vârsta de 2 până la 4, 7 până la 8 sau 17 ani. Două vaccinări de rapel – una la 5 până la 6 ani și a doua între 9 și 16 ani. Este adesea folosit un vaccin combinat cvadruplu, care oferă protecție împotriva poliomielitei pe lângă protecția împotriva tetanosului, difteriei și pertussis.
- Poliomielita: poate fi necesară vaccinarea de rapel între 2 și 8 ani sau la 17 ani. Vaccinarea de rapel recomandata intre 9 si 16 ani.
- HiB: vaccinarea de rapel poate fi necesară la vârsta de 2 până la 4 ani.
- Hepatita B, meningococ C, rujeolă, oreion, rubeolă, varicelă: orice vaccinuri de recuperare necesare între 2 și 17 ani.
- HPV: două vaccinări pentru imunizarea de bază între 9 și 14 ani. Posibil necesare vaccinări de recuperare până la 17 ani.
Imunizări pentru copilărie: Un tabel cu recomandările actuale de vaccinare ale STIKO poate fi găsit aici.
Vaccinările copiilor: de ce sunt atât de importante?
Deși majoritatea vaccinurilor nu oferă protecție de 100% împotriva infecțiilor, ele fac mai dificilă multiplicarea și răspândirea agenților patogeni. Acestea reduc durata bolii și rata complicațiilor grave. De aceea, medicii și instituțiile medicale de renume recomandă vaccinarea bebelușilor și copiilor – de la OMS până la autoritățile naționale de sănătate, cum ar fi Institutul german Robert Koch. Pentru că experții sunt de acord: doar vaccinarea precoce poate opri sau chiar pune capăt epidemilor și pandemiilor.
Evitarea riscantă a vaccinării
Unii părinți se întreabă dacă multele vaccinări din prima copilărie sunt cu adevărat necesare. La urma urmei, vaccinările pot provoca și efecte secundare. Nu ar fi mai bine să lăsăm natura să-și urmeze cursul și pur și simplu să lăsăm urmașii să treacă prin bolile copilăriei „inofensive”?
Dar nu este atât de simplu: bolile copilăriei precum rujeola, tusea convulsivă, oreionul sau rubeola nu sunt inofensive și pot duce chiar la moarte – chiar și în Germania. În plus, dizabilitățile permanente, cum ar fi afectarea creierului, paralizia, orbirea și surditatea apar în mod repetat.
Exemplu de rujeolă: Ce se întâmplă când mulți oameni renunță la vaccinarea împotriva rujeolei?
Aproximativ 790,000 de copii s-au născut în Germania în 2019. Fără vaccinare, cei mai mulți dintre ei ar contracta rujeolă. Aproximativ 170 de copii ar muri din cauza complicației periculoase a meningitei; afectarea psihică ar rămâne la aproximativ 230 de copii. În plus, există și alte complicații ale rujeolei, cum ar fi pneumonia bacteriană și infecțiile urechii medii cu afectare ulterioară a organelor.
Petreceri împotriva rujeolei care pun viața în pericol
Unii părinți își trimit copiii la petreceri împotriva rujeolei, astfel încât să se poată infecta în mod specific. Experții consideră acest lucru iresponsabil, deoarece copiii sunt expuși în mod deliberat unui risc care pune viața în pericol.
Pentru persoanele nevaccinate și neinfectate, crește și riscul ca acestea să nu se infecteze până când nu vor fi adolescenți sau adulți. Riscul este deosebit de mare în cazul călătoriilor pe distanțe lungi, deoarece multe țări de călătorie au rate ridicate ale bolii din cauza ratelor inadecvate de vaccinare. Cu toate acestea, cu cât sunt infectați mai în vârstă, cu atât complicațiile sunt mai grave.
Vaccinările copilăriei: efecte secundare
Pentru vaccinările cu un vaccin viu, simptomele ușoare ale bolii împotriva cărora a fost vaccinată pot apărea temporar la una până la trei săptămâni după aceea. Exemplele includ diaree ușoară după vaccinarea împotriva rotavirusului și erupții cutanate ușoare după vaccinarea împotriva rujeolei.
Vaccinări la bebeluși: efecte secundare
Majoritatea vaccinurilor pentru imunizarea de bază au loc în timpul copilăriei. Scopul este de a proteja descendenții de bolile amenințătoare cât mai devreme posibil. Toate vaccinurile sunt în general foarte bine tolerate și testate temeinic. Sunt aprobate în mod explicit și pentru această grupă de vârstă tânără. Efectele secundare menționate mai sus ale vaccinării (roșeață și umflare la locul injectării, ușoară disconfort, neliniște etc.) pot apărea, desigur, și la sugari. Cu toate acestea, ele sunt în general inofensive și dispar de la sine după câteva zile.
Vaccinarea bebelușilor: argumente pro și contra
Unii părinți sunt nesiguri și se întreabă dacă chiar ar trebui să-și vaccineze copilul când era copil. Ei se tem că organismul tânăr nu este încă la înălțimea vaccinului și că vor apărea efecte secundare rele sau chiar deteriorarea vaccinului. În plus, unii cred că este bine ca sistemul imunitar să treacă prin „bolile copilăriei” tipice.
- Persoanele nevaccinate sunt lipsite de apărare împotriva bolilor grave precum rujeola, rubeola, difteria sau tusea convulsivă. Bebelușii în special au adesea puține lucruri pentru a se opune agenților patogeni agresivi. Riscul lor de îmbolnăvire grave și chiar de deces este, prin urmare, semnificativ crescut.
- O infecție poate provoca daune permanente.
- Trecerea prin boală slăbește organismul, făcându-l mai susceptibil la infecții ulterioare.
Semnificația daunelor vaccinului
Daunele permanente ale vaccinului sunt foarte rare în Germania. Acest lucru este demonstrat de o privire asupra Programului Național de Vaccinare: De exemplu, 219 cereri pentru recunoașterea daunelor de vaccinare au fost depuse la nivel național în 2008, dintre care 43 au fost recunoscute. Acesta este un număr extrem de scăzut în comparație cu numărul de vaccinări administrate: în 2008, aproape 45 de milioane de doze de vaccin au fost administrate doar în detrimentul asigurării de sănătate obligatorii.
În acest context, majoritatea experților recomandă ca părinții să-și vaccineze copiii în conformitate cu recomandările STIKO. Acest lucru se datorează faptului că vaccinările pentru copilărie sunt singura protecție eficientă împotriva răspândirii bolilor care pot pune viața în pericol.
