Testul Labadie

Testul Labadie este o pneumologie (plămân medicină) tehnică de măsurare care poate fi utilizată pentru a cuantifica așa-numita obstrucție a căilor respiratorii inspiratorii (obstrucția căilor respiratorii superioare în special în timpul inspirației). Testul constă în măsurarea capacității vitale inspiratorii forțate (FIVC). FIVC este plămân volum care poate fi inhalat cu forță odată după expirarea maximă (expirație).

Indicații (domenii de aplicare)

  • Paralizie nervoasă recurentă bilaterală - Nervul laringian recurent este un nerv care inervează mușchii responsabili de mișcarea pliului vocal și este implicat astfel în producerea vocii. Dacă acest nerv este rănit pe o parte, rezultă răguşeală datorită scăderii mobilității în interiorul laringe. Dacă nervi sunt afectate de ambele părți, acest lucru se poate conduce la dispnee (respirație scurtă).

Procedura

Testul Labadie se efectuează ca parte a examenului spirometric (funcția pulmonară) a plămân volume.

Posibile complicații

  • Nici unul