Posttraumatic stres tulburare (PTSD) (sinonime: tulburare de stres posttraumatic; sindrom de stres posttraumatic; tulburare de stres psihotraumatic; sindrom de stres psihotraumatic bazal sau tulburare de stres posttraumatic (engleză, abreviat PTSD); F43.1) reprezintă un răspuns psihologic întârziat la unul sau mai multe evenimente stresante ale severitate particulară sau magnitudine catastrofală. Experiențele (traume) pot avea o durată mai lungă sau mai scurtă.
Trauma este definită în conformitate cu OMS (World Sănătate Organizație) Clasificarea ICD-10 (clasificarea statistică internațională a bolilor și a problemelor de sănătate conexe) ca: „Un eveniment sau situație stresantă de durată mai scurtă sau mai lungă, de amenințare excepțională sau magnitudine catastrofală, care ar provoca suferință profundă în aproape oricine dezastru sau catastrofă umană). De exemplu, dezastru natural sau provocat de om - dezastru provocat de om - combate desfășurarea, accidentul grav, asistarea la moartea violentă a altora sau victima torturii, terorismului, violului sau a altor infracțiuni). ”
Posttraumatic stres tulburare (PTSD) se dezvoltă ca o posibilă consecință a evenimentului traumatic.
PTSD se caracterizează prin intruziuni (gânduri și idei intruzive care se grăbesc în conștiință), evitare și hiper-excitare (supraexcitare care apare de obicei sub stres).
Tulburarea de stres posttraumatic este clasificată în funcție de tipul evenimentului (a se vedea clasificarea de mai jos pentru detalii):
- Traumatism de tip I: o singură dată / pe termen scurt (de exemplu, accident).
- Traumatism de tip II: multiplu / pe termen lung (experiență de război; violență domestică, sexuală).
Tulburarea complexă de stres posttraumatic (KPTBS) a fost adăugată la ICD-11 ca diagnostic de sine stătător la mijlocul anului 2018. Aceasta este o tulburare care apare ca urmare a unor evenimente traumatice repetitive sau prelungite. În plus față de simptomele PTSD, PTSD se caracterizează prin tulburări de reglare a afectelor, percepție de sine negativă și tulburări de relație.
Raportul de sex: bărbații la femei este 1: 2-3; cu bărbații care suferă traume mai frecvent, cu excepția traumelor sexuale
Prevalența pe o lună (frecvența bolii) este de 1.3-1.9% la cei sub 60 de ani și de 3.4% la cei peste 60 de ani (în Germania).
Curs și prognostic: Cursurile sunt foarte variabile. Inițial, este posibilă dezvoltarea severă a simptomelor. În câteva zile până la săptămâni, există o reducere a simptomelor sau remisie (regresie). Majoritatea persoanelor traumatizate nu dezvoltă PTSD, dar prezintă recuperare spontană. Notă: Atât diagnosticul cât și terapie trebuie să țină cont de proporția mare de tulburări comorbide (vezi mai jos), precum și de stabilitatea pacientului.
Cronicitatea apare la aproximativ 20-30% dintre pacienții cu PTSD.
Comorbidități (tulburări concomitente): tulburarea de stres posttraumatic este asociată cu tulburări mentale (tulburări de anxietate, tulburare de panica, tulburări de dependență, limită tulburare de personalitate, tulburări de somatizare, psihoze, tulburări de identitate disociativă) și tulburări somatice (după accidente: de ex durere sindroame). La copiii de școală elementară, PTSD este asociat cu tulburări de opoziție provocatoare, anxietate de separare și fobii specifice, pe lângă ADHD (tulburare de deficit de atenție / hiperactivitate), depresiune, și tulburări de comportament social; la adolescenți, tulburări de anxietate, depresiune, iar tulburările de comportament social pot fi alăturate de auto-vătămare, idei suicidare și dependență de substanțe.
