Prezentare scurta
- Definiție: rezistență și capacitate fizică (și posibil mentală) semnificativ diminuată.
- Simptome: scăderea forței și a rezistenței, oboseală rapidă, mers încetinit, pierderea masei musculare, scădere în greutate nedorită, afectarea funcției organelor
- Cauze și factori de risc: vârsta înaintată, anumite boli (cum ar fi hipertensiunea arterială), malnutriție, izolare socială, posibil sex feminin
- Tratament: antrenament de forță și rezistență, profilaxia căderii, dietă bogată în proteine și vitamine, aport suficient de lichide, tratarea oricăror probleme existente de mestecat și înghițire, precum și a bolilor concomitente, evitarea efortului fizic și mental inutil
- Prevenire: Se recomandă aceleași măsuri pentru aceasta ca și pentru tratament.
Sindromul de fragilitate: definiție și simptome
Termenul englezesc fragilitate înseamnă „frailitate”. Multă vreme, acesta a fost considerat un concomitent normal al bătrâneții. Cu toate acestea, odată cu dezvoltarea medicinei geriatrice (geriatria) ca domeniu independent de cercetare, scăderea progresivă a performanței la bătrânețe este privită într-un mod mai diferențiat.
Termenul geriatric sindrom de fragilitate înseamnă mai mult decât îmbătrânirea naturală a corpului și a minții. Descrie un tablou clinic complex cu mai multe simptome posibile:
- rezistență și rezistență scăzute
- oboseala rapida
- mers încetinit
- reducerea masei musculare
- scăderea funcțiilor organelor
Efecte
Complexul de simptome determină rezistență și performanță fizică (și uneori psihică) semnificativ reduse. Susceptibilitatea fizică este denumită de medici vulnerabilitate crescută. Rezultă, de exemplu, că suferinții au un risc mai mare de cădere, dezvoltă complicații mai des în timpul sau după procedurile chirurgicale și durează mai mult pentru a se recupera.
Riscul de îmbolnăvire ulterioară, staționări mai lungi, nevoia de îngrijire și dizabilități, precum și riscul de deces sunt, de asemenea, crescute în legătură cu sindromul de fragilitate.
Vulnerabilitatea crescută înseamnă, de asemenea, că persoanele cu sindrom de fragilitate fac față adesea mai puțin bine spitalizării sau schimbărilor nedorite în rutinele și obiceiurile zilnice decât colegii lor neafectați.
Pe termen mediu, sindromul de fragilitate poate restrânge tot mai mult autonomia celor afectați și capacitatea acestora de a participa în societate. Problemele mentale, inclusiv depresia, pot apoi agrava și mai mult tabloul clinic.
Sindromul de fragilitate: cauze și factori de risc
În medicină, sunt discutate o mare varietate de cauze și factori de risc pentru dezvoltarea sindromului de fragilitate.
Vârstă
Boli
Persoanele care suferă de anumite boli au un risc crescut de fragilitate. Bolile tipice includ hipertensiunea arterială, accidentul vascular cerebral, atacul de cord, cancerul și diabetul zaharat. Dar tulburările cognitive (cum ar fi cele cauzate de demență) și bolile mintale pot declanșa, de asemenea, sindromul de fragilitate.
Masa musculară scade adesea odată cu vârsta. Acest lucru favorizează, de asemenea, dezvoltarea sindromului de fragilitate cu simptomele tipice de pierdere a forței și a rezistenței.
Subnutriție
Studiile arată că mulți pacienți cu fragilitate au deficit de anumiți nutrienți. În special, deficiența de vitamina D, vitamina E, carotenoide și proteine este considerată de nutriționiști a fi o cauză care contribuie la sindromul de fragilitate.
Simptomele carenței sunt favorizate de apetitul, simțul mirosului și gustului adesea în scădere la bătrânețe, precum și de problemele legate de vârstă sau de boală la mestecat și/sau înghițire.
Izolare sociala
Singurătatea și lipsa de stimulare mentală sunt alte cauze posibile sau factori de risc pentru sindromul de fragilitate.
Gen
Unele cercetări științifice sugerează că femeile au un risc ușor mai mare de fragilitate decât bărbații. Cu toate acestea, acest lucru nu a fost clar (încă) clar.
Sindromul de fragilitate: diagnostic
- Scădere în greutate
- viteza de mers lentă
- slăbiciune musculară
- exercita intoleranta
- activitate scăzută
Măsura în care se aplică criteriile individuale este evaluată într-o discuție personală între medic și pacient. În plus, pot fi utilizate diverse teste. De exemplu, medicul poate testa puterea musculară verificând intensitatea strângerii de mână sau poate cere pacientului să se ridice de pe scaun cu mâna liberă.
În practică, așa-numitul screening FRAIL sub formă de chestionar este, de asemenea, frecvent utilizat pentru diagnostic. Sunt solicitate următoarele criterii:
- Oboseala: esti obosit de cele mai multe ori?
- Rezistență (forța musculară): poți urca un etaj al scărilor?
- Ambulație (capacitate de mers): poți să mergi 100 de metri fără probleme?
- Boală: Suferiți de mai mult de cinci boli?
- Pierderea în greutate: ați slăbit neintenționat mai mult de cinci kilograme în ultimele șase luni?
Dacă se aplică trei criterii, diagnosticul este sindromul de fragilitate. Dacă se aplică doar două criterii, se numește prefrailitate – o etapă preliminară a sindromului de fragilitate în care dezvoltarea ulterioară a sindromului poate fi adesea prevenită cu ajutorul măsurilor terapeutice preventive.
Sindromul de fragilitate: terapie și prevenire
Următoarele măsuri pot ajuta împotriva sindromului de fragilitate:
- Prevenirea căderilor: Exercitarea forței și a echilibrului poate preveni căderile. Sporturile blânde precum Tai Chi s-au dovedit eficiente în acest scop.
- Terapie nutrițională: o dietă bogată în proteine, cu un aport adecvat de vitamina D, vitamina E și carotenoizi poate compensa sau preveni malnutriția. Hidratarea adecvată este, de asemenea, importantă – persoanele în vârstă simt de obicei sete mai rar și, prin urmare, beau adesea prea puțin, ceea ce poate exacerba fragilitatea.
- Probleme la mestecat sau la înghițire: Dacă persoanele cu sindrom de fragilitate au probleme la mestecat și/sau la înghițire, este important să le tratați corespunzător pentru a asigura un aport alimentar adecvat.
- Tratamentul bolilor concomitente: bolile concomitente existente, cum ar fi hipertensiunea sau problemele cardiace, trebuie tratate eficient. Dacă pacientul ia diferite medicamente, un medic ar trebui să verifice aceste medicamente pentru posibile interacțiuni și să le ajusteze dacă este necesar.
Sindromul de fragilitate: prevenire
Toate măsurile recomandate pentru tratamentul sindromului de fragilitate sunt, de asemenea, potrivite pentru prevenirea acestuia – de exemplu, o dietă bogată în proteine și vitamine, un aport suficient de lichide, antrenament de forță și rezistență și o viață socială împlinită. Luarea la inimă a acestui sfat într-un stadiu incipient pune bazele unei vieți împlinite, fără sindrom de fragilitate, chiar și la bătrânețe.
