Prezentare scurta
- Simptome: Pierderea bruscă a conștienței, lipsa respirației, lipsa pulsului, pupilele dilatate; semne de avertizare în prealabil, cum ar fi senzație de presiune sau senzație de senzație în piept, amețeli și leșin, dificultăți de respirație și retenție de apă, aritmie cardiacă
- Cauze și factori de risc: În cea mai mare parte, fibrilația ventriculară bruscă, de obicei cauzată de o boală cardiacă (nediagnosticată), declanșatorii includ infarctul acut, efortul fizic (cum ar fi sportul), stresul emoțional, medicamentele sau medicamentele
- Diagnostic: Absența acută a respirației și a pulsului, ECG sau AED detectează fibrilația ventriculară; în prealabil, bolile de inimă pot fi detectate (preventiv) prin examen fizic, stres sau ECG pe termen lung, ecografie, scintigrafie miocardică și alte examinări
- Tratament: resuscitare cardiopulmonară acută imediată, ideal suport cu AED (defibrilator extern automat)
- Prognostic: Fara resuscitare cardiopulmonara, victima moare; prognosticul cu reanimare reușită depinde de timpul dintre stopul cardiac și resuscitare
Ce este moartea subită cardiacă?
Moartea subită cardiacă (moartea secundară) este una dintre cele mai frecvente cauze de deces, potrivit experților. Se estimează că în Europa (și America de Nord) moartea subită cardiacă reprezintă 50 până la 100 de cazuri din 1000 de decese.
În majoritatea absolută a cazurilor, acest stop cardiac brusc poate fi atribuit bolilor cardiace severe. În multe cazuri, această boală de inimă este deja vizibilă în avans. Prin urmare, moartea subită cardiacă ar putea fi prevenită în numeroase cazuri prin clarificare și diagnosticare în timp util.
Din punct de vedere medical, este o insuficiență cardiovasculară neașteptată care, dacă este lăsată netratată, duce la moarte naturală în câteva secunde până la 24 de ore cel târziu după primele simptome.
Cu toate acestea, moartea subită cardiacă afectează foarte rar chiar și tinerii perfect sănătoși și fără simptome semnificative. Uneori se descoperă ulterior o boală genetică care favorizează aritmiile cardiace severe. Cu toate acestea, o cauză clară nu poate fi găsită în fiecare caz.
Care sunt simptomele sau semnele?
Moartea subită cardiacă se manifestă inițial printr-o pierdere bruscă a conștienței persoanei afectate. În scurt timp, respirația spontană se oprește. Inconștiența este cauzată de un stop circulator (stop cardiac brusc): inima nu mai pompează suficient sânge către creier și alte organe.
Lipsa de oxigen rezultată (hipoxie) determină eșecul funcției creierului. Fără oxigen, celulele creierului mor după doar câteva minute. Pulsul persoanei afectate nu mai este palpabil, iar pupilele acestuia se dilată. Dacă această afecțiune nu este corectată în câteva minute, moartea (moarte subită cardiacă) apare după o perioadă scurtă de timp.
Adesea, moartea subită cardiacă apare fără niciun avertisment. Cu toate acestea, conform studiului Oregon Sudden Unexpected Death, moartea secundară este precedată de semne de avertizare în mai mult de jumătate din cazuri. Acestea includ simptome care pot indica o posibilă afectare a inimii.
- Senzație de presiune sau apăsare în piept stâng, în special în timpul efortului: posibil indicație a unei tulburări circulatorii cronice în boala coronariană sau a unui atac de cord
- Amețeli sau leșin: uneori declanșate de aritmia cardiacă care provoacă o ușoară lipsă de oxigen la creier
- Dificultăți de respirație și retenție de apă (edem): tipic pentru insuficiență cardiacă (insuficiență cardiacă).
- Aritmii cardiace pronunțate: un puls prea rapid (tahicardie) sau prea lent (bradicardie) sunt semne posibile ale unei aritmii cardiace periculoase care se dezvoltă.
Aceste simptome nu indică neapărat moartea cardiacă subită iminentă. În special, tulburările de ritm cardiac apar și la oameni perfect sănătoși și sunt în multe cazuri inofensive.
Cine observă totuși astfel de simptome de la sine, ar trebui să lase plângerile să se clarifice din punct de vedere medical. Acest lucru poate preveni adesea moartea subită cardiacă în caz de urgență.
Care sunt cauzele morții subite cardiace?
În fibrilația ventriculară, excitația electrică a inimii este complet necoordonată și haotică. Datorită activității electrice asincrone, mușchiul cardiac nu se mai contractă conform normei, ci se zvâcnește la o frecvență ridicată, dar fără nicio acțiune de pompare apreciabilă.
Fără o funcție suficientă de pompare a inimii, organele nu mai sunt alimentate cu sânge și, prin urmare, cu oxigen vital. La nivelul creierului, lipsa de oxigen (hipoxie) determină o pierdere a funcției după doar câteva secunde, făcând persoana afectată inconștientă. Fără funcția creierului, respirația spontană se oprește după aproximativ un minut, ceea ce agravează și mai mult deficitul de oxigen.
În majoritatea absolută a cazurilor, moartea subită cardiacă poate fi atribuită unei boli grave de inimă.
- Foarte frecvente (aproximativ 80% din cazuri): Boală coronariană (CHD).
- Frecvente (10 până la 15 la sută din cazuri): boli ale mușchiului inimii (cardiomiopatii, miocardită) sau defecte structurale (leziuni ale valvei cardiace).
Cercetătorii bănuiesc că, pe lângă aceste condiții predispozante, este necesar un declanșator specific pentru ca moartea subită cardiacă să apară. De exemplu, oamenii de știință consideră următoarele situații și substanțe drept declanșatori potențiali pentru moartea subită cardiacă atunci când există o boală de bază a inimii:
- Tulburări circulatorii acute ale arterelor coronare („infarct miocardic”), de obicei cu boală coronariană preexistentă
- Efort fizic pronunțat, cum ar fi sporturile intensive
- Situații de stres emoțional
- Medicamente care influențează conducerea impulsurilor în inimă (cum ar fi așa-numitele medicamente care prelungesc timpul QT)
- Droguri precum alcoolul, cocaina și amfetaminele
- Schimbări ale sărurilor din sânge (dezechilibre electrolitice)
În principiu, moartea subită cardiacă este posibilă în toate situațiile, care apare, de exemplu, în timpul somnului, a avut loc deja la jucătorii de fotbal de pe teren sau lovește oamenii „din senin” în mijlocul plimbării lor prin zona pietonală, de exemplu.
Investigatii si diagnostic
Într-o situație acută de urgență, moartea subită cardiacă poate fi prevenită doar printr-un diagnostic imediat și corect al aritmiei cardiace subiacente.
Specialiștii instruiți în prim-ajutor sau resuscitare cardiopulmonară pot recunoaște o situație de urgență prin absența respirației și a pulsului. De exemplu, dacă persoana inconștientă nu răspunde la un stimul de durere (cum ar fi frecarea sternului cu pumnul), trebuie începută resuscitarea cardiopulmonară (vezi mai jos). Un DEA, un defibrilator extern automat, care poate fi găsit în multe locuri publice pentru neprofesionişti, diagnostichează, de asemenea, fibrilaţia ventriculară.
Cu toate acestea, afecțiunile care promovează moartea subită cardiacă pot fi adesea diagnosticate înainte de apariția unui astfel de eveniment care pune viața în pericol.
În special, dacă cineva are deja simptome care indică o boală de inimă și, prin urmare, este potențial expusă riscului de moarte subită cardiacă, trebuie solicitată de urgență clarificări medicale. Acest lucru poate ajuta la diagnosticarea și tratarea bolilor cardiace grave înainte ca acestea să devină grave.
Consultatie medic-pacient
Primul punct de contact pentru simptomele care pot indica boli cardiace este medicul generalist sau specialistul în medicină internă și cardiologie (cardiolog).
- Observați o senzație de presiune sau de strângere în piept atunci când vă efortați fizic?
- Iradiază acest sentiment către alte zone ale corpului, de exemplu, gâtul, maxilarul sau brațul stâng?
- Au existat situații recente în care te-ai simțit amețit fără o cauză anume?
- Ai leșinat recent?
- Ai observat retenție de apă la tine, de exemplu la glezne?
- Simțiți dificultăți de respirație când vă efortați fizic, de exemplu când urcați scările?
- Ați observat „palpitații ale inimii”?
Examinare fizică
În timpul examenului fizic, medicul vă va face o primă impresie asupra funcției inimii dumneavoastră, simțindu-vă pulsul și ascultându-vă inima cu stetoscopul său (auscultație). În acest fel, el determină dacă inima bate în mod regulat și la ritmul corect (ritmul cardiac), precum și dacă sunt observate orice suflu cardiac anormal cauzat de probleme structurale ale inimii (cum ar fi valvele cardiace bolnave).
În plus, în timpul examenului fizic poate fi detectată retenția de apă (edem). Edemele la nivelul picioarelor și picioarelor în special sunt semne posibile ale insuficienței cardiace.
Examinări suplimentare
În funcție de rezultatele istoricului medical și ale examinării fizice, medicul curant va dispune alte examinări pentru clarificări suplimentare. Medicul va efectua aproape întotdeauna o electrocardiogramă (ECG). Aceasta poate detecta o varietate de modificări patologice ale inimii care favorizează moartea subită cardiacă.
Deoarece un ECG normal înregistrează doar câteva bătăi ale inimii, în unele cazuri este necesară o înregistrare de peste 24 de ore (ECG pe termen lung). Acest lucru este deosebit de util atunci când se pune problema aritmiilor cardiace care apar doar ocazional.
De foarte multe ori, medicul ordonă și o examinare cu ultrasunete a inimii (UKG, ecocardiografie). Acest lucru este util în special pentru detectarea bolilor cardiace structurale, cum ar fi un perete îngroșat al inimii, o inimă mărită sau deteriorarea valvelor cardiace. O examinare cu raze X a toracelui (radiografie toracică) este, de asemenea, utilă pentru a evalua orice modificări patologice ale inimii și plămânilor.
Dacă există indicii de boală coronariană, pot fi indicate examinări suplimentare, de exemplu cateterismul cardiac (= angiografie coronariană), ecocardiografia de stres sau imagistica ulterioară, cum ar fi scintigrafia miocardică (examen medical nuclear al mușchiului cardiac). Moartea subită cardiacă este de departe cea mai frecventă cauzată de boala coronariană (CAD).
Tratament
În ciuda numeroaselor cauze posibile, în cele din urmă o aritmie cardiacă gravă este întotdeauna declanșatorul imediat al morții cardiace subite. În cele mai multe cazuri, aceasta este o așa-numită fibrilație ventriculară, mai rar aritmie cardiacă lentă (bradicardică) sau stop cardiac brusc (asistolă).
Moartea subită cardiacă iminentă este o urgență absolută care necesită un diagnostic corect imediat și contramăsuri imediate. În caz contrar, persoana afectată va muri în câteva minute. Primul ajutor crește semnificativ șansele de supraviețuire.
Următoarea procedură este recomandată pentru primii care răspund atunci când o persoană se prăbușește brusc inconștientă și moartea subită cardiacă este iminentă:
- Efectuați un apel de urgență și cereți ajutor celor din jur.
- Dacă nu există puls și nu există respirație, începeți imediat resuscitarea cardiopulmonară: Alternați 30 de compresii toracice peste stern și două resuscitari gură la gură sau gură la nas. Dacă doi sau mai mulți primii care au intervenit sunt la fața locului, aceștia ar trebui să alterneze după fiecare ciclu de 30:2 pentru a evita oboseala.
- Dacă este disponibil, primii care răspund ar trebui să folosească un defibrilator extern automat (AED). Acestea sunt acum plasate în multe locuri publice (bănci, primării etc.) sau în transportul public (stații de metrou, trenuri etc.). Dispozitivele sunt foarte usor de atasat si ghideaza asistentul pas cu pas prin masurile necesare cu un anunt. După ce electrozii sunt atașați, DEA analizează în mod independent ritmul cardiac și declanșează un șoc electric doar dacă este prezentă o aritmie cardiacă defibrilabilă (fibrilație ventriculară, tahicardie ventriculară fără puls). Utilizarea rapidă a unui defibrilator este adesea salvatoare!
Ce face medicul de urgență
În primul rând, se efectuează un ECG la fața locului pentru a analiza ritmul cardiac în timpul resuscitării cardiopulmonare continue. Dacă defibrilarea nu este suficientă sau dacă există o aritmie cardiacă care nu poate fi defibrilată (asistolă, activitate electrică fără puls), medicul de urgență încearcă de obicei să restabilească un ritm cardiac normal cu medicamente precum adrenalina.
Moartea subită cardiacă poate fi adesea prevenită prin intervenția imediată a salvatorilor instruiți.
Evoluția bolii și prognosticul
În cazurile de moarte subită cardiacă iminentă, evoluția bolii și prognosticul sunt influențate decisiv de cât de repede sunt luate contramăsurile adecvate după debutul stopului cardiovascular. Stopul circulator provoacă moartea în câteva minute fără tratament din cauza leziunilor ireversibile ale creierului. Dacă trece prea mult timp între stopul circulator și o resuscitare reușită, de obicei rămân leziuni grave ale creierului, ceea ce poate transforma persoana afectată într-un caz de îngrijire medicală.
Prevenirea
În primul rând, simptomele care indică potențiale boli de inimă nu trebuie ignorate. Prin examene simple, bolile cardiace amenințătoare, care sunt adesea responsabile de moartea subită cardiacă, pot fi diagnosticate și tratate într-un stadiu incipient.
În cazurile acute, șansele de supraviețuire la moarte subită cardiacă cresc dacă un defibrilator este rapid la îndemână și utilizat cât mai curând posibil, împreună cu o resuscitare cardiopulmonară adecvată. Ambele se învață în cadrul cursurilor de prim ajutor, care trebuie repetate în mod regulat (cel puțin o dată la doi-trei ani, conform experților). Numai atunci este posibil să ajutați eficient pe cineva amenințat cu moartea subită cardiacă în caz de urgență.
Pentru prietenii și rudele persoanelor care mor de moarte subită cardiacă, evenimentul este de obicei șocant – dar, deoarece există posibile cauze familiale (boli genetice), după moartea subită cardiacă a unei rude dintr-o cauză necunoscută, ar trebui să se ia în considerare screening-ul întregii familii. membri pentru o astfel de boală ca măsură de precauție.
