Burnout: simptome, tratament, prevenire

Prezentare scurta

Simptome: epuizare profundă, lipsă de posibilitate de „închidere”, plângeri psihosomatice, sentiment de lipsă de recunoaștere, „datorie după carte”, distanță, cinism, pierderea performanței, depresie dacă este necesar.
Tratament: diverse metode, psihoterapie, terapie comportamentala, terapie corporala, invatare tehnici de relaxare, daca este necesar medicatie impotriva depresiei
Evoluția bolii și prognostic: șanse bune de recuperare cu tratament precoce, incapacitatea permanentă de muncă amenință dacă este lăsată netratată.
Cauze: Efort de sine sau stres din cauza circumstanțelor externe, perfecționism, încredere în sine alimentată de performanță și recunoaștere, probleme de a spune „nu” sau de a stabili limite

Ce este burnout-ul?

Burnout-ul este o stare de epuizare emoțională și fizică. Burnout-ul nu este listat ca termen separat de boală în catalogul clasificărilor internaționale pentru diagnostice (ICD-10). Acolo, burnout-ul este descris cu codul „probleme legate de dificultăți în a face față vieții”.

Burnout-ul este un factor de risc pentru diferite boli psihice și fizice. Tulburarea nu este de puține ori însoțită de depresie, dar aceasta nu trebuie neapărat să fie prezentă.

Burnout-ul poate fi întâlnit mai frecvent la persoanele din profesii sociale, de ajutorare. Cu toate acestea, apare și la mulți oameni din alte profesii.

Care sunt simptomele burnout-ului?

Cu toate acestea, principalul simptom al epuizării este un sentiment de epuizare profundă.

Simptome de epuizare în faza incipientă

În faza incipientă a epuizării, persoana afectată pune de obicei o cantitate extremă de energie în sarcinile sale. Acest lucru se întâmplă uneori în mod voluntar din idealism sau ambiție, dar uneori și din necesitate – de exemplu, din cauza unor sarcini multiple, precum îngrijirea rudelor sau teama de a-și pierde locul de muncă.

Alte simptome de epuizare în stadiile incipiente includ:

Sentimentul de a fi indispensabil
Senzația de a nu avea niciodată suficient timp
Negarea propriilor nevoi
Reprimarea eșecurilor și dezamăgirilor
Restricționarea contactelor sociale la clienți, pacienți, clienți etc.

În curând, primele semne de epuizare devin evidente. Acestea includ:

Neliniște
Lipsa de energie
Lipsa de somn
Risc crescut de accidente
Sensibilitate crescută la infecții

Faza a 2-a: Angajament redus

Demisia internă: Cei afectați fac pauze mai lungi decât de obicei, vin târziu la serviciu și pleacă prea devreme. Ei intră din ce în ce mai mult într-o stare de „resemnare interioară”. Reticența puternică față de muncă îi determină să facă doar ceea ce este necesar – dacă este deloc.

Efecte asupra familiei: astfel de semne de burnout afectează adesea viața de familie. Cei afectați solicită partenerului lor din ce în ce mai mult, fără a da nimic înapoi. Nu mai au puterea sau răbdarea să petreacă timpul cu copiii lor.

Simptomele tipice ale epuizării în această fază sunt:

Idealism în scădere
Scăderea angajamentului
Sentiment de lipsă de apreciere
Senzația de a fi exploatat
Înflorire în timpul liber
Scăderea capacității de a empatiza cu ceilalți
Răceală emoțională și cinism
Sentimente negative față de colegi, clienți sau superiori

3. reacții emoționale – depresie, agresivitate, blamarea altora

Simptomele de burnout se manifestă și prin reacții emoționale. Pe măsură ce excesul de angajament se răsturnează încet în frustrare, adesea apare deziluzia. Persoanele realizează că realitatea nu corespunde propriilor dorințe.

Simptomele depresive ale epuizării sunt:

Senzație de neputință și neputință
Senzație de goliciune interioară
Stima de sine năruită
Pesimism
Anxietate
Abatere
Apatie

Simptomele agresive ale epuizării sunt:

dând vina pe alții, colegii, superiorii sau „sistemul
stare de spirit, iritabilitate, nerăbdare
Conflicte frecvente cu ceilalți, intoleranță
Furie

4. degradare, diminuarea randamentului

Scăderea creativității
Incapacitatea de a face față sarcinilor complexe
Probleme în luarea deciziilor
„Serviciul la carte”
Gândire alb-negru nediferențiată
Respingerea schimbării

La o inspecție mai atentă, ultimele două simptome de epuizare se bazează, de asemenea, pe o scădere a performanței. Acest lucru se datorează faptului că gândirea diferențiată și schimbarea necesită putere, dar cei care suferă de epuizare nu mai sunt capabili să o adună.

5. aplatizare, dezinteres

6. reacţii psihosomatice

Stresul psihologic enorm se reflectă și în plângerile fizice. Astfel de semne psihosomatice apar deja în faza inițială a epuizării. Simptomele fizice includ:

Tulburări de somn și coșmaruri
Tensiune musculară, dureri de spate, dureri de cap
Creșterea tensiunii arteriale, palpitații și senzație de apăsare în piept
Greață și probleme digestive (vărsături sau diaree)
Probleme sexuale
Consum crescut de nicotină, alcool sau cofeină
Sensibilitate crescuta la infectii

A 7-a și ultima etapă: Disperarea

În ultima etapă de epuizare, sentimentul de neputință se intensifică într-o deznădejde generală. Viața pare lipsită de sens în această etapă și apar gânduri de sinucidere. Nimic nu mai dă plăcere și totul devine indiferent. Cei afectați se scufundă într-o depresie severă de epuizare.

Care este tratamentul pentru burnout?

Ce să faci împotriva epuizării?

Terapia Burnout este alcătuită din multe componente diferite, care sunt adaptate individual la problemele și personalitatea pacientului. Pe lângă medicina de stres și sprijinul psihoterapeutic, medicamentele pot ajuta la epuizare – mai ales dacă apar simptome depresive.

Căi de ieșire din epuizare – la început există o perspectivă asupra bolii

În ce măsură contribui eu însumi la situația dificilă?
Unde îmi depășesc limitele?
Ce factori de mediu sunt implicați?
Care dintre ele pot fi schimbate, care nu?

Persoanele cu burnout care nu își recunosc propria contribuție la situație nu reușesc să ajungă ei înșiși la rădăcina problemei. Discuția cu alți bolnavi de epuizare, de exemplu în grupuri de autoajutorare sau prin rapoarte de experiență, este utilă în găsirea unor modalități de ieșire din epuizare.

Dacă procesul de burnout este încă în faza inițială, o intervenție de criză sau o terapie de scurtă durată de câteva ore este adesea suficientă ca prim ajutor pentru epuizare. Scopul este de a dezvolta abilități îmbunătățite pentru rezolvarea conflictelor și a problemelor și de a obține o înțelegere mai fină a limitelor propriei rezistențe.

Tehnicile de relaxare, cum ar fi antrenamentul autogen sau relaxarea musculară progresivă, conform lui Jacobson, sunt, de asemenea, uneori utile în sprijinirea tratamentului de epuizare.

Medicina stresului este un domeniu relativ nou în psihosomatică. Cu o abordare holistică, include personalitatea, mediul individual și aspectele genetice în diagnostic și terapie. Modificările hormonale legate de stres sunt examinate și cu ajutorul valorilor de laborator.

Medicina stresului încorporează aspecte de psihologie, imunologie, neurologie și sistemul hormonal. Acupunctura (în special acupunctura urechii NADA), care intervine în sistemul nervos autonom, aduce și ea succes uneori.

Psihoterapie

Terapia comportamentală

Cu ajutorul terapiei cognitiv-comportamentale, concepțiile greșite și modelele comportamentale pe care pacienții cu epuizare le-au interiorizat adesea pot fi dizolvate.

Metode psihologice de profunzime

Pentru mulți bolnavi de epuizare, accentul se pune pe construirea unui sentiment mai stabil al valorii de sine. Pe măsură ce stima lor de sine crește, dependența lor de recunoașterea externă scade. Este adesea motorul secret din spatele epuizării propriilor forțe.

Terapia de grup

Terapia de grup oferă, de asemenea, un sprijin important pentru burnout, dacă este necesar. Pentru mulți pacienți, inițial nu este familiar să-și împărtășească propriile probleme cu un grup de străini. Cu toate acestea, de obicei, schimbul de idei cu alți suferinzi are un efect calmant.

Terapie corporală și sport

Activitatea fizică susține și procesul de recuperare, arată diverse studii. Are un efect pozitiv asupra modului în care se simte organismul și asupra încrederii în sine.

Terapie oferită în clinicile de burnout

Planul de terapie este adaptat individual pacientului. Setarea de spitalizare permite pacienților să se ocupe intens de problemele lor, să descopere cauzele și să practice noi modele comportamentale și de gândire. Pacienții învață, de asemenea, să își gestioneze mai bine resursele pe termen lung.

Medicamente pentru burnout

Prevenirea epuizării

Chiar și pentru persoanele care în mod normal se descurcă bine cu problemele, există riscul de epuizare atunci când sunt supuse unui stres sever. Vestea bună este că nu ești neputincios împotriva acestui proces. Puteți preveni „burnout” folosind următoarele strategii de prevenire a epuizării:

Descoperiți nevoile de bază: Burnout-ul provine din frustrare. Găsiți sarcini în care nevoile dvs. de bază individuale sunt satisfăcute. Creativitate, de exemplu, reputație, contact social divers sau exercițiu. De aceea, este important pentru alegerea unui loc de munca sa cunosti exact rutina zilnica in profesia dorita.

Conștientizarea de sine: Burnout-ul vine de obicei neobservat. Întreabă-te în mod regulat cât de mult stres ai și cât de mulțumit ești de viața ta.

Contacte sociale: Rețelele sociale sunt un factor important în prevenirea epuizării. Fă-ți timp pentru prietenii și familia ta. Contactul cu persoanele apropiate îți oferă echilibrul necesar vieții tale profesionale.

Definiți obiective clare de viață: aflați care obiective sunt cu adevărat importante pentru dvs. în viață. În acest fel, îți vei folosi energia într-o manieră țintită. De asemenea, încearcă să-ți iei rămas bun de la ideile pe care ți le-au insuflat alții. În acest fel, nu te vei bloca în proiecte care consumă energie, care în cele din urmă nu te mulțumesc.

Stil de viață sănătos: un stil de viață sănătos ajută, de asemenea, la prevenirea epuizării. Aceasta include o dietă echilibrată, dar mai ales sport regulat și multă mișcare – acest lucru ajută la reducerea stresului. Limitați consumul de stimulente (de exemplu, nicotină, cofeină) sau stimulente (de exemplu, alcool, zahăr). Acest lucru nu numai că te va face să te simți mai în formă, dar este mai probabil să eviți să te împingi dincolo de limitele personale.

Preveniți epuizarea - ce să faceți la locul de muncă?

Deoarece sindromul de epuizare se dezvoltă adesea împreună cu nemulțumirea la locul de muncă, este important să aplicați strategiile de mai sus și la locul de muncă. Următoarele puncte vă vor ajuta să preveniți epuizarea și să îmbunătățiți climatul de lucru:

Scopul spre autonomie: persoanele care își programează în mod flexibil sarcinile și timpul de lucru sunt mult mai puțin expuse riscului de epuizare. Încercați să negociați cu angajatorul un model de timp de lucru cât mai flexibil posibil.

A spune nu: abilitatea de a refuza o sarcină este o profilaxie importantă împotriva epuizării. Altfel, vei prelua rapid prea multe. Acest lucru se aplică sarcinilor care îți sunt atribuite din exterior, dar și celor pe care ți le-ai impus.

Viața și munca în echilibru: Termenul „echilibrul între muncă și viața privată” – echilibrul dintre muncă și timp liber – include o nevoie de bază esențială a omului. Cei care nu reușesc să-și acorde timp liber adecvat sunt mai susceptibili de a cădea în capcana epuizării.

Pentru a preveni burnout-ul, antrenorii specializați în burnout vă pot ajuta și să implementați strategii la locul de muncă.

Care este prognosticul și care sunt efectele tardive ale burnout-ului?

Studiul a mai arătat o creștere a timpului mediu pierdut din cauza burnout: în timp ce în 2005 diagnosticele de burnout reprezentau 13.9 zile de incapacitate de muncă din 1,000 de membri, în 2019 cifra a fost de 129.9 zile pierdute din cauza bolii.

Cu toate acestea, nu este posibil să faceți o declarație generală despre cât timp este cineva bolnav din cauza epuizării. De regulă, cu cât tratamentul este primit mai devreme, cu atât perioada de absență este mai scurtă.

Cu toate acestea, persoanele în cauză investesc mai multă energie în sarcinile lor decât pot face față pe termen lung. Aceasta uneori își are originea în idealism, dar uneori apare și din suferință.

Un semnal de avertizare frecvent este că cei afectați nu se mai pot opri după muncă și că nu mai există nici un sentiment de recuperare. În această fază, însă, amenințarea de burnout este rareori recunoscută.

Epuizarea, iritația și frustrarea urmează apoi solicitărilor (auto-)excesive. Tensiunea mentală enormă nu își lasă amprenta asupra corpului. Acesta este motivul pentru care plângerile psihosomatice, cum ar fi durerile de cap, durerile de stomac sau tulburările de somn, sunt semne ale unui sindrom de epuizare.

Același lucru este valabil și pentru burnout ca și pentru multe alte boli și tulburări: cu cât problema este recunoscută și abordată mai devreme, cu atât mai bine poate fi remediată.

Amenințarea cu handicap

Invaliditatea parțială sau chiar totală ca urmare a epuizării nu este neobișnuită. Prin urmare, o epuizare iminentă ar trebui luată în serios și tratată rapid.

Burnout: Care sunt cauzele cunoscute?

Cauzele epuizării sunt multiple. Factorii interni (personalitatea) și externi (mediul) sunt întotdeauna implicați în dezvoltarea sindromului de burnout.

Pe cine afectează burnout-ul?

Boala a fost descrisă pentru prima dată la voluntari și la oameni care lucrează în profesiile de vindecare și asistență medicală. Oamenii care lucrează în aceste profesii aduc adesea un grad ridicat de idealism la masă, depunându-și eforturi dincolo de limitele lor fizice și emoționale fără a primi în schimb o recunoaștere prea mare.

O chestiune de reziliență

Alții se descurcă bine chiar și în situații foarte dificile. Dar există și situații care sunt obiectiv atât de stresante și fără speranță încât puțini oameni le supraviețuiesc fără să se epuizeze. Experții se referă și la aceasta din urmă ca „ware out”, „attrition” sau „passive burnout”.

Cauzele epuizării

Cauzele epuizării sunt la fel de diferite în mod individual ca și oamenii afectați. Nevoile și scopurile fiecărei persoane sunt unice în constelația lor particulară. Mediul în care trăiesc este la fel de diferit.

Factori de risc pentru burnout

Practic, par să existe două tipuri de persoane care au un risc crescut de epuizare:

La fel, printre candidații burnout se găsesc oameni dinamici, foarte hotărâți, care doresc să atingă un obiectiv înalt cu multă ambiție, idealism și angajament.

Aceste două tipuri sunt foarte opuse și totuși au lucruri în comun. Ambele tipuri au dificultăți în a-și exprima sentimentele și o dorință puternică de recunoaștere de către mediul lor.

Factorii interni de risc pentru burnout sunt, de asemenea:

Îndoieli cu privire la sensul propriilor acțiuni
Obiective nerealist de înalte care nu pot fi atinse sau pot fi atinse doar cu o cantitate disproporționată de energie.
Obiective care nu răspund nevoilor proprii, ci mai degrabă așteptărilor celorlalți
Așteptări mari de recompensa care urmează atingerii unui anumit scop
Dificultate în admiterea slăbiciunii personale și a neputinței

Cauze externe care cresc riscul de burnout

Multe procese de burnout încep atunci când situația de viață se schimbă fundamental. Adică, de exemplu, începutul studiilor, începutul carierei, schimbarea locului de muncă sau un nou superior. În astfel de faze de epuizare, propria imagine de sine este uneori zguduită grav, așteptările sunt dezamăgite sau chiar obiectivele vieții sunt distruse.

Factorii externi care cresc riscul de burnout sunt:

Supraîncărcare de lucru
Lipsa de control
Lipsa autonomiei
Lipsa de recunoaștere
Lipsa de dreptate
Recompense insuficiente
Obstacole birocratice
Conflict între propriile valori și credințe și cerințe
Lipsa sprijinului social în viața privată
Conflicte nerezolvate cu superiorii sau colegii de muncă

Cum diagnostichează medicul „burnout”?

Întrebările posibile pe care trebuie să le puneți atunci când este suspectată epuizare includ:

Simți că nu te odihnești niciodată?
Simți că există multe sarcini pe care doar tu le poți face?
Ați lucrat mai mult decât de obicei în ultima vreme?
Dormi bine noaptea?
Simți adesea o senzație de oboseală în timpul zilei?
Te simți apreciat la locul tău de muncă?
Simți că ești exploatat?
Te simți lipsită de aparență?
Ai alte plângeri fizice?

Care medic este contactul potrivit pentru burnout?

Cu toate acestea, dacă suspiciunea de burnout se confirmă, medicul de familie vă va îndruma către un specialist. În acest caz, acesta este un psihoterapeut psihologic sau medical.

Teste de epuizare

Psihoterapeutul va folosi întrebări într-un interviu clinic pentru a clarifica dacă simptomele dumneavoastră indică de fapt un sindrom de epuizare.

Inventarul Maslach Burnout (MBI)

Epuizare emoțională profesională
Depersonalizare/cinism (atitudine impersonală/cinică față de clienți, colegi și supraveghetori)
Implinirea personală/satisfacția performanței

Declarațiile tipice includ: „Mă simt epuizat emoțional de munca mea”, „Am devenit mai indiferent față de oameni de când fac această muncă”, „Simt că sunt la capătul minții”.

Măsura plictisului (măsura epuizării)

Măsura de oboseală, cunoscută și sub numele de Măsura Burnout, constă din 21 de întrebări. Pe o scară de la unu la șapte, cei afectați indică măsura în care fiecare întrebare li se aplică (1= nu se aplică niciodată; 7 = se aplică întotdeauna).

Teste de epuizare pe internet

Numeroase teste gratuite de epuizare pot fi găsite pe Internet. Cu toate acestea, un astfel de autotest de epuizare nu înlocuiește niciodată un diagnostic medical sau psihologic. Cu toate acestea, verificarea online poate ajuta la conștientizarea propriului nivel de stres și frustrare în muncă.

Dacă există indicii de epuizare, este indicat să consultați un medic sau un psiholog.

Diagnostic diferențial de burnout

Simptomele burnout-ului se suprapun cu cele ale altor tulburări, de exemplu sindromul de oboseală cronică (oboseală). Mai presus de toate, însă, există suprapuneri cu depresia, ceea ce face diagnosticul mai dificil.

Burnout sau depresie?

Unii experți chiar se îndoiesc, în principiu, că burnout-ul este o boală independentă. Ei presupun că persoanele cu această boală suferă practic de depresie.

Multe dintre simptomele epuizării, în special epuizarea emoțională profundă, sunt de fapt și caracteristice depresiei. Semne precum pierderea interesului și motivația sunt, de asemenea, caracteristici ale depresiei.

Unii experți văd, de asemenea, burnout-ul ca un factor de risc pentru probleme de sănătate mintală, mai degrabă decât o boală în sine. Alții descriu boala ca pe un proces care, dacă nu este oprit, duce la depresie de epuizare. Astfel, linia dintre burnout și depresie rămâne neclară.

Auto-ajutor

Unele persoane cu burnout găsesc sprijin și schimb de experiență în grupuri de autoajutorare, de exemplu aici:

Centrul Național de Contact și Informare pentru Inițierea și Sprijinul Grupurilor de Autoajutorare (NAKOS): https://www.nakos.de