Ce este electromiografia?
Electromiografia presupune măsurarea activității electrice a fibrelor musculare și înregistrarea acesteia ca așa-numită electromiogramă. Se face o distincție între:
- EMG de suprafață: Aici, electrozii de măsurare sunt lipiți de piele.
- EMG cu ac: aici medicul introduce un electrod cu ac în mușchi.
În ambele cazuri, activitatea mușchiului este măsurată atât în timpul mișcării, cât și în repaus. Pe baza tipului și intensității activității măsurate, medicul poate trage concluzii despre originea și amploarea unei boli.
Activitatea musculară electrică
Dacă un mușchi urmează să fie mișcat, creierul transmite un impuls electric printr-un nerv către așa-numita placă de capăt neuromusculară - „punctul de contact” dintre un nerv motor și o celulă musculară. Aici, impulsul eliberează substanțe mesager care duc la deschiderea canalelor ionice în membrana celulei musculare. Fluxul de ioni rezultat prin membrană creează o tensiune electrică: așa-numitul potențial de acțiune musculară (MAP) se răspândește în toată celula musculară, provocând mici strângeri musculare și poate fi măsurat ca potențial.
Când faci o electromiografie?
Între timp, electromiografia este folosită și în biofeedback – o metodă specială de terapie comportamentală – care poate oferi pacientului informații despre tensiunile musculare pe care nu le percepe el însuși. Astfel, învață să-i influențeze într-o manieră țintită.
Cele mai frecvente motive pentru electromiografie sunt:
- Inflamația musculară (miozita)
- Boli musculare (miopatii)
- slăbiciune musculară (miastenie)
- tensiune musculară prelungită patologic (miotonie)
Ce faci în timpul unei electromiografii?
Acul EMG începe cu introducerea electrodului în mușchi, care apare în electromiogramă ca un potențial electric scurt derivat. Dacă nu se măsoară potențialul, aceasta indică atrofie musculară. Dacă potențialul este semnificativ prelungit, medicul presupune inflamație sau boală musculară.
Se măsoară apoi activitatea musculară în repaus. Deoarece un mușchi sănătos nu emite niciun impuls electric, nicio activitate musculară nu trebuie măsurată cu excepția potențialelor mai mici, foarte scurte.
Excitația permanentă a mușchiului poate apărea dacă legătura dintre nerv și mușchi este întreruptă sau nervul însuși este deteriorat.
În schimb, un EMG de suprafață cu electrozi adezivi nu înregistrează fibrele musculare individuale, ci întregul mușchi sau grupul muscular. Acest tip de electromiografie este utilizat în principal în fiziologia sportului sau biofeedback. Electrozii sunt atașați de piele. Potențialele sunt măsurate în timpul tensiunii și în repaus.
Care sunt riscurile electromiografiei?
Electromiografia este o examinare relativ necomplicată. Deoarece electrodul acului pentru ac EMG este mai subțire decât un ac convențional, majoritatea oamenilor simt doar o scurtă înțepătură atunci când este introdus într-un mușchi, ca și în cazul acului de acupunctură. Strângerea mușchilor poate provoca apoi durere ușoară.
Mușchii sau nervii nu sunt răniți de electromiografie. În cazuri rare, apar infecții sau sângerări ca urmare a EMG-ului cu ac. Prin urmare, o tendință de sângerare trebuie exclusă în prealabil.
Electrozii adezivi pot provoca iritații ale pielii. Este posibilă și o alergie la plasture.
Ce trebuie să iau în considerare după o electromiografie?
Puteți merge acasă după electromiografia în ambulatoriu. Dacă apare roșeață sau inflamație în zona corpului examinată, vă rugăm să anunțați imediat medicul dumneavoastră.