Metabolismul carbohidraților | Funcția ficatului

Metabolismul carbohidraților

Metabolismul glucidic se numește colocvial și metabolismul zahărului. Unele celule din corp, în special cele roșii sânge celulele și celulele nervoase, depind de un aport continuu de zahăr din sânge (glucoză). Întrucât oamenii își consumă hrana la intervale de timp cu câteva mese zilnice, au nevoie de un sistem prin care să poată stoca concentrațiile ridicate de nutrienți după ce au mâncat și să le elibereze între mese, după cum este necesar.

Aceasta este în esență sarcina ficat. După masă, ficat este stimulat de hormon insulină pentru a stoca concentrația crescută de sânge zahărul într-o formă specială (glicogen). În total, până la 10% din greutatea totală a ficat, adică aproximativ 150 de grame, pot fi păstrate în ficat sub formă de zahăr sub această formă.

Cand sânge nivelul zahărului începe să scadă în timpul dintre mese, ficat, sub influența hormonului glucagon, începe să descompună zahărul depozitat. Acest zahăr este eliberat în sânge în serviciul organismului. Cu toate acestea, depozitele de zahăr din ficat sunt suficiente doar pentru mai puțin de o zi fără alimente.

Prin urmare, ficatul are și capacitatea de a produce zahăr din proteine. proteine sunt obținute în principal prin descompunerea proteinelor din celulele musculare. Unele rare, întotdeauna boli genetice afectează această funcție a ficatului.

Individual proteine (enzime), care sunt necesare pentru eliberarea zahărului în sânge, lipsesc. În aceste cazuri, pacientul poate mânca normal și își poate umple magazinele. Dar în momentul în care corpul este dependent de eliberarea zahărului în sânge, defectul devine evident și pacientul suferă de hipoglicemie. Terapia este atentă dietă cu mese regulate, mici.

Metabolismul grăsimilor

Ficatul este capabil să stocheze numeroase substanțe vitale și să le elibereze atunci când este necesar. Acestea includ vitamine A, B12, D, E și acid folic precum și metalele fier și cupru. Au fost descrise boli pentru ambele metale în care un defect genetic duce la depozitarea anormală a acestor metale, care poate duce și la afectarea ficatului și chiar la ciroză hepatică (Boala Wilson, hemosideroză).