Cum funcționează paroxetina
Celulele nervoase din creier comunică între ele prin mesageri chimici numiți neurotransmițători. Acestea sunt eliberate de o celulă și „percepute” de următoarea prin anumite site-uri de andocare (receptori). Substanțele mesager sunt apoi preluate din nou de prima celulă, ceea ce le pune capăt efectului.
În astfel de cazuri, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), cum ar fi paroxetina, pot ajuta: Aceste antidepresive previn recaptarea serotoninei în celula de origine. Acest lucru permite serotoninei, odată eliberată, să acționeze mai mult asupra celulei țintă – simptomele deficitului de serotonină, cum ar fi depresia și anxietatea, se îmbunătățesc.
Absorbție, degradare și excreție
Metaboliții rezultați nu au efect antidepresiv și sunt excretați rapid. Excreția este foarte individuală, aproximativ o treime apar în scaun și două treimi în urină. După o zi, aproximativ jumătate din substanța activă absorbită a dispărut din organism.
Când se utilizează paroxetina?
Paroxetina este utilizată pentru a trata:
- tulburări depresive
- Tulburări obsesiv-compulsive
- Tulburări de panică
- Tulburări de anxietate socială (fobie socială)
- Post-traumatic tulburare de stres
În general, terapia se administrează pe o perioadă mai lungă de timp, iar beneficiile terapiei trebuie revizuite periodic.
Cum se utilizează paroxetina
Cel mai adesea, paroxetina se administrează sub formă de tablete. Pentru pacienții cu disfagie sau cu sondă de hrănire, există preparate lichide precum picături sau suspensie pentru administrare orală.
De obicei durează două până la șase săptămâni – în funcție de zona de aplicare – până când se obține efectul dorit.
Pentru a termina terapia, se discută cu medicul cum să întrerupeți paroxetina. Întreruperea bruscă nu este recomandată, deoarece aceasta poate provoca reacții adverse severe și simptome de întrerupere. În schimb, medicamentul este redus foarte lent (treptat), ceea ce se numește „reducerea progresivă” a terapiei.
Când luați antidepresiv, apar foarte des greața și disfuncția sexuală (la mai mult de una din zece persoane tratate).
Reacții adverse precum somnolență, insomnie, tremor, cefalee, vedere încețoșată, căscat, transpirație, slăbiciune și amețeli apar frecvent (la una din zece până la una din o sută de persoane tratate). Aceste reacții adverse se observă și atunci când paroxetina este oprită prea repede.
La ce ar trebui să fiu conștient când iau paroxetină?
Contraindicații
Paroxetina nu trebuie luată de:
- utilizarea concomitentă a inhibitorilor de monoaminooxidază (inhibitori MAO) – de asemenea, antidepresive
- @ utilizarea concomitentă de tioridazină și/sau pimozidă (antipsihotice) – agenți antipsihotici
interacţiuni medicamentoase
Diverse ingrediente active pot inhiba sau crește descompunerea paroxetinei prin ficat. Acestea includ, în special, pimozidă (antipsihotic), fosamprenavir și ritonavir (medicamente pentru HIV), prociclidină (medicament anti-Parkinson), fenprocumon (anticoagulant) și acid acetilsalicilic (analgezic și anticoagulant).
- Agenți anti-aritmici (de exemplu, propafenonă, flecainidă)
- Beta-blocante (medicament cardiovascular)
- Insulina (medicament pentru diabet)
- Medicamente pentru epilepsie (de exemplu, carbamazepină, fenobarbital, fenitoină)
- Medicamente pentru boala Parkinson (de exemplu, levodopa, amantadină)
- Antipsihotice (de exemplu, risperidonă, tioridazină)
- Alte antidepresive (de exemplu, antidepresive triciclice și inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei)
- Tamoxifen (tratament pentru cancerul de sân)
- Tramadol (calmantul durerii)
Limitare de vârstă
Un beneficiu terapeutic al paroxetinei la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani nu a fost dovedit în mod fiabil. Prin urmare, medicamentul trebuie utilizat numai după vârsta de 18 ani.
Pacienții mai în vârstă pot prezenta o excreție mai lentă a antidepresivului, așa că ar putea fi necesar să se administreze o doză mai mică. Același lucru este valabil și pentru pacienții cu insuficiență renală sau hepatică.
Sarcina și alăptarea
Din acest motiv, paroxetina trebuie luată în timpul sarcinii numai dacă este absolut necesar. Dacă este posibil, ar trebui utilizate substanțe mai bine studiate (de exemplu, citalopram, sertralină).
Paroxetina trece în laptele matern în cantități mici. Până în prezent, nu au fost observate anomalii la sugarii alăptați când mama a luat antidepresiv. Prin urmare, paroxetina este unul dintre ISRS de alegere în perioada de alăptare – alături de citalopram și sertralina.
Paroxetina este disponibilă pe bază de rețetă în Germania, Austria și Elveția în orice formă de dozare și este disponibilă numai în farmacii.
De când este cunoscută paroxetina?
Paroxetina a fost introdusă pe piață în SUA în 1992. De când brevetul original al producătorului a expirat în 2003, numeroase medicamente generice care conțin ingredientul activ au apărut pe piață.