Coaching

Coaching-ul este o formă de consultanță sau însoțire profesională a persoanelor care doresc să își sporească performanțele în mediul profesional sau privat. Este o promovare a rezolvării problemelor individuale, precum și a auto-reflecției și conștientizării de sine, cu scopul de a consolida încrederea în sine și a simțului responsabilității, asigurând astfel în cele din urmă ajutor pentru auto-ajutor. Inițial, termenul „coaching” este derivat din cuvântul englezesc „coach”, care înseamnă „transport”. Funcția unei căruțe este de a transporta oamenii către o anumită destinație. Acest lucru reflectă, de asemenea, principiul antrenamentului: o persoană este susținută pentru a atinge rapid și în siguranță un obiectiv ales individual. De la sfârșitul secolului al XIX-lea, termenul a fost folosit în lumea anglo-americană în primul rând în domeniul sporturilor de înaltă performanță. Sportivii de top primesc sprijin complet de la un antrenor, prin care antrenamentul pur este completat de sprijin personal și motivație psihologică, de exemplu în timpul unei competiții. În anii 19-1970, termenul a apărut și în contextul managementului. A câștigat din ce în ce mai multă importanță ca măsură de dezvoltare a personalului în care un antrenor acționează ca consultant și sprijină în special persoanele care ocupă funcții de conducere în sarcinile lor. Până astăzi, s-au diferențiat multe abordări de coaching diferite, diferind de exemplu în grupurile țintă (coaching de echipă vs. coaching individual).

Indicații (domenii de aplicare)

Din punct de vedere personal, coaching-ul este o formă foarte individuală de consultanță, care este adaptată nevoilor concrete ale antrenorului (persoana care trebuie sfătuită). Prin urmare, indicația pentru coaching depinde în mare măsură de factorii personali. Cu toate acestea, există și situații clasice în care o persoană dorește să își schimbe comportamentul sau atitudinile personale și să recurgă în mod activ la îndrumări de sprijin:

  • Cel mai adesea, acest lucru se întâmplă în momente de „criză” actuală. Aceasta este o situație problematică care implică adesea schimbări drastice și decizii serioase. Acest lucru poate avea loc la nivel personal și este declanșat, de exemplu, de boli grave, divorț, pierderi, calamități de mediu etc. La nivel operațional, poate fi o restructurare fundamentală, fuziuni de sisteme sau financiare. stres. În orice caz, o criză afectează un grup de persoane sau o persoană și poate fi amenințătoare și stresantă, precum și provocatoare și o oportunitate de schimbare. Deoarece o criză reprezintă un moment în care vechile tipare de comportament sunt eliminate și sunt căutate noi evoluții, este un moment excelent pentru a fi susținut de coaching-ul profesionist.
  • Provocările mai puțin serioase, acute din mediul profesional sau privat pot fi, de asemenea, o ocazie pentru coaching. Aici, antrenorul simte dorința de a-și schimba comportamentul pentru a face față mai bine anumitor situații și stresuri. Pot fi proiecte importante, pași de carieră decisivi sau adaptarea la anumite roluri familiale oferă ocazia de a fi sfătuiți și susținuți de un antrenor.
  • În plus, principiile și manierele stabilite de multă vreme, în care se realizează o nevoie de îmbunătățire, sunt de asemenea adecvate pentru a fi abolite sau schimbate prin instruire. Poate fi dezvoltarea abilităților de conducere sau adaptarea comunicării.

Din punct de vedere economic, coachingul este o investiție în capitalul uman (angajații) unei companii și conduce la o performanță mai mare a întregii companii prin dezvoltarea inovatoare a personalului. Chiar și fără ocazii specifice, mulți manageri văd nevoia de a-și promova propriile competențe și abilitățile angajaților lor. Pentru a îmbunătăți flexibilitatea, munca în echipă sau creativitatea, se recurge adesea la coaching-ul profesional. Prin cooperare impecabilă, bune abilități sociale și sporit învăţare capacitatea personalului, în cele din urmă se speră la un avantaj competitiv al întregii companii.

Procesul

Conversațiile de coaching au loc în mai multe sesiuni și într-un cadru limitat de timp. Antrenorul elaborează un concept de coaching fix care explică abordarea, intervențiile și metodele sale. Pentru a exclude manipulările, acest concept trebuie să fie accesibil accesorului. O înțelegere a conceptului general este, de asemenea, o cerință de bază pentru cel mai bun sprijin posibil al acestuia.

Procedură

Procesul de coaching poate fi împărțit schematic în secțiuni:

  1. Percepția necesității de coaching: Este crucial pentru succesul coaching-ului ca dorința sau nevoia să fie exprimată chiar de către antrenor și să se bazeze pe o bază voluntară. Fără această cerință de bază, orice consultare nu ar avea sens.
  2. Mai întâi să ne cunoaștem: în primul contact dintre antrenor și antrenor trebuie mai întâi să creăm o relație de încredere pentru o relație de lucru pozitivă. Pentru aceasta, unele informații despre această alianță de lucru sunt colectate în avans:
    • Motivul consultării: Despre ce a fost consultat antrenorul? De ce acest antrenor? La ce se așteaptă clientul? A fost comandat antrenorul?
    • Împletirea între antrenor și antrenor: Cei doi se cunosc deja? Ce imagine transmite antrenorul? Există legături cu superiorii?
    • Experiență anterioară de consultanță: acesta este primul antrenor? Ce subiecte ar trebui evitate ca „faux pas”? Ce subiecte sunt indispensabile?
    • Apreciere: este important pentru antrenor să se recunoască dificultatea situației sale inițiale. Decizia și curajul său de a solicita consiliere trebuie să fie apreciate de către antrenor.
  3. Încheierea contractului: Un contract este încheiat între antrenor și antrenor pe baza primei cunoștințe, care este un fel de consimțământ din partea ambelor părți pentru a efectua antrenamentul.
  4. Stabilirea obiectivelor: împreună, obiectivele și prioritățile lor sunt stabilite. Ce ar trebui realizat / prevenit / întreținut? Care sunt obiectivele cele mai importante? Trebuie identificate obiective conflictuale, astfel încât unul dintre ele să poată fi renunțat pentru moment. Mai mult, trebuie stabilit în prealabil cum se va recunoaște ulterior că a fost atins un anumit obiectiv. Se va schimba un anumit comportament? Va crește performanța?
  5. Intervenții / Metode: Metodele și tehnicile de intervenție ale coaching-ului sunt foarte diverse și pot fi utilizate după cum se dorește în funcție de nevoie. Următoarea este o listă cu câteva exemple de metode:
    • Ascultare activă: Pe de o parte, antrenorului i se acordă suficient timp pentru a spune povestea, iar pe de altă parte, antrenorul oferă feedback cu privire la conversație, rezumând ceea ce a fost spus și reflectând-o înapoi către antrenor. De asemenea, anumite conținuturi emoționale pot fi evidențiate în mod activ de către antrenor pentru a face clientul conștient de importanța lor.
    • Întrebări: întrebările vizate sunt unul dintre cele mai importante instrumente de coaching. Pe de o parte, acestea servesc la adunarea de informații pentru antrenor, pe de altă parte, pentru a genera informații atunci când persoana antrenată trebuie să caute răspunsul adecvat.
    • Povești: Antrenorul spune astfel povești sau anecdote care servesc antrenorului ca oglindă pentru auto-recunoaștere sau ca modele, de exemplu, încercări de rezolvare a problemelor.
    • „Conferință interioară”: această metodă are avantajul său în luarea de decizii dificile, în care clientul se află într-un conflict interior. Este reluat un fel de „conferință” între vocile / opiniile individuale ale utilizatorului, astfel încât, după o discuție extinsă, să se găsească în cele din urmă un compromis.
    • Analiza comunicării: secvențele de comunicare care au fost amintite de către antrenor ca „dificile” sunt redate și analizate.
    • Analiza conflictelor: confruntările sunt analizate și modelele de soluții sugerate pentru viitor.
    • Schimbarea suportului: ustensile de desen, lut, blocuri de construcții, păpuși etc. sunt folosite pentru a exprima gândurile antrenorului. Antrenorul acționează mai mult ca un coordonator. Funcția interpretativă este preluată mai degrabă de clientul însuși.
    • Schimbarea rolului / jocul de rol: sunt redate anumite situații, prin care acestea pot fi mai bine percepute și analizate. Viitoarele confruntări pot fi pregătite și practicate.
  6. Evaluare: antrenorul reflectă asupra succesului sau eșecului sesiunilor sale anterioare. Mai ales stabilirea obiectivelor precedente este reluată în acest moment și analizată.
  7. Concluzie: prin auto-reflecție, antrenorul poate face față mai bine anumitor situații și se simte capabil să rezolve probleme similare în mod independent în viitor. Coachingul a asigurat un „ajutor pentru auto-ajutorare”.