Dr. Edward Bach, medic și fondator al terapiei cu flori Bach, a trăit și a lucrat în Anglia între 1886 și 1936. A practicat într-un moment în care majoritatea pacienților săi erau foarte săraci. De-a lungul întregii sale cariere, s-a străduit să dezvolte terapia cu flori Bach ca metodă de tratament disponibilă și pentru clasele mai sărace ale populației și care ar putea fi utilizată fără teama de efecte secundare.
În timp ce lucra într-un spital din Londra, a lucrat și cu clasic homeopatie și a început să se concentreze tot mai mult pe psihologic condiție dintre pacienții săi. Bach a fost de părere că multe cauze ale bolilor se găsesc în conflicte nerezolvate și stări de spirit negative. El a recunoscut că trebuie tratate nu numai simptomele fizice ale unei boli, ci și starea emoțională de bază a pacientului, care ar putea fi determinată din observații și conversații.
Este exact ceea ce găsim confirmat astăzi în medicina psihosomatică. Bach a recunoscut sentimente negative la pacienții săi, cum ar fi: și a fost de părere că, atunci când au ieșit echilibra, o persoană își pierde puterea de a se apăra împotriva influențelor dăunătoare din exterior. Atunci bacterii și viruși poate duce la boli, vânt rece sau o masă somptuoasă poate provoca disconfort.
- Temerile
- Incertitudine
- Ura și
- Invidie
Pentru Bach, restaurarea armoniei interioare și fluxul liber de energii au fost în prim-planul fiecărui tratament. În cartea sa „Vindecă-te pe tine însuți”, Dr. Bach scrie despre viziunea sa asupra principiilor fundamentale ale vieții și despre viziunea sa asupra lui Dumnezeu și asupra lumii care l-au determinat să dezvolte terapia cu flori Bach la acel moment. El a fost de părere că în creație totul este o unitate, că fiecare dintre noi este, de asemenea, conectat la toate și că acest lucru se întâmplă printr-o vibrație energetică puternică comună, superioară.
Aceasta are multe nume: creaționism, principiu cosmic sau Dumnezeu. Fiecare ființă umană face parte din această mare idee de creație, își are misiunea, sarcina, soarta. Între sufletul nemuritor și personalitatea muritoare se află, potrivit lui Bach, așa-numitul „sin superior” ca mediator între ambele niveluri.
Cu ajutorul acestei medieri sufletul nostru dorește să realizeze anumite potențiale în personalitate. Acestea sunt virtuți superioare precum: Realizarea acestor concepte ideale de suflet în armonie cu natura ar constitui adevărata noastră fericire. Dacă nu pot fi realizate, mai devreme sau mai târziu se va produce sentimentul opus de nefericire!
Virtutile nerealizate își arată acum partea lor întunecată, deoarece defecte precum în opinia lui Bach, fiecare boală este precedată de o stare de spirit negativă bazată pe utilizarea greșită a unuia dintre conceptele și virtuțile mari ale sufletului uman. - Blândețe
- Putere
- Curaj
- consecvență
- Înțelepciune
- Bucurie
- Determinare. - Mândru
- Cruzime
- Ură
- Egoism
- Ignoranță
- Lăcomie.
