Prezentare scurta
- Curs și prognostic: în mare parte bune; curs sever posibil la femeile însărcinate și la persoanele cu sistemul imunitar slăbit
- Cauze și factori de risc: Parvovirus B19
- Simptome: Adesea niciuna, altfel: erupție cutanată roșie aprinsă, simptome asemănătoare gripei, la copii posibil mâncărime, la femei tinere dureri articulare
- Diagnostic: recunoașterea erupției cutanate tipice, test de sânge, probă de măduvă osoasă dacă este necesar
- Prevenire: igiena mâinilor, fără vaccinare
Ce este pecingine?
Pecinginele este o boală cauzată de infecția cu parvovirus B19.
Pecingine: perioada de infecție și incubație
Între infecție și apariția primelor simptome, de obicei trec puțin mai puțin de două săptămâni. Această perioadă se numește perioada de incubație.
Persoanele afectate sunt infecțioase în stadiul inițial, adică la câteva zile după infectare și înainte ca eventual să apară o erupție cutanată. Nu există practic niciun risc de infecție odată ce erupția se dezvoltă.
După o infecție cu pecingine, persoanele afectate au imunitate pe tot parcursul vieții la boală.
Pecinginea nu este notificată în Germania, Austria sau Elveția.
Care este cursul pecinginei la copii?
În urma unei infecții cu pecingine, pielea, în special pe față, este adesea foarte solzoasă și necesită o îngrijire sporită a pielii timp de aproximativ patru săptămâni.
Care este cursul pecinginei la adulți?
Ca și alte boli ale copilăriei, pecinginele prezintă riscul de a provoca simptome neobișnuit de severe la vârsta adultă și de a fi severă. Este deosebit de periculos pentru femeile însărcinate și persoanele cu sistemul imunitar slăbit.
Care este cursul pecinginei la adolescenți?
Care este cursul pecinginei în sarcină?
Două treimi dintre femeile aflate la vârsta fertilă sunt imune la agentul patogen al pecinginei. Dacă nu este cazul, se recomandă prudență, deoarece dacă o femeie însărcinată se infectează cu pecingine, acest lucru poate avea consecințe grave pentru copilul nenăscut.
Dacă se suspectează pecingine în timpul sarcinii, copilul este, prin urmare, atent monitorizat de ultrasunete. Acest lucru face posibilă luarea de contramăsuri adecvate la primele semne de scădere a volumului sanguin la copil.
Aflați mai multe despre riscurile și tratamentul pecinginei în timpul sarcinii în articolul Pecingine – Sarcină.
Care sunt simptomele pecinginei?
Simptome pecingine: erupție cutanată.
Erupția cutanată în formă de ghirlande sau inel („erupție cutanată infantilă”, așa cum este numită) este un simptom caracteristic al pecinginei. Cu toate acestea, apare doar la aproximativ unul din patru pacienți. Se presupune că nu este declanșat direct de virusul pecinginei, ci apare din cauza reacției imune a organismului împotriva agentului patogen.
După câteva zile, erupția dispare. Ocazional, se aprinde din nou și din nou pe o perioadă de una până la două luni. Acest lucru poate fi cauzat de expunerea la lumina soarelui sau la temperaturi ridicate, de exemplu la baie.
Pecinginele, împreună cu rujeola, rubeola, varicela și scarlatina, este una dintre cele cinci boli ale copilăriei care provoacă frecvent erupții cutanate. În țările vorbitoare de limbă engleză, acestea sunt, prin urmare, numite și „A cincea boală”.
Simptomul pecingine: anemie
- Oboseală și oboseală
- Paloarea pielii: sângele este responsabil pentru o culoare sănătoasă a pielii; prin urmare, în anemie, pacienții apar adesea palizi.
- Puls crescut: pentru a se asigura că celulele corpului primesc încă suficient oxigen în ciuda anemiei, inima începe să pompeze sângele mai repede prin sistemul circulator.
Pericole de la virusul pecinginei
Infecția cu pecingine la fete și femei duce ocazional la poliartrită, o inflamație a mai multor articulații. Articulațiile genunchiului, gleznelor și ale degetelor sunt în mod deosebit afectate. Aceste inflamații sunt o reacție eronată a sistemului imunitar, dar de obicei trec de la sine și nu necesită tratament special.
Ce cauzează pecingine?
Parvovirusul B19 recunoaște o structură de suprafață foarte specifică a eritroblastelor (precursori ai globulelor roșii) și invadează aceste celule. Unii oameni le lipsește această structură caracteristică a celulelor sanguine. Prin urmare, sunt imuni la parvovirus de la naștere.
Cum este diagnosticată pecinginea?
De obicei, medicul diagnostichează pecingine pe baza erupției cutanate tipice. În cazul simptomelor neclare sau la pacienții fără erupție cutanată, un test de sânge confirmă diagnosticul: fie anticorpi împotriva virusului pecinginei, fie virusul însuși pot fi detectați în sângele persoanelor infectate.
Doar în cazuri rare, medicul trebuie să ia o probă de măduvă osoasă (puncție de măduvă osoasă). Dacă pacientul are efectiv pecingine, parvovirusul B19 poate fi detectat în probă.
Cum se tratează pecinginele?
Medicii prescriu adesea medicamente pentru febră și durere în acest scop. Compresele reci ameliorează mâncărimea care însoțește ocazional erupția cutanată de pecingine. În cazurile de anemie severă, poate fi necesară o transfuzie de sânge.
Cum poate fi prevenită pecinginele?
Nu există vaccin împotriva parvovirusului B19. Singurele măsuri de prevenire a infecției sunt menținerea unei bune igiene a mâinilor și evitarea contactului cu persoanele infectate. Aceste măsuri sunt deosebit de importante pentru femeile însărcinate. De asemenea, este mai bine să evite intrarea într-o grădiniță sau școală dacă acolo a existat un focar de pecingine.
