Prezentare scurta
- Simptome: De obicei, roșeață și umflare unilaterală în zona inferioară a labiilor sau a intrării vaginului, creșterea proeminenței labiilor, sensibilitate, durere la șezut și la mers, stare generală restrânsă
- Tratament: Băi de șezut, analgezice, pentru abcese care nu drenează, deschidere chirurgicală și introducere a unui dren, terapie cu antibiotice pentru abcesele Bartholin recurente, fără tratament pentru chistul Bartholin asimptomatic
- Cauze și factori de risc: Blocarea canalelor excretoare ale glandelor Bartholin (de exemplu, ca urmare a leziunilor la naștere, epiziotomie, alte leziuni genitale), infectarea secreției acumulate cu bacterii, infectarea unui chist Bartholin existent, rar: Consecința unui infecție cu boli cu transmitere sexuală (chlamydia, gonoree)
- Examinare și diagnostic: Medicul recunoaște bartolinita pe baza simptomelor și a aspectului tipic. În anumite circumstanțe, agentul patogen este determinat din secrețiile glandei inflamate și bolile cu transmitere sexuală sunt excluse.
- Prevenire: Nu se cunosc măsuri specifice de prevenire, purtați pantaloni comozi, nu prea strâmți, folosiți prezervative pentru a vă proteja împotriva bolilor cu transmitere sexuală
Bartolinită: simptome
Bartholinita provoacă roșeață și umflare (de obicei pe o parte) în treimea inferioară a uneia dintre labiile mici și marile. Această umflare poate ajunge la dimensiunea unui ou de găină sau chiar a unei mingi de tenis și este foarte (presiunea) dureroasă. Mulți pacienți se plâng de durere atunci când stau sau merg pe jos. Actul sexual este dureros sau nu este posibil din cauza durerii. Uneori apare febra si femeile afectate se simt slabite si epuizate.
Bartolinita: tratament
Bartholinita se vindecă rar de la sine. De asemenea, nu este recomandabil să tratați singur bartolinita. Pentru a vă asigura că simptomele se ameliorează rapid, este important ca bartholinita și abcesele bartholin să fie tratate de un medic.
Bartholinita: tratament conservator
Tratamentul cu antibiotice este indicat în special dacă bartolinita a fost cauzată de gonococi – agenți patogeni care provoacă boala cu transmitere sexuală gonoreea.
Bartolinita: tratament chirurgical
Tratamentul chirurgical este necesar în stadiile avansate ale bartolinitei, adică atunci când inflamația a dus la o acumulare de puroi (abces bartholin) sau la un chist care provoacă disconfort. De regulă, este necesară o intervenție chirurgicală pentru bartolinită dacă secreția sau puroiul nu se scurge. Pentru a permite drenajul, medicul deschide canalul excretor. Se introduce un cateter pentru a se asigura că puroiul continuă să se scurgă. Această procedură se efectuează sub anestezie locală. În unele cazuri, medicul efectuează și o așa-numită marsupializare: Aceasta presupune deschiderea canalului excretor și suturarea pereților canalului la marginile pielii. Acest lucru menține canalul deschis și conținutul curge nestingherit. Această procedură se efectuează sub anestezie generală.
Dacă bartholinita reapare în ciuda tratamentului, întreaga glandă este de obicei îndepărtată (extirpare).
Bartolinita: cauze și factori de risc
În cele mai multe cazuri, bartholinita se dezvoltă pe baza unui chist Bartholin. Glanda Bartholin afectată este umflată din cauza acumulării de secreții glandulare, dar nu este inflamată inițial. Bacteriile se înmulțesc bine în secreția congestionată, ceea ce duce apoi la inflamație.
Mai rar, bartholinita se dezvoltă direct ca urmare a infecției cu bacterii patogene care au intrat în canalul excretor al unei glande Bartholin din vestibulul vaginal.
Bartolinita: Descriere
În bartholinită, canalul excretor al uneia dintre cele două glande Bartholin (Glandulae vestibulares majores) este inflamat – glanda însăși este rar afectată.
Glandele Bartholin sunt glande sexuale de mărimea unui bob de mazăre de lângă intrarea vaginală. În timpul actului sexual, ele secretă o secreție clară, de culoare deschisă, care umezește vestibulul vaginal și astfel reduce frecarea în timpul penetrării. Canalele celor două glande se deschid spre exterior pe interiorul labiilor mici.
Bartholinita este cea mai frecventă cauză a umflăturilor în zona pubiană. Apare la femeile adulte de toate vârstele, dar se dezvoltă în special la femeile active sexual cu vârste cuprinse între 20 și 29 de ani. Aproximativ două până la trei din 100 de femei dezvoltă bartolinită la un moment dat în viața lor.
Bartholinita: examinare și diagnostic
- De ce simptome suferi?
- Când ai observat umflarea?
- Ați avut vreodată o astfel de umflare sau bartolinită dovedită?
Apoi, medicul va examina umflarea. Va face acest lucru cu atenție deoarece umflarea cauzată de bartolinită este foarte dureroasă. Evaluarea și examinarea, împreună cu istoricul medical, sunt de obicei suficiente pentru a stabili un diagnostic de bartolinită.
Dacă există suspiciunea că inflamația este cauzată de gonococi sau chlamydia, medicul va lua un tampon din zona vaginală și uretrală pentru a-l testa în laborator pentru acești germeni.
Bartholinita: cursul bolii și prognosticul
Dacă țesutul glandei inflamate continuă să se umfle, există riscul ca canalul excretor al glandei Bartholin afectate să se închidă. Secreția care continuă să fie produsă de glandă nu mai curge apoi. Dacă există bacterii în secreție, se formează puroi și se adună în canalul blocat. Medicii vorbesc atunci despre empiem. În cazuri mai rare, are loc topirea purulentă a țesutului din jur: se formează o nouă cavitate în care se adună puroiul. Rezultatul este un abces al lui Bartholin.
Bartolinita: prevenire
Nu există nicio măsură specifică pentru prevenirea bartolinitei. Cu toate acestea, purtarea de lenjerie și pantaloni confortabili, nu prea strâmți, este benefic pentru un climat sănătos al pielii în zona genitală. Pentru a preveni agravarea inflamației glandei Bartholin, este indicat să consultați cât mai curând un medic dacă bănuiți acest lucru. Tratamentul adecvat poate reduce, de asemenea, riscul de reapariție a bartolinitei.
Agentii patogeni din bolile cu transmitere sexuala precum gonoreea sau chlamydia sunt mai rar implicati in dezvoltarea bartolinitei. Utilizarea prezervativelor reduce drastic riscul de infectare cu boli cu transmitere sexuală. De asemenea, controalele regulate la medicul ginecolog ajută la depistarea oricăror infecții sau boli nedetectate și la tratarea lor într-un stadiu incipient.
