Ce este raze X?
Radiația cu raze X este baza diagnosticului cu raze X. A fost descoperit în 1895 de Wilhelm Röntgen, un fizician german.
Razele X sunt produse prin aplicarea unei tensiuni mari intre doi poli electrici (anod si catod). Energia rezultată este parțial emisă sub formă de raze X. Acesta pătrunde în țesut, atenuându-se în diferite grade în funcție de densitatea acestuia și poate fi apoi colectat și făcut vizibil. Țesutul dens (cum ar fi osul) atenuează radiația penetrantă mai mult decât țesutul moale (cum ar fi țesutul muscular sau pulmonar) și, prin urmare, apare luminos pe imagini.
Razele X sunt radiații ionizante, ceea ce înseamnă că pot modifica materia prin care trec prin scoaterea particulelor negative (electroni) din învelișul atomilor sau moleculelor. În acest fel, razele X pot provoca leziuni ale materialului genetic (ADN) atunci când pătrund în țesut. Această deteriorare a ADN-ului poate fi dăunătoare sănătății pe termen lung și poate duce la cancer, de exemplu.
În trecut, imaginea cu raze X era înregistrată în formă analogică pe un film special. Între timp, razele X digitale cu radiații scăzute (radiografie digitală, DR) care utilizează computere s-au impus aproape peste tot. Imaginile obtinute in acest mod pot fi post-procesate digital.
Raze X este o tehnică de imagistică care este utilizată ca standard în multe domenii ale medicinei. Formele importante de examinare sunt:
Radiografia convențională.
Acesta este cel mai „simplu” tip de examinare cu raze X. Este folosit, de exemplu, pentru a diagnostica fracturile osoase, dar și bolile toracice (cum ar fi pneumonia, mărirea mușchiului inimii în cazul insuficienței cardiace, bombarea aortei) sau a cavității abdominale (cum ar fi obstrucția intestinală, calculii biliari). ).
Radiografia de contrast
Uneori este util pentru diagnostic să evidențiezi mai puternic anumite structuri (în special țesuturile moi), adică să le contrastezi. Mediul de contrast este utilizat în acest scop. Mediul de contrast pare destul de luminos pe imaginea cu raze X. Poate fi administrat unui pacient în diferite moduri – de exemplu, ca injecție într-o venă sau arteră, ca soluție de băut pe cale orală sau ca o clisma intestinală în rect. Mediul de contrast permite o imagine bună a, de exemplu, a vaselor de sânge (angiografie) sau a funcției de excreție a rinichiului (urografie excretorie). Tractul gastrointestinal poate fi, de asemenea, examinat bine în acest fel, de exemplu, pentru prezența polipilor, stenozelor sau pungilor.
Angiografie digitală cu scădere (DSA)
În timpul expunerilor este foarte important ca pacientul să nu se miște!
Examinări speciale cu raze X
Există o varietate de proceduri speciale cu raze X. Două tipuri sunt menționate aici ca exemple:
- DVT X-ray (tomografie digitală în volum): similar cu tomografia computerizată, dar are o expunere mult mai mică la radiații. Folosit în principal în stomatologie și medicina ORL. De asemenea, permite realizarea de imagini tridimensionale (raze X 3D).
- OPG X-ray (ortopantomografie): Folosită de stomatologi pentru a vizualiza dinții și maxilarele. Tubul cu raze X se rotește într-un semicerc în jurul capului și se obține o „imagine panoramică”.
Când se efectuează radiografia?
Această metodă de examinare este utilizată pentru a diagnostica multe leziuni și boli diferite. Câteva exemple sunt:
- Fractură osoasă (Fractură): Radiografia este foarte potrivită pentru diagnosticul fracturilor osoase și a devenit metoda de alegere aici.
- Osteoporoza (pierderea osoasa) prin DEXA (densitometrie; radiografie cu o doza mica de radiatii).
- Boli și leziuni ale vaselor de sânge prin angiografie (radiografie vasculară)
- Cancer de sân prin mamografie (radiografie toracică)
- Boli și leziuni ale organelor toracice (cum ar fi plămânii, inima): pot fi bine vizualizate cu o radiografie toracică.
Raze X la dentist
Razele X ale dinților și maxilarelor sunt o metodă importantă de examinare pentru stomatolog: dinții duri și osul maxilarului pot fi vizualizați deosebit de bine.
Când nu trebuie efectuate radiografii? (Contraindicatii)
Datorită efectului potențial dăunător al razelor X asupra sănătății, pentru fiecare aplicare trebuie să existe un motiv medical valabil (așa-numita „indicație justificativă”). Aceasta înseamnă „că beneficiile pentru sănătate ale aplicării pe oameni depășesc riscul de radiații”. În procesul de cântărire trebuie luate în considerare alte proceduri cu beneficii comparabile pentru sănătate, care sunt asociate cu expunerea la radiații fără sau cu o expunere mai mică la radiații” (Secțiunea 23 din Ordonanța cu raze X). În cazul copiilor și al femeilor însărcinate, trebuie să se acorde o atenție deosebită pentru a determina dacă examinarea este necesară. Cu toate acestea, nu există o contraindicație absolută – adică situații în care radiografiile nu trebuie efectuate sub nicio formă.
Ce faci în timpul unei radiografii?
Examinarea poate fi apoi documentată de radiolog pe un pașaport special cu raze X. Acest lucru este pentru a evita repetițiile inutile ale examinării (și, prin urmare, expunerea inutilă la radiații).
Post pentru examen
Dacă stomacul și intestinele sau vezica biliară și căile biliare urmează să fie radiografiate, trebuie să fii post, adică nu trebuie să mănânci sau să bei nimic cu ceva timp înainte. Uneori trebuie să faci și o curățare intestinală cu o zi înainte, adică să iei un laxativ. Veți primi instrucțiuni mai detaliate de la medicul dumneavoastră în prealabil.
Care sunt riscurile razelor X?
Riscurile posibile asociate cu examinarea se referă în primul rând la mediul de contrast (dacă este utilizat) și expunerea la radiații.
Mediu de contrast
Adesea, mediul de contrast conține iod. De aceea, la persoanele cu boli tiroidiene (hipertiroidism sau hipotiroidism) trebuie avută prudență și poate fi necesară administrarea de medicamente profilactice. Considerații similare se aplică și la pacienții cu insuficiență renală (insuficiență renală).
La injectarea unui mediu de contrast care conține iod în sistemul vascular, poate apărea temporar o senzație de căldură și un gust amar în gură.
Foarte rar, substanța de contrast utilizat poate provoca reacții alergice (roșeață, mâncărime, greață etc.) și chiar șoc alergic cu stop cardiovascular. În cazul unei reacții alergice ușoare, medicamentele antialergice ajută de obicei.
Expunerea la radiații
Efectele secundare acute ale radiațiilor (cum ar fi înroșirea pielii) sunt foarte rare. Un pericol mai mare vine din consecințele pe termen lung ale expunerii la radiații. Cu toate acestea, este dificil de specificat limitele exacte peste care razele X sunt dăunătoare – tranzițiile sunt fluide. Cu toate acestea, doza de radiații în timpul unei examinări simple cu raze X este scăzută. De exemplu, doza de radiații a unei radiografii pulmonare este aproximativ echivalentă cu doza de radiații a unui zbor transatlantic. Fiecare rază X suplimentară, desigur, crește expunerea la radiații a corpului. Prin urmare, înainte de fiecare examinare cu raze X, medicul cântărește beneficiile acesteia. Cu toate acestea, ar trebui să rețineți că, chiar și cu multe radiografii luate într-o perioadă scurtă de timp, riscul pentru sănătate al unei boli nedetectate este de obicei mult mai mare.
Radiografie și sarcină
La ce trebuie să fiu atent după radiografie?
Dacă vi s-a administrat un mediu de contrast solubil în apă într-un vas de sânge înainte de examinare, ar trebui să beți mult după aceea. În acest fel, substanța de contrast este excretată mai rapid prin rinichi și intestine. Dincolo de asta, nu există lucruri speciale de care să ai grijă după radiografie.
