Prezentare scurta
- Prognostic: Cu tratament precoce, șanse mari de recuperare. În unele cazuri, de obicei severe, rămân simptome precum durerea sau instabilitatea articulației.
- Tratament: Tratament acut prin imobilizare, racire, compresie si elevare. Alte opțiuni includ kinetoterapie/antrenament muscular, medicamente pentru durere și intervenții chirurgicale.
- Simptome: durere, umflare, vânătăi dacă sunt implicate vasele, amplitudine limitată de mișcare și probleme la mers
- Examinare și diagnostic: palpare, teste funcționale articulare, examen cu raze X, imagistică prin rezonanță magnetică (RMN).
- Cauze si factori de risc: Miscare brusca de rasucire cu piciorul intins, accidente sportive sau caderi; sporturile cu schimbări bruște de direcție sunt deosebit de riscante. Leziunile anterioare ale genunchiului cresc riscul.
- Prevenire: Antrenamentul direcționat al mușchilor, încălzirea înainte de sport, bandaje sau benzi de susținere.
Ce este un ligament interior rupt?
Împreună cu leziunile ligamentului încrucișat anterior, ruptura ligamentului intern la genunchi este una dintre cele mai frecvente leziuni ale ligamentelor la genunchi. Aproximativ opt la sută din toate leziunile genunchiului afectează ligamentul medial. Cu toate acestea, multe leziuni ale ligamentelor mediale sunt atât de minore încât nu sunt înregistrate. În multe cazuri, o ruptură de ligament intern apare împreună cu alte leziuni, în special leziuni ale meniscului medial.
În comparație, o ruptură de ligament intern la picior, în special la gleznă, nu este la fel de frecventă.
Anatomie – Ligamentul intern al articulației genunchiului
Ligamentul interior al articulației genunchiului (ligamentum collaterale tibial) are aproximativ zece centimetri lungime și se întinde pe interior de la capătul inferior al osului coapsei (femur) până la osul tibiei (tibia). Porțiuni ale ligamentului colateral medial sunt conectate la meniscul medial din genunchi, astfel încât ambele structuri sunt de obicei rănite în același timp.
Cât durează să se vindece de un ligament interior rupt?
După o ruptură de ligament intern, majoritatea persoanelor afectate revin la activitatea sportivă relativ repede. Cu toate acestea, este dificil să se determine momentul optim și exact pentru aceasta. Durata procesului de vindecare este individuală și depinde de severitatea leziunii, dar este de obicei de patru până la șase săptămâni. Ce altceva poți face cu un ligament interior rupt?
Luând în considerare circumstanțele personale și progresul, și în consultare cu terapeuții, este recomandabilă o revenire treptată la activitate. Unii terapeuți recomandă protejarea și stabilizarea articulației rănite a genunchiului pentru o perioadă de timp cu un bandaj, o atela (orteză) sau cu benzi. Pentru ca procesul de vindecare să fie cât mai pozitiv și fără disconfort de durată, experții sfătuiesc să începeți sportul sau alte activități obositoare cu atenție și încet.
Ca și în cazul tuturor leziunilor ligamentelor, durerea rămâne adesea – așa-numita durere de încordare. În cazuri rare, se dezvoltă așa-numitul „sindrom al durerii regionale complexe” (CRPS), în care durerea durează mai mult și este mai severă decât se aștepta. În general, totuși, un ligament rupt al genunchiului are de obicei un prognostic bun, astfel încât ciclismul, de exemplu, este posibil din nou la scurt timp după tratament.
Care este terapia pentru un ligament interior rupt?
În tratamentul acut al unei rupturi de ligament intern, medicii recomandă să se respecte regula PECH: odihnă, gheață, compresie, ridicare. Aceasta înseamnă că persoanele care suferă trebuie să înceteze imediat activitatea sportivă, să ridice genunchiul (peste nivelul inimii), să-l răcească cu gheață sau apă rece și să aplice un bandaj compresiv. Dacă este necesar, analgezicele pot ajuta și ele. Așa-numitele medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) precum ibuprofenul sunt deosebit de potrivite.
Tratament conservator
În cazul unei rupturi de gradul doi a ligamentului colateral medial, este indicat să se imobilizeze mai întâi genunchiul într-o atela (orteză) pentru o perioadă scurtă de timp și să se calmeze durerea până la ameliorarea acesteia. În general, este important să începeți să promovați mișcarea articulațiilor (mobilizarea) cât mai curând posibil.
Tratamentul chirurgical
În funcție de faptul că ligamentul este rupt parțial sau complet, este posibil să-l suturi (sutură ligamentară) sau să-l înlocuiești cu o grefă.
Dacă ligamentul interior este, de asemenea, rupt din os, medicul îl fixează la loc în timpul intervenției chirurgicale. El folosește, de exemplu, fire de foraj, șuruburi sau cuie mici (ace) în acest scop. Intervenția chirurgicală este indicată și în alte cazuri, cum ar fi atunci când există și alte leziuni la genunchi în plus față de ligamentul interior rupt (cum ar fi afectarea meniscului).
Cum poți recunoaște un ligament colateral medial rupt?
Pe lângă ruptura de ligament, uneori sunt rănite vase mici de sânge, provocând o vânătaie. Persoanele cu o ruptură de ligament intern au adesea o senzație de instabilitate în articulația genunchiului. Atunci, de multe ori genunchiul nu mai poate fi îndoit fără durere. Mersul fără probleme este dificil sau chiar imposibil.
Cum este diagnosticat un ligament colateral medial rupt?
Specialiștii pentru un ligament colateral medial rupt sunt ortopedii, chirurgii traumatologi și medicii sportivi. Diagnosticul unui ligament interior rupt se poate face de obicei pe baza descrierii și a examinării clinice. Când vorbește cu pacientul, medicul va adresa, printre altele, următoarele întrebări:
- Cum sa întâmplat accidentul?
- Unde ai durere?
- Sunt anumite mișcări dificile sau dureroase?
- Ați mai avut o accidentare la genunchi?
- Îți pui o presiune suplimentară pe genunchi?
Piciorul este mutat pentru a verifica ce mișcări sunt posibile pentru persoana afectată și pentru a afla cât de mult este restrânsă funcția în comparație cu celălalt picior. Se face o comparatie intre miscarea piciorului de catre medic (pasiva) si forta musculara proprie a pacientului (activa). Medicul verifică, de asemenea, cât de ușor este pentru persoana accidentată să meargă și cât de stabil este genunchiul accidentat.
O parte crucială a examinării este așa-numitul test de stres valgus. Pacientul se culcă pentru asta. Piciorul este extins pentru prima examinare și genunchiul este îndoit cu 20 până la 30 de grade pentru a doua examinare. Medicul ține ferm coapsa și împinge ușor piciorul inferior spre exterior („poziția piciorului în X”). În cazul unui ligament interior rupt, genunchiul poate fi „deschis” mai mult decât genunchiul sănătos al celuilalt picior în acest fel.
Clasificare
Imaging
Dacă nu există nici umflare, nici vânătăi și nu există durere în timpul examinărilor, imagistica nu este necesară. Acest lucru se datorează faptului că, în aceste cazuri, medicul nu își asumă leziuni suplimentare ale osului.
Dacă există suspiciunea că ruptura ligamentului intern este însoțită de leziuni osoase, medicul efectuează de obicei radiografii la genunchi. De obicei face două poze din direcții diferite și o fotografie în timp ce genunchiul este îndoit. Dacă este necesar, sunt efectuate alte setări speciale, cum ar fi imagini de tunel sau imagini reținute.
Uneori, pe radiografie apar calcificări la originea ligamentului medial. Această așa-numită umbră Stieda-Pellegrini este un indiciu al unei răni anterioare.
Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) este necesară doar în câteva cazuri. Acestea includ leziuni severe ale ligamentului medial și suspiciune de implicare a meniscului.
Ce cauzează o ruptură de ligament intern?
O ruptură a ligamentului interior al genunchiului apare atunci când piciorul inferior este împins spre exterior sau rotit prea mult în timp ce piciorul este extins. Acest lucru se întâmplă de obicei cu schimbări bruște de direcție sau viteză și cu leziuni de contact. Se întâmplă mai ales în sporturi precum fotbal, baschet, tenis, schi, rugby și lupte.
Dacă piciorul inferior se răsucește, apar adesea leziuni suplimentare ale ligamentelor încrucișate și ale meniscurilor. Această combinație este ceea ce experții numesc o „triada nefericită” de răni.
Factorii de risc pentru o ruptură de ligament intern includ leziuni anterioare ale genunchiului. Asta pentru că, dacă structurile deteriorate nu se vindecă complet, ele rămân vulnerabile la re-rănire.
Puteți preveni o ruptură de ligament intern?
În cazul unui ligament interior rupt, mișcarea de răsucire într-o poziție de picior extins provoacă în special o ruptură. Când faceți sport, de exemplu, asigurați-vă întotdeauna că ridicați piciorul de pe sol sau îl îndoiți ușor când vă întoarceți. În această poziție, ligamentele colaterale sunt slăbite și se mișcă mai bine odată cu mișcarea.
Medicii recomandă întotdeauna să vă încălziți bine înainte de a face sport. Acest lucru slăbește ligamentele, le face mai elastice și le pregătește pentru sarcina viitoare.
Dacă ați suferit deja o accidentare la genunchi, bandajele sau benzile sunt potrivite ca suport, cu care articulația este oarecum ușurată și asigurată.
