Ce este terapia ocupațională?
Terapia ocupațională este o formă de terapie care ajută persoanele bolnave sau rănite să facă față vieții de zi cu zi. Acesta este menit să permită pacienților să se îngrijească pe cât posibil, să participe la societate și astfel să-și îmbunătățească calitatea vieții.
Terapia ocupațională este efectuată de ergoterapeuti special instruiți. Ei lucrează întotdeauna holistic și iau în considerare nu numai limitările pacientului legate de boală, ci și factorii sociali și financiari. Următoarele obiective ale terapiei ocupaționale pot fi rezumate:
- Definirea obiectivelor individuale, a dorințelor și posibilităților pacientului
- Promovarea și îmbunătățirea coordonării mișcărilor, a percepției senzoriale și emoționale
- Dezvoltarea precondițiilor fizice și mentale pentru un stil de viață independent și împlinit
- Îmbunătățirea calității vieții prin extinderea abilităților existente
- Reintegrarea în mediul personal, social și, dacă este necesar, profesional
Cod indicativ
Terapia ocupațională trebuie prescrisă de un medic ca măsură terapeutică. Așa-numitul cod de indicație, o combinație de litere și cifre pe care medicul o menționează pe rețetă, indică motivul medical pentru utilizarea terapiei ocupaționale. Terapeutul poate să nu adauge nicio informație lipsă sau poate face acest lucru numai în consultare cu medicul.
Istoria titlului profesional
La 1 ianuarie 1999 a intrat în vigoare legea „Gesetz über den Beruf der Ergotherapeutin und des Ergotherapeuten (Ergotherapeutengesetz – ErgThG)”. Aceasta a înlocuit titlul oficial anterior al postului de „terapeut ocupațional”. Cu toate acestea, termenul „terapie ocupațională” este încă uneori folosit astăzi ca sinonim pentru terapia ocupațională. Ocupația de terapeut ocupațional sau de educator ocupațional este o ocupație de formare independentă.
Când se efectuează terapia ocupațională?
Terapia ocupațională se desfășoară ca măsură de ajutor, de susținere, de exemplu în geriatrie, pediatrie și medicina adolescenților, dar și în psihiatrie și ortopedie. Printre altele, este folosit pentru a permite pacienților să se întoarcă la locul de muncă.
Terapie ocupațională în ortopedie și reumatologie și după accidente
Următoarele tulburări musculo-scheletice restricționează pacienții în viața lor de zi cu zi și, prin urmare, pot necesita terapie ocupațională:
- fracturi osoase
- Probleme cronice de spate
- Tulburări ale motricității fine sau grosiere
- paraplegie
- leziuni prin amputare
- osteoartrita
Terapia ocupațională în neurologie
Pacienții cu boli ale sistemului nervos sunt adesea sever restricționați în capacitatea lor de a acționa. Exemple de boli neurologice pentru care tratamentele de terapie ocupațională pot ajuta sunt
- Cursă
- Traumatism craniocerebral
- Paralizie cerebrală (tulburări de mișcare și postură în urma leziunilor cerebrale)
- boala Parkinson
- Scleroza multipla
- Simptome de paralizie
- Polineuropatie (leziuni ale nervilor)
În psihiatrie, de exemplu, pacienții cu următoarele boli beneficiază de tratament de terapie ocupațională:
- tulburare de anxietate
- Tulburare obsesiv-compulsive
- Tulburare de stres și adaptare
- Tulburare de personalitate
- Tulburare de comportament
- Depresie, manie
- psihoză
- Tulburări de dependență (de exemplu, alcool, droguri, medicamente, jocuri de noroc)
Terapia ocupațională în medicina geriatrică
Oamenii în vârstă, în special, sunt adesea limitate în independență de procesul de îmbătrânire în sine, precum și de boală (multimorbiditate). Izolarea socială sau lipsa sarcinilor limitează și mai mult calitatea vieții persoanelor în vârstă. Schimbările bruște, cum ar fi moartea unui partener sau pierderea mediului familiar pot exacerba această tendință și pot pune o povară considerabilă asupra pacienților. Măsurile de terapie ocupațională ajută pacienții să se obișnuiască și să se adapteze la circumstanțele de viață în schimbare. Terapia ocupațională este utilizată și pentru bolile cu modificări ale caracterului și probleme de memorie, cum ar fi demența.
Terapie ocupațională pentru copii
- Tulburări de dezvoltare sau întârzieri (de exemplu, după nașterea prematură)
- Tulburări de percepție (informația din creier este procesată și evaluată diferit)
- Handicap fizic
- Tulburări grafomotorii (dificultăți de scris)
- deficiențe de vedere sau auz
- Handicap mental
- Tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD)
- autism
Ce presupune terapia ocupațională?
Procesul de terapie ocupațională este în principiu împărțit în trei etape:
- Evaluare (evaluarea constatărilor și definirea unui obiectiv)
- Intervenție (planificarea unui tratament și implementarea acestuia)
- Rezultat (evaluarea rezultatelor terapiei)
Odată ce ergoterapeutul a evaluat situația pacientului și a convenit cu acesta asupra obiectivelor terapiei, el/ea selectează o metodă de terapie adecvată pentru intervenție. Sunt disponibile următoarele abordări:
- centrate pe competențe relevante pentru viața de zi cu zi
- orientat pe subiect centrat pe expresie
- interacțională
- orientat spre percepţie orientat spre acţiune
Metode centrate pe competențe relevante pentru viața de zi cu zi
Metode legate de subiect, centrate pe expresie
În această abordare terapeutică, pacientul ar trebui să învețe să exprime sentimentele interioare în mod creativ și să se sensibilizeze la propriile sentimente. Terapeutul ocupațional îl lasă pe pacient să picteze sau să facă meșteșuguri, fie singur, fie în grup. De obicei, el specifică și o temă. De exemplu, îi cere unui pacient deprimat să creeze o poză cu culori care înseamnă bucurie pentru el.
Metode interacționale
Metode perceptuale, orientate spre acțiune
Aici, ergoterapeutul învață pacientul percepțiile sale senzoriale și fizice. Sunt de ajutor exerciții foarte simple precum masarea mâinilor cu o „minge de arici”, atingerea și recunoașterea materialelor, senzațiile de vibrații sau experiențele calde și reci într-o baie de apă. Prin aceste noi experiențe, pacientul ar trebui să învețe să absoarbă în mod conștient experiențele senzoriale și să le clasifice corect. Această abordare terapeutică este utilizată în principal pentru pacienții psihiatrici sau copiii cu tulburări de dezvoltare.
Tratamente de grup de terapie ocupațională
Unele măsuri de terapie ocupațională sunt efectuate ca parte a tratamentelor de grup. De exemplu, conținutul care a fost dezvoltat în terapia individuală poate fi încercat și practicat în grup. Aceasta include, de exemplu, exerciții pentru abilitățile de zi cu zi, dar și exerciții pentru antrenamentul performanței creierului pentru persoanele cu tulburări corespunzătoare sau demență. Se oferă instruire:
- abilitati sociale
- conflictelor
- Managementul stresului
- Abilități de planificare
- Antrenamentul percepției
- Memorie
Care sunt riscurile terapiei ocupaționale?
Terapia ocupațională nu este, în general, asociată cu niciun risc special. De regulă, problemele de sănătate apar numai dacă pacientul este supus mai multă tensiune de către exercițiile de terapie ocupațională decât este rezonabil.
Cererile excesive din partea terapeutului sau așteptările nerealiste din partea pacientului pot duce rapid la frustrare. Este dificil să motivezi pacienții dacă sunt suprasolicitați, așa că în astfel de cazuri obiectivele tratamentului trebuie redefinite împreună cu pacientul.
Ce trebuie să iau în considerare după terapia ocupațională?
Dacă medicul dumneavoastră v-a prescris terapie ocupațională, el sau ea vă va putea recomanda de obicei un ergoterapeut adecvat. Amintiți-vă că succesul tratamentului depinde în mare măsură de cooperarea dumneavoastră. Prin urmare, încercați să abordați exercițiile cu motivație și cu o minte deschisă, chiar dacă uneori este nevoie de efort.
