Prezentare scurta
- Cauze: stres, dinți sau maxilare nealiniate, coroane sau obturații prea mari, prea mult alcool sau cofeină, anumite medicamente, afecțiuni subiacente precum sindromul picioarelor neliniştite, pauze nocturne de respirație, probleme circulatorii, hemoragie cerebrală, epilepsie, boala Huntington, boala Parkinson.
- Simptome: strângerea ritmică, involuntară a dinților, adesea cu mișcări asemănătoare mestecării. De obicei noaptea, dar uneori ziua. Simptome însoțitoare posibile: Tensiune musculară cu cefalee, dureri de gât, dureri de maxilare, dureri faciale. Dinți dureroși, poroși, leziuni severe ale dinților până la pierderea dinților.
- Tratament: în funcție de cauză, de exemplu, corectarea coroanelor sau obturațiilor excesiv de mari, atela de mușcătură, exerciții de slăbire și relaxare pentru scrâșnirea dinților cauzate de stres, fizioterapie și, dacă este necesar, utilizarea pe termen scurt a analgezicelor și/sau a medicamentelor de relaxare musculară; psihoterapie pentru factorii de stres psihologici profundi, proceduri de biofeedback.
- Prognostic: Cu un tratament precoce, prognosticul este bun. Lezarea ulterioară (severă) a dinților poate fi de obicei evitată.
Scrâșnirea dinților: Cauze
Principalele cauze ale scrâșnirii dinților (bruxism) sunt:
- Stresul: Fiecare a doua persoană reacționează la suprasolicitarea profesională sau privată cu scrâșnirea temporară a dinților. Dar doar unul din cinci dezvoltă o problemă cronică.
- Ocluzie perturbată: Dacă ocluzia maxilarelor este perturbată, poate urma scrâșnirea dinților. Dinții nealiniați, precum și coroanele sau obturațiile care nu se potrivesc pot declanșa astfel de probleme ale maxilarului. O altă cauză este creșterea dinților. Acest lucru se întâmplă, de exemplu, când cineva își pierde un dinte. Omologul corespunzător (în maxilarul opus) nu mai întâmpină rezistență și poate crește nestingherit – rezultatul este o mușcătură perturbată între maxilarul superior și inferior, adesea însoțită de scrâșnirea dinților.
- Boli: Uneori, în spatele scrâșnirii dinților se află boli precum sindromul picioarelor neliniştite (sindromul picioarelor neliniştite), apneea obstructivă în somn (pauze nocturne de respirație), fluxul sanguin redus (ischemie), hemoragia cerebrală, epilepsia nocturnă, coreea Huntington, sindromul Parkinson.
Dacă nu poate fi găsită o cauză medicală clară pentru scrâșnirea dinților, afecțiunea este bruxismul primar. În acest caz, stresul poate juca un rol. Medicii vorbesc de bruxism secundar atunci când poate fi identificat un declanșator specific pentru scrâșnirea dinților, de exemplu o tulburare neurologică sau psihiatrică, tulburări de somn sau medicamente.
Scrâșnirea dinților: bebeluși și copii
Aproximativ jumătate dintre bebeluși încep să-și scrâșnească dinții până la vârsta de zece luni. Acest lucru nu este un motiv de îngrijorare, deoarece astfel sunt aliniați sau „înșurubați” noii dinți de lapte. Când ultimul dinte de lapte a căzut, de obicei dispare și bruxismul.
Puteți citi mai multe despre acest subiect în articolul nostru „Scrâșnirea dinților la copii și bebeluși”.
Scrâșnirea dinților: simptome
Când oamenii își scrâșnesc dinții (bruxism), aceștia presează involuntar dinții maxilarului superior și inferior, fără a urmări un scop funcțional (cum ar fi mestecatul). Pot apărea și mișcări ritmice, de măcinare, asemănătoare mestecării.
Lucrul fatal despre șlefuirea dinților: se exercită o presiune foarte puternică asupra dinților și articulațiilor maxilarului. Sunt posibile până la 480 de kilograme pe centimetru pătrat (kg/cm2) – adică de zece ori presiunea care apare la mestecat! Și aceste forțe enorme nu stresează doar dinții și maxilarele pentru o perioadă scurtă de timp, ci șlefuirea dinților poate dura până la 45 de minute pe zi.
Această încărcătură enormă uzează permanent smalțul și expune dentina (osul dintelui) împreună cu căile nervoase. Rezultatul sunt dinți sensibili la durere, din ce în ce mai poroși.
Scrâșnirea dinților în timpul somnului și în timpul zilei
Majoritatea bolnavilor scrâșnesc din dinți în timp ce dorm. Medicii vorbesc apoi de bruxism nocturn sau bruxism de somn.
Mai puțin frecvent este bruxismul diurn (bruxismul treaz), adică scrâșnitul dinților în timpul zilei. În acest caz, fălcile sunt de obicei doar strânse puternic, fără a scrașni dinții.
Bruxism centric și excentric
Unii oameni își strâng dinții inconștient foarte tare. În acest bruxism centric, forțe extrem de puternice acționează asupra dinților și articulațiilor maxilarului.
In bruxismul excentric, dintii sunt frecati unul de altul, ceea ce produce un zgomot de macinare mai mult sau mai putin puternic.
Scrâșnirea dinților: ce ajută?
Dacă nimic din toate acestea nu ajută, ar trebui să vă consultați medicul sau dentistul. El vă va sfătui cu privire la alegerea terapiei potrivite. Dacă cauza scrâșnirii dinților este, de exemplu, o coroană sau obturație prea mare, medicul dentist o poate șlefui și astfel elimina cu ușurință bruxismul. O atela de mușcătură protejează dinții de abraziune și de deteriorare ulterioară. Dacă scrâșnirea dinților este declanșată de o afecțiune subiacentă (cum ar fi sindromul picioarelor nelinistite), aceasta trebuie tratată în consecință.
Mai jos veți afla mai multe despre opțiunile importante de tratament pentru șlefuirea dinților.
Exerciții de relaxare
Pentru scrâșnirea dinților cauzată de stres, ar trebui să încercați și metode de relaxare. Acest lucru poate reduce tensiunea interioară și poate contracara scrâșnirea dinților. Exercițiile pot ajuta, de asemenea, împotriva durerilor de cap și a durerilor de maxilar asociate cu scrâșnirea dinților.
Metodele dovedite de reducere a stresului includ:
- Antrenament autogen
- Relaxarea musculară progresivă conform lui Jakobsen
Atela de mușcătură
O atela de mușcătură (atela ocluzală) este montată individual de către medicul dentist. Împiedică contactul direct între dinți la mușcare, protejând astfel structura dentară și parodonțiul și contribuie la o poziție relaxată a maxilarelor superioare și inferioare.
Sfat: Verificați dinții în mod regulat (la fiecare șase luni) de către medicul dentist. În acest fel, orice deteriorare a dinților tăi poate fi detectată într-un stadiu incipient.
Fizioterapie
Medicament
În anumite circumstanțe, medicamentele pentru ameliorarea durerii sau relaxantele musculare sunt utile pentru scrâșnirea dinților. Cu toate acestea, ar trebui să fie utilizate doar pentru o perioadă scurtă de timp.
Psihoterapie
Adesea, stresul declanșează scrâșnirea dinților. Dacă acest stres are cauze psihologice mai profunde, psihoterapia poate ajuta, pe lângă exercițiile de relaxare precum antrenamentul autogen sau relaxarea progresivă a mușchilor conform lui Jakobsen.
Proceduri de biofeedback
Metodele de biofeedback sunt eficiente și pentru șlefuirea dinților. Cu ajutorul dispozitivelor electronice, oamenii învață să devină conștienți de procesele fizice inconștiente, cum ar fi scrâșnirea dinților. Acest lucru le permite să fie controlate voluntar – de exemplu, prin relaxarea conștientă a mușchilor maxilarului.
Scrâșnirea dinților: Diagnostic
Medicul dentist verifică cât de pronunțat este bruxismul și în ce măsură dinții au fost deja deteriorați. Semnele bruxismului includ:
- mușchii de mestecat sensibili la presiune
- urme de dinți în limbă și obraz
- suprafețe ocluzale netede și lustruite
- crăpături și așchii pe smalțul dinților
- ciobirea structurii dintelui, a gâtului și a marginilor incizale
- dinții sensibili la durere
Scrâșnirea dinților: prognostic
Majoritatea celor care suferă de bruxism pot fi bine ajutați. Prognosticul este mai bun cu cât scrasnirea dinților este tratată mai devreme. Dacă așteptați prea mult, deteriorarea severă a dinților și simptomele însoțitoare, cum ar fi durerea și tensiunea, sunt de obicei inevitabile. De aceea ar trebui să faci ceva imediat dacă bănuiești că se scrașnește dinții. Uneori, exercițiile simple de relaxare sunt suficiente pentru a controla scrâșnitul dinților. Dacă nu, ar trebui să vă adresați medicului dumneavoastră sau dentistului.
