CMD: Simptome, Tratament

Prezentare scurta

  • Simptome: de ex. durere la nivelul mușchilor masticatori sau articulațiilor temporomandibulare, durere de dinți, mișcare restricționată a maxilarului inferior, crăpare sau frecare în articulația temporomandibulară; eventual și dureri de cap, dureri de gât, dureri de spate, tinitus etc.
  • Tratament: ex. atela ocluzală, măsuri corective dentare sau ortodontice, fizioterapie și osteoterapie; dacă este necesar, medicamente, psihoterapie, biofeedback, acupunctură.
  • Ce poti sa faci singur? Printre altele, relaxarea vizată a maxilarului (de ex. în situații stresante), tehnici de relaxare, sporturi de anduranță, echilibrul dintre viața profesională și viața privată.
  • Cauze și factori de risc: de exemplu, pierderea dinților, obturații sau coroane prea mari, malocluzii ale dinților sau maxilarelor, stres psihologic, scrașnirea dinților
  • Diagnostic: pe baza semnelor tipice ale CMD (cum ar fi dinții nealiniați, clicuri în articulația maxilarului, mușchii masticatori încordați), imagistica prin rezonanță magnetică (RMN), dacă este necesar.

CMD: Simptome

Cele mai clare semne ale disfuncției craniomandibulare (CMD) sunt durerea și mișcarea restricționată în regiunea capului și gâtului:

  • Durerea maxilarului poate apărea în timpul mestecării sau în repaus, pe una sau ambele părți ale maxilarului superior sau inferior.
  • Articulațiile temporomandibulare și/sau mușchii masticatori pot fi sensibili la atingere.
  • Este posibilă și durerea de dinți.

În același timp, cu CMD, există adesea probleme cu deschiderea larg a gurii – unii bolnavi nu o pot deschide deloc larg. În alte cazuri, articulațiile maxilarului sunt excesiv de mobile și se „desface” cu ușurință (lockjaw).

Adesea, persoanele cu CMD au o malocluzie: nu pot aduce împreună dinții maxilarului inferior și superior într-o manieră complet potrivită, ci doar decalat. În plus, o crăpare și o frecare în articulația maxilarului poate fi observată atunci când mestecăți sau vorbiți.

Mulți pacienți cu CMD scrâșnesc din dinți (bruxism), fie ziua, fie noaptea. În schimb, riscul de CMD este crescut atunci când pacienții își scrâșnesc dinții. Făcând acest lucru, ei abrazează smalțul dinților. Drept urmare, dinții reacționează hipersensibil la lucruri calde, reci, dulci sau acrișoare.

Însoțirea simptomelor

Cu CMD, pot exista, de asemenea, unele simptome care la prima vedere nu par a fi legate de sistemul masticator sau durerea maxilarului (presupunând întotdeauna că nu există alte afecțiuni diagnosticate responsabile pentru aceste simptome):

  • Dureri de urechi și/sau țiuit subiectiv în urechi (acufene).
  • Cefalee, de obicei în regiunea temporală
  • Ameţeală
  • Dificultate la înghițire (disfagie)
  • Tulburări de voce
  • Tensiune și durere în gât, umeri sau spate
  • Presiune în spatele ochilor și în sinusuri
  • durere la femei în timpul actului sexual (dispareunie)
  • stres emoțional
  • tulburări de anxietate sau depresie

Nu este neobișnuit ca CMD să provoace durere sau disconfort în zonele adiacente ale corpului, cum ar fi umerii, gâtul sau spatele. Mușchii de mestecat încordați fac și mușchii din zona capului și gâtului să devină încordați. Această spirală de tensiune poate continua și mai departe în spate. Mușchii încep să doară (mialgii), să se întărească (miogeloză) sau chiar să se inflameze (miozită).

Ce este CMD?

Termenul de disfuncție craniomandibulară este compus din mai multe cuvinte sau părți de cuvinte:

  • cranio: derivat din cuvântul latin cranium, care înseamnă craniu.
  • mandibulară: termen medical pentru „aparținând maxilarului inferior”.
  • disfuncție: afectarea funcției.

Aceasta este, prin urmare, o tulburare funcțională a sistemului masticator. Mai multe boli sunt rezumate sub acest termen, care pot apărea individual sau în diferite combinații:

  • boală a mușchilor masticatori (miopatie)
  • boala articulațiilor temporomandibulare (artropatie)
  • Tulburare de ocluzie (oclusopatie): Contactul dintre dinții maxilarului superior și inferior este defectuos – dinții superiori și inferiori nu se întâlnesc deloc sau nu se potrivesc corespunzător.

Uneori vorbim și despre mioartropatia sistemului masticator (MAP; engl. „tulburare temporomandibulară”). Acesta este un subset al CMD și se referă numai la tulburări ale mușchilor masticatori și articulațiilor temporomandibulare, lăsând deoparte tulburarea ocluzală.

CMD: Frecvență

CMD: Tratament

Diverse boli și plângeri fac parte din CMD. Acest lucru necesită o terapie holistică. Pe lângă medicul stomatolog, poate fi implicat și un ortodont, kinetoterapeut, osteopat și/sau psihoterapeut. Dacă suferiți de boli de bază precum reumatism, artroză sau artrită, este indicat și tratamentul de către un medic reumatolog.

Tratament de către stomatolog și ortodont

Scopul tratamentului CMD este de a relaxa mușchii și de a reduce durerea în același timp. În acest scop, medicul dentist vă va pune la dispoziție o atela de mușcătură (atela ocluzală). El compensează, de asemenea, contactele cu dinții care nu se potrivesc, corectează obturațiile sau coroanele prea înalte și/sau reînnoiește protezele care sunt inutilizabile.

Atela de mușcătură

Pentru CMD, o atela pentru dinți este cea mai importantă măsură terapeutică. Medicul dentist vă potrivește atela în mod individual, astfel încât dinții maxilarului superior și inferior să se potrivească corect. Acest lucru previne scrâșnirea dinților și distribuie presiunea atunci când strângeți dinții. Atela protejează astfel structura dintelui și parodonțiul.

Ca standard, stomatologii folosesc o atela ocluzală de tip Michigan. Această atela Michigan este realizată din plastic dur și acoperă toți dinții maxilarului superior. Cu toate acestea, există și alte tipuri de atele și sisteme care constau din mai multe tipuri de atele.

Dacă trebuie să purtați o atela pentru maxilar în timpul zilei, ar trebui să puteți vorbi normal după o săptămână cel târziu. Dacă nu, contactați medicul dentist!

Uneori, dinții individuali sau maxilarul inferior se deplasează cu atela ocluzală. Prin urmare, controalele regulate la medicul dentist sunt importante cu o atela ocluzală. Efectele secundare pot fi detectate și evitate într-un stadiu incipient. De asemenea, medicul dentist trebuie să verifice potrivirea atelei după o vizită la o clinică de terapie manuală sau de osteopatie.

Din nou și din nou, medicul dentist va ajusta, de asemenea, orele în care ar trebui să purtați atela în funcție de nevoile dvs. S-ar putea chiar să vi se ofere diferite atele pentru a le purta în rotație. Aceste măsuri vă împiedică să strângeți dinții din cauza atelei ocluzale sau să dezvoltați noi tensiuni sau malpoziții din cauza atelei.

Măsuri suplimentare

Dacă atela de mușcătură îmbunătățește simptomele CMD compensând dinții nealiniați sau contactele defecte ale dinților, medicul dentist și ortodontul pot lua măsuri suplimentare. Acestea includ:

  • Scrâșnirea dinților
  • Închiderea golurilor dintre dinți
  • reconstrucția dinților individuali cu coroane sau punți
  • masuri corective ortodontice

Pentru astfel de măsuri, temporare pe termen lung sunt mai întâi utilizate pentru a testa dacă plângerile CMD se îmbunătățesc. Dacă da, dinții sunt permanent ajustați corespunzător.

Dacă articulațiile temporomandibulare sunt uzate și inflamate cronic (afecțiuni artritice), lavajul articulației temporomandibulare (artrocenteză) poate ajuta. În această procedură, medicul dentist introduce canule în articulația temporomandibulară și clătește cu atenție articulația. Acest lucru permite, de exemplu, eliminarea celulelor inflamatorii. Uneori, însă, este necesară o intervenție chirurgicală, eventual cu înlocuirea articulației temporomandibulare.

Fizioterapie și osteopatie

Fizioterapia și eventual osteopatia sunt, de asemenea, adesea componente importante ale tratamentului CMD. Ele îmbunătățesc efectul măsurilor dentare.

Mușchii încordați pot fi slăbiți prin exerciții fizioterapeutice. Exercițiile pasive și active promovează, de asemenea, fluxul de sânge către mușchi și țesutul conjunctiv și ajută la mișcarea maxilarelor într-un mod mai coordonat.

Multe exerciții sunt mai eficiente dacă le continuați acasă. Rugați-i pe kinetoterapeut să vă arate exerciții adecvate.

Pe lângă exercițiile de fizioterapie, terapia CMD include adesea aplicații de căldură sau rece și tratament cu lumină roșie, microunde sau ultrasunete. Durerea în mușchi și articulații poate fi, de asemenea, ameliorată cu masaje maxilare, terapie manuală și tehnici osteopatice.

Psihoterapie

Stresul la locul de muncă sau în viața privată contribuie deseori la faptul că cei care suferă își scrâșnesc din dinți sau își strâng dinții. În plus, bolile mintale, cum ar fi depresia sau o tulburare de personalitate, pot agrava simptomele CMD. Mai ales dacă tratamentul stomatologic nu funcționează sau simptomele se agravează, ar trebui să consultați un psihoterapeut. El vă poate ajuta să faceți față și să reduceți stresul și să tratați orice boli psihice existente.

Biofeedback

Procedurile de biofeedback sunt eficiente pentru șlefuirea dinților. Deoarece scrâșnirea dinților și CMD sunt adesea legate, este de asemenea util aici. Scrâșnirea sau strângerea dinților are loc inconștient. Cu procedurile de biofeedback, înveți cu ajutorul dispozitivelor electronice să devii conștient de aceste procese și apoi, de exemplu, să relaxezi în mod specific mușchii maxilarului. În acest fel, durerile musculare cedează pe termen lung.

Medicament

În unele cazuri, medicamentele pot ajuta și cu CMD. Acestea includ, în funcție de caz, de exemplu:

  • Analgezice (analgezice)
  • Antiinflamatorii, cum ar fi medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene sau corticosteroizii („cortizon”)
  • Relaxante musculare (relaxează mușchii maxilarului și alți mușchi încordați)
  • somnifere și sedative
  • Antidepresivele

Toxina botulinică

În unele cazuri de CMD, anumiți mușchi ai maxilarului devin măriți. Acest lucru poate fi redus prin injectarea toxinei botulinice a toxinei nervoase într-o manieră țintită. Cu toate acestea, toxina botulină nu este aprobată pentru această aplicație și poate fi utilizată doar în acest scop „off-label” (în afara aprobării ca un studiu individual de vindecare).

În plus, efectul Botox dispare după aproximativ jumătate de an. După aceea, poate fi necesară repetarea injecției. Prin urmare, exercițiile fizioterapeutice însoțitoare sunt importante.

Cercetătorii studiază în prezent efectul toxinei botulinice pentru ameliorarea durerii în CMD.

Metode alternative de vindecare

Uneori, terapiile alternative pot fi utile pentru disfuncția craniomandibulară. De exemplu, acupunctura și presopunctura pot fi folosite pentru a încerca să relaxeze mușchii, să reducă durerea și să îmbunătățească influențele psihologice.

Metodele alternative nu pot înlocui tratamentul medical convențional al disfuncției craniomandibulare (CMD), ci doar îl completează.

CMD: Ce poți face singur?

CMD este o boală complexă în care factorii psihologici joacă, de asemenea, un rol major. În acest moment, puteți deveni singur activ:

În plus, exercițiile de relaxare precum relaxarea musculară progresivă, yoga sau antrenamentul autogen pot ajuta cu CMD. Sporturile de anduranta de mai multe ori pe saptamana iti maresc si starea de bine.

Contactele sociale sunt, de asemenea, cruciale: întâlniți-vă cu prietenii în mod regulat și petreceți timp cu familia. Și nu în ultimul rând: cultivați hobby-uri îndrăgite – acest lucru promovează și relaxarea și bunăstarea.

Sfat: Copiii pot face și exerciții de relaxare musculară. Antrenamentul de autoafirmare poate reduce, de asemenea, temerile existente.

CMD: Cauze

Mulți factori sunt implicați în dezvoltarea disfuncției craniomandibulare (CMD), care se pot influența reciproc. Printre alții, se discută următorii factori:

  • accidente dentare, pierderea dintilor
  • obturații sau coroane excesiv de înalte, proteze dentare inutilizabile
  • Nealinierea dinților, deplasarea dinților sau migrarea dinților
  • dezechilibre ale maxilarului tulburări ale contactelor cu dinții
  • creștere nefavorabilă a craniului
  • tulburări hormonale
  • stres emoțional
  • probleme psihologice (anxietate, depresie)
  • modele comportamentale nefavorabile
  • boli de bază precum reumatismul, artroza și artrita

Scrâșnitul dinților în timpul zilei sau nopții crește în plus riscul de CMD.

Acest lucru, la rândul său, poate duce la dureri de urechi, tinitus, amețeli, dureri de cap sau tensiune în gât, de exemplu. În plus, problemele din sistemul masticator pot agrava problemele coloanei vertebrale, ceea ce probabil are de-a face cu o defecțiune a transmisiei nervoase.

CMD: examinări și diagnostic

Ar trebui să aveți posibile semne de disfuncție craniomandibulară (CMD) verificate prompt. Deci mergi la dentist daca:

  • mestecatul doare,
  • @ maxilarul inferior se simte rigid dimineața după trezire,
  • @ nu poți deschide gura larg,
  • observați zgomote când mișcați articulațiile maxilarului,
  • scrâșniți sau strângeți din dinți mai des în timpul zilei, sau cineva apropiat îți spune că scrâșni din dinți noaptea.

De asemenea, asigurați-vă că vă consultați medicul dentist dacă aveți disconfort brusc după un tratament dentar sau ortodontic (cum ar fi durere, o senzație de clic în articulația maxilarului sau incapacitatea de a deschide larg gura):

Sau un tratament stomatologic major, care necesită să țineți gura deschisă pentru o perioadă lungă de timp, suprasolicita TMJ.

Înainte de un tratament stomatologic mai extins, un dentist ar trebui să examineze pe scurt fiecare pacient pentru CMD și scrașnirea dinților.

Cum este diagnosticat CMD

Stomatologul dumneavoastră va efectua un screening CMD în cazurile suspecte enumerate mai sus. Făcând acest lucru, el sau ea va verifica pentru a vedea dacă aveți unul sau mai multe dintre următoarele indicative ale CMD:

  • Nu poți deschide gura suficient de larg.
  • Deschizi gura strâmb sau asimetric.
  • Nu vă puteți mișca suficient gura în lateral.
  • Unii dinți ai maxilarului superior și inferior se întâlnesc stânjenitor.
  • Există semne de șlefuire a dinților, cum ar fi urme de dinți în limbă și obraz, suprafețe de mestecat neted lustruite, crăpături și așchii pe smalț, așchii pe structura dintelui, gâtul dinților și marginile incizale sau dinții sensibili la durere.
  • Articulațiile maxilarului se crăpă sau se freacă audibil unele de altele.
  • Mușchii masticatori și eventual și mușchii din jur până la mușchii gâtului sunt sensibili la presiune sau întăriți.

Pe lângă examenul fizic, medicul stomatolog vă va întreba despre starea dumneavoastră psihologică. El va întreba, de exemplu, dacă suferiți de anxietate sau stres emoțional.

Dacă informațiile din interviul pacientului și examinările confirmă suspiciunea de disfuncție craniomandibulară (DMC), medicul dentist va sugera terapia adecvată.