Prezentare scurta
- Simptome: diverse simptome fizice pentru care nu există o cauză organică; „doctor hopping” frecvent (= schimbare frecventă a medicului); diverse manifestări ale sindromului (ipocondriază, durere cronică și altele)
- Tratament: În funcție de severitate, de obicei psihoterapie, eventual medicamente precum antidepresive sau anxiolitice.
- Diagnostic: De obicei, cauzele organice concrete de lungă durată ale plângerilor fizice declarate trebuie excluse (cu diferite metode de examinare); diagnostice psihologice, inclusiv chestionare.
- Prognostic: Bun dacă diagnosticat corect la timp; adesea prea multe diagnostice din cauza schimbării frecvente a medicului, de exemplu cu prea multe examinări cu raze X
Ce este o tulburare somatoformă?
Pacienții sunt adesea ferm convinși de o boală fizică și solicită întotdeauna examinări suplimentare și măsuri medicale. Posibilitatea unei cauze psihologice nu este adesea acceptată de pacient, ceea ce duce la schimbări frecvente de medic. În acest context, sunt folosiți și termeni precum „doctor hopping” sau „pacient career”, dar aceștia nu fac dreptate presiunii de îmbolnăvire a pacientului.
Expresii
Există diverse tulburări somatoforme. Sistemul de clasificare al Organizației Mondiale a Sănătății OMS (International Statistical Classification of Diseases and Related Health Problems) ICD-10 numără printre ele următoarele expresii sub codul F45.-:
Tulburare hipocondriacă
Principala caracteristică a tulburării ipocondriale nu sunt simptomele fizice, ci preocuparea psihică peste medie pentru acestea. Această anxietate persistentă și preocupare față de propria suferință interferează cu viața socială și profesională a persoanei afectate. Durata acestei tulburări somatoforme este de cel puțin șase luni.
Tulburare de somatizare
Formele de tulburare de somatizare includ:
- Tulburare somatoformă persistentă: tulburarea somatoformă persistentă este atunci când simptomele sunt prezente timp de cel puțin șase luni (în majoritatea zilelor).
- Tulburare de somatizare nediferențiată: aceasta este prezentă atunci când plângerile fizice sunt numeroase și persistente sub diferite forme, dar criteriile clinice pentru tulburarea de somatizare (vezi mai sus) nu sunt îndeplinite.
Tulburare de durere somatoformă persistentă.
Cu toate acestea, cei afectați neagă că cauzele psihologice sunt posibile și pentru plângeri – adesea nu doresc să accepte diagnosticul de „tulburare somatoformă”. Bărbații și femeile sunt afectați la fel de des, deși există o grupare familială în ceea ce privește această tulburare somatoformă.
Care sunt simptomele?
Principala caracteristică a unei tulburări somatoforme sunt simptomele fizice pe care pacientul nu le controlează sau nu le preface în mod voluntar, dar pentru care nu există nici o explicație fizică. Plângerile sunt practic posibile în toate sistemele de organe. Cel mai frecvent, o tulburare somatoformă este asociată cu următoarele simptome:
- Simptome în zona sistemului cardiovascular: durere în piept, senzație de presiune, înjunghiere sau poticnire a inimii.
- Simptome urogenitale: dureri în timpul urinării, urinare frecventă, dureri abdominale inferioare
- Simptome în zona respiratorie: senzație de dificultăți de respirație, dificultăți de respirație
- Simptome în zona mușchilor și articulațiilor: dureri de spate, dureri în brațe și picioare, senzație de furnicături
Un nivel temporar ridicat de tensiune în fazele stresante ale vieții ameliorează adesea tulburarea somatoformă sau simptomele acesteia. Cu toate acestea, relaxarea ulterioară face adesea ca tulburarea să devină din nou mai pronunțată.
Cum poate fi tratată o tulburare somatoformă?
O relație bună, de încredere între medic și pacient este, de asemenea, importantă pentru tratament – la urma urmei, persoanele cu tulburări somatoforme și-au pierdut adesea încrederea în medici.
În funcție de severitate, este posibil ca tulburările somatoforme să ducă la incapacitatea de a lucra. În unele cazuri, tulburările somatoforme dispar de la sine, fără tratament. În alte cazuri, se recomandă terapia, care poate include tratament cu medicamente.
Fundamentul pentru tratamentul cu succes al tulburărilor somatoforme este psihoeducația: terapeutul sau medicul explică pacientului procesele psihologice care pot cauza tulburarea somatoformă. Doar cu această înțelegere din partea pacientului munca terapeutică va da roade.
Tulburare ipocondrială – Terapie
Până în prezent, nu există o singură terapie medicamentoasă pentru această tulburare somatoformă. Planurile de terapie variază individual în funcție de severitatea simptomelor. Când apar boli mentale concomitente, terapeutul aplică adesea medicamente anti-anxietate și antidepresive.
De asemenea, este important să se schimbe atitudinea pacientului față de percepția corpului său. Scopul este de a identifica problemele și factorii de stres ai pacientului pentru a le lucra și a gestiona tulburarea somatoformă.
Tulburarea de somatizare – terapie
De asemenea, se recomandă tratamentul psihoterapeutic pentru ca pacientul să reușească să se distanțeze de presupusele simptome și să câștige o oarecare distanță de suferință. Acest lucru îl ajută să facă față din nou mai bine vieții de zi cu zi și îi este mai ușor să facă față propriilor probleme.
Tehnicile de relaxare sunt de asemenea utile în depășirea permanentă a tulburării de somatizare.
Tulburare de durere somatoformă – terapie
În cadrul psihoterapiei sunt disponibile așa-numitele programe de terapie multimodală. Acestea sunt efectuate în regim ambulatoriu. Pacientul devine un expert în propria sa durere: terapeutul îi învață cunoștințele de bază despre dezvoltarea durerii, procesarea stimulilor de durere și condițiile declanșante.
Scopurile terapiei multimodale sunt de a schimba percepția pacientului asupra durerii, de a promova un comportament sănătos la pacient și de a vindeca tulburarea somatoformă.
Cauze și factori de risc
Cauzele tulburării somatoforme sunt complexe, iar experții suspectează o interacțiune a mai multor factori aici. Există diverse explicații pentru dezvoltarea unei tulburări somatoforme:
Abordarea explicației a teoriei învățării presupune un model comportamental învățat, recurent și astfel întăritor pentru tulburarea somatoformă. Se dezvoltă un cerc vicios, din care pacientului îi este greu să iasă singur.
De asemenea, se discută în prezent diverse modele neurobiologice. Deoarece unele tulburări somatoforme afectează adesea rudele de gradul I, nu poate fi exclusă o anumită ereditare. In plus, este posibil ca la pacientii cu tulburari somatoforme, sistemul imunitar si sistemul nervos precum si hormonii acestora sa reactioneze mai puternic in situatii stresante decat la indivizii sanatosi. Cu toate acestea, acest lucru nu a fost încă demonstrat clar.
Factori de risc pentru tulburările somatoforme
Anumite tipuri de personalitate sunt, de asemenea, mai predispuse la tulburarea somatoformă decât altele: tipul de personalitate anxioasă-nesigură de sine suferă adesea de un sentiment de neputință și inutilitate. Datorită suferinței sale evidente, persoana afectată experimentează un câștig secundar de boală. Acest lucru atrage atenția celorlalți și se creează un cadru în care pacientului i se permite să recunoască slăbiciunea.
Examinări și diagnostic
Nu este întotdeauna ușor să distingem o tulburare somatoformă de o boală fizică. Prin urmare, sunt necesare examinări atente pentru a exclude cauzele fizice ale simptomelor (cum ar fi analize de sânge, ECG, raze X) înainte ca medicul să-și asume o tulburare somatoformă ca diagnostic de lucru.
Un diagnostic psihologic cu chestionare standardizate, printre altele, asigură adesea diagnosticul.
Evoluția bolii și prognosticul
Dacă tulburarea somatoformă rămâne netratată, vizitele repetate la medic și schimbările medicilor pot duce la măsuri de diagnosticare excesive – de exemplu, examinări cu raze X prea frecvente. Acest lucru face mai mult rău decât bine pacientului.
Dacă diagnosticul este neclar, sunt posibile constatări accidentale, care pot fi supraestimate și posibil supratratate.
