Prezentare scurta
- Definiție: prindere dureroasă a țesutului în spațiul articular al umărului care limitează permanent mobilitatea
- Simptome: Principalul simptom este durerea, mai ales la anumite mișcări și sarcini mai grele; mai târziu, există adesea o mișcare restricționată a articulației umărului
- Cauze: Sindromul de impingement primar este cauzat de o modificare a structurii osoase; sindromul de impingement secundar este declanșat de o altă boală sau leziune
- Tratament: Terapia conservatoare constă în kinetoterapie, medicamente pentru durere și odihnă; intervenția chirurgicală este utilizată pentru a trata cauza
- Diagnostic: După o istorie și un examen fizic, sunt utilizate studii imagistice, în special cu raze X, RMN și ultrasunete
- Cursul bolii și prognosticul: Depinde de cauza exactă și de durata simptomelor înainte de începerea tratamentului
- Prevenire: evitarea posturii incorecte și a stresului continuu monoton, sport și exerciții fizice suficiente
Sindromul de impact al umărului: Descriere
Patru mușchi asemănător manșetei înconjoară articulația umărului (manșeta rotatorilor). Tendoanele mușchilor manșetei rotatoare nu mai alunecă liber în spațiul articular din cauza compresiei. Afecțiunea se mai numește și sindromul de impact asupra umărului sau sindromul de strângere a umerilor din cauza „lipsei de spațiu” în articulație.
Două forme de sindrom de umăr de impact
Sindromul de impact al umărului este împărțit în „sindrom de impingement la ieșire” primar și secundar „sindrom de impact fără ieșire”.
Sindromul de impact primar al umărului este cauzat de o modificare a structurilor osoase. În acest caz, o posibilă cauză a îngustării spațiului articular este modificările structurale degenerative sau un pinten osos.
Spre deosebire de aceasta, sindromul de impact secundar non-outlet al umărului se datorează unei modificări non-oase. În astfel de cazuri, inflamația bursei (bursita) și afectarea mușchilor sau a tendonului reduc spațiul articular și provoacă restricții de mișcare și durere.
Sindromul umărului de impact: frecvență
Simptome
În stadiile incipiente, sindromul impingement al umărului este vizibil printr-un debut acut al durerii. Se manifestă doar discret în repaus, dar se intensifică în timpul activităților stresante, mai ales atunci când este efectuată deasupra capului. În multe cazuri, pacienții identifică un eveniment declanșator. Încordarea extraordinară în timpul activităților aeriene sau influența frigului sunt adesea asociate cu apariția durerii.
Durerea din sindromul umărului de impact este descrisă ca fiind adâncă în articulație. În plus, culcarea pe partea afectată este descrisă ca fiind extrem de inconfortabilă, deoarece crește durerea.
Atunci când brațul atârnă lejer pe corp și apoi este ridicat lateral într-o poziție extinsă (abducție), pacienții cu sindromul umărului de impingement raportează durere severă la un unghi de aproximativ 60 de grade sau mai mare. Abducția între 60 și 120 de grade este imposibilă deoarece tendonul supraspinat este ciupit în acest proces. Acest fenomen este descris ca un arc dureros și este un semn clinic important al sindromului de umăr de impingement.
Cauze și factori de risc
Articulația umărului este cea mai mobilă articulație din corp. Este format din capul brațului superior (caput humeri) și suprafața articulară a scapulei. Scapula are o proeminență osoasă, acromionul, care este punctul cel mai înalt al articulației umărului. În comparație cu articulația șoldului, articulația umărului este mult mai puțin protejată de structurile osoase. Este înconjurat de patru mușchi asemănător manșetei (manșeta rotatorilor).
Tendoanele coafei rotatorilor trec sub acromion prin așa-numitul spațiu subacromial și contribuie mult mai mult la stabilitatea articulației umărului decât ligamentele din jur. În sindromul de impact asupra umărului, îngustarea spațiului articular rezultă fie din modificări osoase ale acromionului, fie din deteriorarea țesuturilor moi din jur.
În sindromul umărului cu impact fără ieșire, țesuturile moi din jur provoacă disconfort, cum ar fi bursita. Este de obicei însoțită de umflături, care îngustează spațiul articular.
Tratament
Sindromul de impact al umărului este tratat cu diferite abordări de tratament. Inițial, se încearcă tratarea simptomelor în mod conservator prin odihnă fizică, medicamente pentru durere sau fizioterapie. Cu toate acestea, pentru o vindecare completă, sindromul de impact asupra umărului necesită de obicei o intervenție chirurgicală (terapie cauzală).
Terapia conservatoare a impactului de umăr
Terapia conservatoare include inițial menținerea articulației umărului și evitarea factorilor stresanți, cum ar fi sportul sau munca solicitantă din punct de vedere fizic.
Tratamentul medicamentos prevede analgezice antiinflamatoare, cum ar fi ibuprofenul sau acidul acetilsalicilic. Cu toate acestea, de obicei, ele doar ameliorează disconfortul și nu elimină cauza declanșatoare.
Exercițiile servesc în primul rând la întărirea acelei grupe musculare a articulației umărului care este necesară pentru rotația articulației spre exterior (rotația externă): Antrenamentul direcționat al așa-numiților rotatori externi (manșeta rotatorilor) mărește spațiul articular, ceea ce aduce ușurare.
Deoarece mușchii se diminuează (atrofie musculară) cu reținere prelungită, exercițiile cu umăr de impact ajută, de asemenea, la menținerea forței mușchilor. Cu toate acestea, articulația umărului afectată nu ar trebui să fie supraîncărcată în acest proces. Doar efectuată corect, kinetoterapie regulată permite reducerea durerii. Încercați să încorporați ferm exercițiile învățate în rutina zilnică pentru a obține cel mai bun succes terapeutic posibil.
Terapia cauzală a impactului umărului
Între timp, spre deosebire de operația deschisă, artroscopia (endoscopia articulară) este utilizată în mod normal. Artroscopia este o tehnică chirurgicală minim invazivă în zona articulației, recomandată în special pacienților tineri pentru a minimiza riscul de rigidizare articulară.
O cameră cu o sursă de lumină integrată și echipament chirurgical special sunt introduse în articulație prin două până la trei incizii mici ale pielii. În acest fel, medicul examinează articulația din interior și obține o imagine de ansamblu precisă a modificărilor cauzale.
Spațiul articular este apoi expus, de exemplu prin șlefuirea unui pinten osos sau prin îndepărtarea oricărei leziuni ale cartilajului. Dacă sindromul de impact asupra umărului a provocat deja rupturi ale tendonului în stadiu avansat, acestea sunt suturate în timpul artroscopiei. Inciziile cutanate necesită doar câteva suturi pentru închidere și lasă doar cicatrici foarte discrete în comparație cu operația deschisă.
Deoarece pacienții adoptă adesea automat o postură de protecție chiar și după o intervenție chirurgicală, exercițiile fizioterapeutice sunt întotdeauna recomandate ulterior pentru a contracara sindromul de impingement la nivelul umărului.
Examinări și diagnostic
Persoana potrivită de contactat dacă se suspectează sindromul de impingement al umărului este un specialist în ortopedie și chirurgie traumatică. El sau ea vă va lua mai întâi istoricul medical (anamneză) punându-vă diverse întrebări, cum ar fi:
- De cât timp a fost prezentă durerea?
- A existat o încordare sau o rănire severă în momentul în care a început durerea?
- Durerea crește odată cu efortul, noaptea sau când stai întins pe partea afectată?
- Suferiți de mișcare restricționată în articulația afectată?
- Durerea iradiază din articulație și este de o calitate plictisitoare?
- Faceți sport și, dacă da, ce fel?
- Cu ce vă ocupați?
Examinare fizică
Nivelul de forță al mușchilor articulației umărului este măsurat prin mișcarea împotriva rezistenței. Există diverse teste clinice pentru a verifica mușchii individuali ai articulației umărului pentru leziuni. În plus, prindere pentru gât și prindere pentru șorț pot fi folosite pentru a verifica ce mișcări provoacă durere.
În mânerul gâtului, pacientul pune ambele mâini pe gât cu degetul mare îndreptat în jos, iar în mânerul șorțului, pacientul își prinde spatele cu ambele mâini de parcă s-ar lega de șorț. În sindromul de impact asupra umărului, pacienții se plâng de durere atunci când fac acest lucru și nu pot respecta indicațiile.
Testul Jobe
Testul Jobe este un test ortopedic utilizat ca parte a examenului clinic pentru sindromul de impingement al umărului pentru a confirma sau exclude implicarea mușchiului supraspinat și a tendonului acestuia. În acest scop, pacientul este rugat de către medic să întindă brațele la nivelul umerilor (90 de grade) cu articulația cotului întinsă și să întoarcă mâinile împreună cu antebrațele spre interior (rotație internă).
Test de impact conform Neer (testul Neer)
Testul de impingement conform lui Neer este un alt test clinic pentru suspectarea sindromului de umăr de impingement. La acest test, pacientul este rugat să extindă brațul înainte pentru o lungă perioadă de timp și să întoarcă mâna și antebrațul spre interior cât mai mult posibil (poziția de pronație). Medicul fixează omoplatul pacientului cu o mână și ridică brațul pacientului cu cealaltă mână. Testul Neer este pozitiv dacă există durere când brațul este ridicat peste 120 de grade.
Testul Hawkins
Testul Hawkins este, de asemenea, un test clinic care ajută la confirmarea sau excluderea sindromului de impact asupra umărului. Cu toate acestea, este mult mai puțin specific decât testele Jobe și Neer, deoarece nu identifică mușchii individuali drept cauză. Articulația umărului este rotită pasiv spre interior de către examinator în timpul testului Hawkins. Dacă se simte durere, medicul evaluează testul ca pozitiv.
Sindromul umărului de impact: imagistică
Examinarea radiografiei
Examinarea cu raze X este instrumentul imagistic de diagnostic de alegere pentru diagnosticarea sindromului de impingement al umărului. Poate detecta modificările osoase și poate oferi o imagine de ansamblu asupra articulației.
Ultrasunete
În contextul unei inflamații a articulației umărului, acumulări de lichid apar adesea în interiorul bursei. Ele pot fi detectate ușor și ieftin prin examinare cu ultrasunete (sonografie). Ecografia poate fi folosită și pentru a vizualiza alte modificări ale bursei, structurile musculare ale articulației umărului și orice subțiere a mușchilor.
În timp ce toate acestea oferă dovezi ale sindromului de impact asupra umărului, sonografia este utilizată în primul rând pentru a identifica patologia asociată.
Imagistică prin rezonanță magnetică
Evoluția bolii și prognosticul
Prognosticul sindromului de impingement al umărului nu poate fi generalizat deoarece depinde de cauza declanșării. În cele mai multe cazuri, simptomele pot fi atenuate de analgezice antiinflamatoare (medicamente antiinflamatoare). Totuși, aceasta nu este o soluție permanentă. Tratamentul fizioterapeutic trebuie efectuat pe o perioadă mai lungă de timp în multe cazuri înainte de a obține rezultate satisfăcătoare.
Nu este posibil să se facă o predicție generală despre cât timp va fi bolnav un pacient cu sindrom de impingement la umăr. Deoarece cursul bolii depinde de durata simptomelor, este important să începeți terapia cât mai curând posibil. La urma urmei, dacă simptomele persistă netratate mai mult de trei luni, există șansa ca durerea de umăr să devină cronică și tratamentul să devină mai dificil.
