Alergia de contact: declanșatoare și tratament

Alergia de contact: descriere

Alergia de contact este o reacție exagerată a sistemului imunitar la o anumită substanță cu care pielea a intrat în contact. Zonele de piele afectate reacţionează alergic, devin inflamate şi mâncărimi.

Alergia de contact este relativ comună. Aproximativ opt la sută dintre adulții din Germania sunt afectați – femeile mai des decât bărbații.

Alergia de contact este o așa-numită alergie de tip IV întârziat sau de tip tardiv. Se caracterizează prin faptul că simptomele apar doar la 24 de ore până la trei zile după contactul cu declanșatorul alergiei (alergen). Nichelul este cel mai frecvent alergen de contact. Cu toate acestea, alte metale, plante sau parfumuri pot declanșa, de asemenea, o alergie de contact.

Ce se întâmplă în timpul unei alergii?

Alergie de contact: simptome

O alergie de contact se manifestă prin modificări ale pielii care apar la aproximativ una până la trei zile după contactul pielii cu alergenul. Următoarele simptome pot apărea la locurile în care pielea a intrat în contact cu substanța alergenă:

  • Înroșirea pielii (eritem)
  • umflare (angioedem)
  • vezicule curgătoare
  • formarea rocii
  • cruste sau descuamare
  • mâncărime sau arsură

Dacă contactul cu pielea este prelungit, se dezvoltă dermatită cronică de contact: pielea devine mai aspră, cornificată și formează creste (lichenificare).

Alergia de contact: cauze și factori de risc

Orice substanță găsită în mediu poate provoca, teoretic, alergie de contact. Cu toate acestea, alergenii de contact deosebit de comuni sunt:

  • Metale (de exemplu, nichel în bijuterii, fermoare, nasturi)
  • Parfumuri (de exemplu, în parfumuri, săpunuri, cosmetice)
  • Conservanții
  • plante (de exemplu mușețel, mugwor, arnica)
  • uleiuri esențiale (de exemplu, ulei de lămâie sau de mentă)
  • agenți de curățare (de exemplu, balsamuri)
  • latex (de exemplu, mănuși de latex)

Alergia de contact: examinări și diagnostic

Pentru a putea diagnostica „alergia de contact”, medicul trebuie mai întâi să ia istoricul medical al pacientului (anamneză). Pentru a face acest lucru, el întreabă pacientul, de exemplu:

  • Când au apărut pentru prima dată simptomele?
  • Simptomele sunt limitate la o singură zonă a pielii?
  • Există ceva care poate atenua simptomele, de exemplu, evitarea anumitor articole de îmbrăcăminte sau bijuterii?
  • Aveți vreo alergie cunoscută?

Medicul examinează apoi zonele de piele corespunzătoare mai detaliat. Apoi efectuează un test epicutanat (test de plasture) pentru a identifica eventualii alergeni. O mostră din substanțele alergene în cauză este aplicată separat pe spatele pacientului și acoperită cu plasturi. După una-două zile, medicul îndepărtează tencuielile și se uită să vadă dacă una dintre substanțele aplicate a provocat într-adevăr o reacție locală de hipersensibilitate a pielii (roșeață, formare de baltă).

Excludere: dermatită toxică de contact

Alergie de contact: tratament

O alergie de contact nu poate fi vindecată complet. Sensibilizarea sistemului imunitar față de alergenul respectiv rămâne de obicei pe viață. Cu toate acestea, se poate încerca să evite contactul pielii cu alergenul. Dacă acest lucru nu este (întotdeauna) posibil, se pot atenua cel puțin simptomele alergiei de contact cu medicamente sau terapie UV. În plus, zonele de piele afectate trebuie curățate bine pentru a promova procesul de vindecare. Produsele hidratante și de îngrijire a pielii ajută pielea să se reconstruiască. Sunt recomandate cremele, uleiurile sau baile rehidratante.

Medicament

Dacă este necesar, se poate aplica pe piele un unguent care conține cortizon. Cortizonul inhibă răspunsul imunitar excesiv și astfel reduce reacția inflamatorie a pielii. Tipul de cortizon și durata de utilizare trebuie cântărite cu atenție de către medic față de efectele secundare cunoscute ale tratamentului: cortizonul poate, printre altele, să facă pielea mai subțire și pete dacă este utilizat o perioadă lungă de timp. Prin urmare, preparatele care conțin cortizon trebuie aplicate doar pentru o perioadă scurtă de timp și pe zone mici ale pielii.

În cazul eczemei ​​cronice ale mâinilor, medicul poate prescrie substanța activă alitretinoină (structură similară vitaminei A) care urmează să fie luată. Are efect antiinflamator și reglează sistemul imunitar. Datorită efectului său dăunător asupra fertilității, femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să asigure o contracepție eficientă în timpul tratamentului și pentru încă patru săptămâni după aceea.

Terapia UV

În cazul eczemei ​​cronice (în special eczemei ​​cronice ale mâinilor), terapia UV (o formă de terapie cu lumină) poate ajuta. Se folosește fie iradierea cu lumină UV-B (terapie UVB), fie iradierea cu lumină UV-A în combinație cu substanța activă psoralen (terapie PUVA). Psoralenul poate fi ingerat sau aplicat local pe piele.

Evitați contactul cu alergenii

Persoanele cu alergie de contact ar trebui să evite pe cât posibil substanța alergenă. Dacă este necesar, pielea poate fi protejată cu îmbrăcăminte și mănuși speciale, de exemplu dacă cineva este alergic la agenți de curățare. Uneori, însă, anumite activități trebuie evitate cu totul, de exemplu la locul de muncă.

Alergia de contact: evoluția bolii și prognosticul

O alergie de contact persistă de obicei toată viața. În funcție de alergenii la care reacționează persoana afectată, de cât de puternic a fost sensibilizat sistemul imunitar și de cât durează contactul cu substanța alergenă, simptomele pot fi mai blânde sau mai severe. Dacă substanțele declanșante sunt evitate, simptomele dispar adesea de la sine în decurs de două până la trei săptămâni.

Dacă o alergie de contact persistă o perioadă lungă de timp, zonele de piele afectate se pot infecta cu ciuperci sau bacterii. Pielea devine apoi caldă, foarte roșie sau umflată și dureroasă. O infecție este tratată cu antimicotice (împotriva ciupercilor) sau antibiotice (împotriva bacteriilor), în funcție de agentul patogen.

Alergia de contact: este posibilă prevenirea?

Alergia de contact apare de obicei fără precursori, nu există profilaxie. Cu toate acestea, este posibil să se reducă riscul de alergii în general. De exemplu, se știe că bebelușii alăptați suferă mai rar de alergii. Dacă copiii cresc în gospodării cu animale, acest lucru le reduce și riscul de a dezvolta alergii, cum ar fi alergia de contact.