Ce este demența Parkinson?
Demența Parkinson este termenul folosit de medici pentru a descrie o tulburare de demență la persoanele cu sindrom Parkinson care îndeplinește anumite cerințe. Acestea includ faptul că demența începe treptat și progresează lent. În plus, cel puțin două așa-numite funcții cognitive trebuie să fie afectate, de exemplu atenția, limbajul sau memoria.
Deficiențele trebuie să fie atât de severe încât să restrângă viața de zi cu zi, indiferent de simptomele motorii asociate cu sindromul Parkinson.
Frecvența demenței Parkinson
Nu toate persoanele cu boala Parkinson dezvoltă demență. Cu toate acestea, riscul este de aproximativ șase ori mai mare decât pentru populația generală. Experții presupun că aproximativ 40 până la 80 la sută dintre cei afectați vor dezvolta demență Parkinson în cursul bolii.
Cât durează stadiul final al demenței Parkinson?
Cu toate acestea, se știe că demența Parkinson crește mortalitatea: mulți bolnavi mor în aproximativ cinci ani de la debutul demenței Parkinson.
Care sunt simptomele demenței Parkinson?
Demența Parkinson se manifestă prin diferite tulburări ale funcțiilor cognitive:
- Atenție afectată: sarcinile care necesită un nivel ridicat de atenție sunt dificil de îndeplinit pentru cei afectați
- Dificultăți în planificarea și desfășurarea activităților
- Gândire încetinită
- Deficiențe în orientarea și percepția spațială
- Dificultate în reamintirea evenimentelor recente sau a conținutului nou învățat
- Uneori dificultăți în găsirea cuvintelor și probleme de formare a propozițiilor complicate
Spre deosebire de boala Alzheimer, care afectează în primul rând memoria pe termen scurt și lung, demența Parkinson afectează în principal atenția și viteza proceselor de gândire. Abilitatea de a învăța în sine este de asemenea păstrată, dar conținutul învățat poate fi rememorat doar cu întârziere.
Demența Parkinson: diagnostic
Dacă se suspectează demență precum demența Parkinson, medicul va efectua diverse examinări. În primul rând, totuși, ei vor face un istoric medical (anamneză) discutând cu persoana afectată și rudele acesteia. De exemplu, medicul va cere o descriere detaliată a simptomelor, cum ar fi problemele de concentrare. Medicul va întreba, de asemenea, de cât timp există aceste simptome, dacă există alte boli și ce medicamente ia pacientul.
Interviul de istoric medical este urmat de un examen fizic. Medicul va preleva și o probă de sânge pentru analize de laborator.
Medicul folosește așa-numitele teste cognitive scurte pentru a verifica dacă persoana în cauză suferă de fapt de demență Parkinson (sau altă demență). Cu toate acestea, aceste teste nu sunt foarte semnificative în cazurile de demență ușoară. În acest caz, poate fi necesară o examinare neuropsihologică aprofundată.
Dacă se suspectează demența, creierul este adesea fotografiat - folosind tomografia computerizată (CT) sau imagistica prin rezonanță magnetică (RMN). La persoanele cu demență, imaginile arată că țesutul cerebral s-a micșorat (atrofie). În cazurile neclare de demență, urmează examinări suplimentare.
Demența Parkinson: tratament
Tratamentul medicamentos pentru demență
Există, de asemenea, medicamente care ameliorează în mod specific simptomele demenței Parkinson. Acestea includ în principal preparate care conțin ingredientul activ rivastigmină, care este un așa-numit inhibitor de acetilcolinesterază:
Acetilcolinesteraza este o enzimă care descompune mesagerul nervos (neurotransmițătorul) acetilcolina din creier. Ca și în cazul demenței Alzheimer, există și o lipsă de acetilcolină în demența Parkinson. Rivastigmina remediază această deficiență prin inhibarea enzimei care descompune în mod normal acetilcolina. Aceasta înseamnă că funcțiile creierului, cum ar fi gândirea, învățarea și amintirea, sunt păstrate mai mult timp. În plus, cei afectați pot face față mai bine vieții de zi cu zi.
Atenție la antipsihotice!
Antipsihoticele (neurolepticele) sunt medicamente utilizate pentru a trata simptomele psihotice precum halucinațiile. Sunt utilizate pentru anumite forme de demență. În demența Parkinson, totuși, majoritatea antipsihoticelor (clasice și multe antipsihotice atipice) sunt tabu. Motivul pentru aceasta este că cei afectați au un risc crescut de reacții adverse. În special, astfel de medicamente pot afecta grav mobilitatea și vigilența (vigilența) în sindromul Parkinson.
Măsuri non-drog
Antrenamentul memoriei (“brain jogging”) este potrivit pentru formele ușoare de demență Parkinson, atâta timp cât cei afectați participă cu plăcere și fără frustrare. Formele artistico-expresive de terapie precum pictura, muzica și dansul pot avea, de asemenea, un efect pozitiv asupra bunăstării și sănătății celor afectați.
Cu demența Parkinson, este, de asemenea, important să proiectăm spații de locuit pentru a satisface nevoile pacientului. Aceasta include eliminarea surselor potențiale de pericol și vătămare. De exemplu, covoarele mici ar trebui îndepărtate (pericole de împiedicare și alunecare!). Pentru ca cei afectați să își găsească mai ușor drumul în jurul propriilor patru pereți, este o idee bună să marcați diferitele camere cu culori sau simboluri pe ușă, de exemplu.
