Ce este terapia cu lumină?
Terapia cu lumină folosește efectul diferitelor forme de lumină asupra corpului. Terapia clasică cu lumină utilizează iradierea cu lumină fluorescentă strălucitoare, care corespunde fizic cu lumina soarelui.
Când este utilă terapia cu lumină?
Terapia cu lumină este utilizată pentru diferite boli. În funcție de tipul de boală, poate fi utilă fie terapia clasică cu lumină, fie terapia cu lumină UV.
Terapia clasică cu lumină
Este posibil să se folosească terapia cu lumină clasică (de susținere) pentru următoarele boli
- depresiune
- migrenă
- tulburari de somn
- tulburari de alimentatie
- arde-out
Lumina puternică a dușului ușor readuce ceasul intern în sincronizare și, în același timp, asigură creșterea din nou a nivelului de serotonine.
Terapia cu lumină UV
Radiațiile UV-A și UV-B (radiații ultraviolete) sunt utilizate în principal pentru tratarea bolilor dermatologice:
- Psoriazis
- Boala petei albe (vitiligo)
- Neurodermatită (eczemă atopică)
- Limfoame cu celule T ale pielii (micoză fungoide)
- Boala grefă contra gazdă – o boală sistemică după transplantul de măduvă osoasă
PUVA (psoralen și fototerapie UV-A) este una dintre cele mai eficiente forme de terapie cu lumină.
Citiți articolul nostru PUVA pentru a afla cum funcționează psoralenul și fototerapia UV-A și de ce trebuie să aveți în vedere.
Cum funcționează terapia cu lumină?
Ce se întâmplă în timpul terapiei clasice cu lumină?
Terapia cu lumină de succes necesită o iluminare de cel puțin 2,500 până la 10,000 de lux. Acest lucru necesită un dispozitiv special de terapie cu lumină, deoarece becurile normale emit doar în jur de 300 până la 800 de lux.
Dușul de lumină emite o lumină fluorescentă, difuză, cu un spectru larg, care corespunde cel mai aproape cu lumina naturală a soarelui. Terapia cu lumină este cea mai eficientă atunci când lumina este absorbită prin retina ochiului. Ajunge astfel la așa-numitul nucleu suprachiasmatic, o parte a creierului care joacă un rol decisiv ca generator de puls pentru ritmul cicardian (ritm diurn) și astfel și pentru nivelurile de serotonină și melatonină.
Terapia cu lumină are efect în mod normal după trei până la patru zile. Dacă terapia cu lumină nu are efect în acest timp, intensitatea luminii poate fi mărită sau durata luminii poate fi prelungită. Un duș suplimentar ușor de seară este de asemenea util. Terapia cu lumină durează de obicei o săptămână, dar poate fi repetată sau aplicată în mod regulat în cazul recăderilor. Pentru a preveni depresia sezonieră, unii bolnavi încep terapia cu lumină preventivă încă din octombrie.
Ce se întâmplă în timpul fototerapiei UV-A sau UV-B?
Ce se întâmplă în timpul terapiei cu lumină color?
Un caz special este icterul neonatal. În acest caz, un produs de degradare a globulelor roșii, bilirubina, se acumulează în corpul nou-născutului și colorează pielea și ochii în galben. Dacă bilirubina depășește un anumit nivel, aceasta poate duce la leziuni ale creierului. Acest lucru poate fi contracarat cu terapia cu lumină colorată. Lumina albastră cu unde scurte ajută nou-născutul să elimine bilirubina mai rapid.
Care sunt riscurile terapiei cu lumină?
Nu se cunosc efecte secundare grave ale terapiei cu lumină. Rareori apar dureri de cap, iritații ale ochilor sau senzație de strângere a pielii. Cu toate acestea, aceste simptome dispar după câteva ore. Terapia cu lumină albastră poate provoca erupții cutanate, pierderi crescute de lichide și diaree la nou-născuți. Radiațiile UV de la fototerapie acționează practic ca lumina naturală a soarelui și, în exces, sunt potențial cancerigene și accelerează îmbătrânirea pielii.
De ce trebuie să țin cont când fac terapie cu lumină?
Tratamentul regulat este, de asemenea, important, chiar și în zilele fără simptome. Terapia cu lumină de seară trebuie efectuată numai cu consultarea medicului dumneavoastră, deoarece un duș ușor poate perturba ritmul circadian de somn-veghe. Anumite medicamente precum antidepresivele triciclice, neurolepticele sau litiul cresc sensibilitatea la lumină. Din acest motiv, înainte de începerea terapiei cu lumină, trebuie efectuată o examinare a unui oftalmolog. Consultarea prealabilă cu un medic oftalmolog este, de asemenea, recomandată pentru toate bolile oculare.
Fototerapia UV nu trebuie utilizată niciodată la persoanele cu defecte genetice cu o sensibilitate crescută la lumină sau cu risc crescut de cancer de piele (de exemplu: xeroderma pigmentosum, sindromul Cockayne și sindromul Bloom). De asemenea, se recomandă prudență în cazul antecedentelor de cancer de piele sau leziuni grave ale pielii induse de radiații. Discutați cu medicul dumneavoastră riscurile și beneficiile terapiei.
