Zvâcnirea degetului mare în boala Parkinson | Zvâcnirea degetului mare

Zvâcnirea degetului mare în boala Parkinson

Boala Parkinson este o boală a sistemului central sistem nervos, care nu a fost încă vindecat. Cu toate acestea, deficiența de bază a neurotransmițător dopamina poate fi tratat cu medicamente. De obicei apare după vârsta de 50 de ani.

Simptome ale dopamina deficiența este o încetinire a mișcării, mersului și nesiguranței în picioare, rigiditate musculară (rigoare) și o odihnă tremur (tremur). tremur înseamnă că mai multe părți musculare se zvâcnesc în mișcare, cu un tremur constant. Acest lucru apare adesea pe mână.

Simptomele încep de obicei de o parte. Simptomele determină diagnosticul. Cu toate acestea, este de asemenea posibil să se testeze dacă administrarea de L-dopa (dopamina) ameliorează simptomele. Acest lucru poate fi folosit și ca medicament, la fel ca și substanțele care acționează similar cu dopamina și, astfel, contracarează deficiența.

Răsucire a degetului mare în scleroza multiplă

În cazul în care spasm este prezent de mult timp, apare foarte frecvent, devine din ce în ce mai puternic sau este în plus dureros, ar trebui să mergeți la medic cu aceste simptome. Deoarece este în general o boală a nervi (dacă au fost excluse alte cauze, de exemplu de către medicul de familie), un neurolog este specialistul responsabil. Medicul va dori mai întâi să știe exact care sunt simptomele, cum sunt spasm simte, cât de des se mișcă degetul mare și dacă există alte simptome.

O întrebare generală include, de asemenea, dacă sunt cunoscute alte boli, dacă medicamentele sunt luate în mod regulat, cum este folosită mâna în viața de zi cu zi, cum este situația actuală a vieții (stres?) Și dacă mâna este probabil deja deteriorată. A sânge testul poate releva orice deficiență de nutrienți sau alte boli de bază. Pentru a testa funcția nervoasă, examinări precum ENG (electroneurografie), EMG (electromiografie) sau EEG (electroencefalografie) sunt posibile. Eventual, se efectuează imagistica suplimentară sub formă de CT (tomografie computerizată) sau MRT (imagistică prin rezonanță magnetică) sau o colectare de probe de la mușchiul afectat.