Tulburarea de amărăciune posttraumatică se referă la o tulburare de ajustare psihologică. În această tulburare, persoanele afectate au probleme de a face față eșecului.
Ce este tulburarea de amărăciune post-traumatică?
Tulburarea de amărăciune posttraumatică este, de asemenea, cunoscută sub numele de tulburare de amărăciune posttraumatică (PTED) și este una dintre tulburările de ajustare. Termenul medical este relativ nou și a fost inventat în 2003 de germană psihiatru și neurologul Michael Tei. Tulburarea mintală apare atunci când oamenii suferă de stresuri extraordinare care nu sunt, însă, neobișnuite în viață. Acestea includ, de exemplu, pierderea unui loc de muncă, pierderile suferite, conflicte interpersonale sau probleme în parteneriat. În acest context, indivizii afectați trăiesc evenimentele asociate ca umilitoare, mortifiante și nedrepte. Drept urmare, se comportă permanent amar și agresiv față de ei înșiși sau de alte persoane. Tulburarea de amărăciune post-traumatică atinge toate domeniile vieții și este asociată cu lipsa de speranță, disperare, blocaje ale gândurilor și furie. Potrivit lui Michael Tei, tulburarea de amărăciune post-traumatică se manifestă după o revoltă socială intensă. Tabloul clinic a fost definit pentru prima dată după reunificarea Germaniei în 1990. Cu toate acestea, nicio schimbare socială majoră nu joacă un rol în izbucnirea amărăciunii, ci mai degrabă stresuri care sunt considerate destul de frecvente în viață. Potrivit estimărilor, două până la trei la sută din toți cetățenii germani suferă de tulburare amară post-traumatică.
Cauze
Amărăciunea provine de obicei dintr-o ușoară personală majoră. Cei afectați simt că au fost înțelese greșit sau tratate pe nedrept de către alții. În același timp, însă, se simt în imposibilitatea de a face ceva în legătură cu nedreptatea pe care au suferit-o. Cu toate acestea, dacă persoana nu se poate apăra eficient, aceasta duce la sentimente precum neputință, resemnare și în cele din urmă amărăciune. Nu de puține ori, amărăciunea intensă declanșează sentimente extreme, cum ar fi pedepsirea torturatorului perceput, care sunt asociate cu fantezii agresive și uneori duc chiar la acte de violență sau sinucideri extinse. De regulă, totuși, amărăciunea este un sentiment care dispare în timp. Nu a fost încă posibil să se clarifice ce cauzează apariția bruscă a tulburării de amărăciune post-traumatică. Potrivit lui Michael Tei, psihologii și psihiatrii contribuie, de asemenea, la tulburare. Acest lucru se datorează faptului că nu recunosc problemele reale ale pacienților lor și, prin urmare, le tratează doar pentru agresiune sau depresiune. Tulburarea de amărăciune post-traumatică apare la sexul masculin la fel ca la femei și poate afecta atât tinerii, cât și bătrânii.
Simptome, plângeri și semne
Există unele simptome care sunt considerate tipice tulburării de amărăciune post-traumatică. De exemplu, persoanele afectate prezintă o dispoziție fundamental proastă și fac o impresie amară. În plus, se simt tratați nedrept de viață, sunt dezamăgiți de semenii lor, dau vina pe alții la fel de mult ca pe ei înșiși și se comportă agresiv. Rar au prieteni, deoarece se retrag din ce în ce mai mult din viața socială. Alte simptome posibile ale PTED sunt lipsa de agitație, neliniște interioară, tulburări de somn și plângeri fizice. În cazuri extreme, bolnavii dezvoltă gânduri agresive care includ propria moarte sau sinucidere extinsă. Mai mult, pacientul evită anumite persoane sau locuri asociate cu experiența traumatică.
Diagnosticul și evoluția bolii
Pentru a diagnostica tulburarea de amărăciune post-traumatică, trebuie să se aplice mai multe criterii. De exemplu, pacientul este destul de conștient de suferința sa psihologică, pe care o vede drept motiv pentru aceasta. El consideră experiența declanșatoare ca insultătoare, profund nedreaptă și umilitoare. Drept urmare, se simte neajutorat, supărat și amar. Dacă pacientul își amintește evenimentul declanșator, el reacționează agitat emoțional. Amintirile impunătoare provoacă o afectare permanentă a mentalului său sănătate. Înainte de experiența declanșatoare, nu existau boli mintale care să-i poată explica comportamentul. În plus, simptomele persistă mai mult de șase luni și restricționează persoana afectată în viața de zi cu zi. De asemenea, este important să faceți un diagnostic diferentiat cu alte boli mintale precum depresiune sau posttraumatic stres tulburare. În plus, majoritatea tulburărilor de ajustare sunt temporare. Deoarece tulburarea de amărăciune post-traumatică este o tulburare mentală relativ nouă, evoluția sa exactă este încă neclară. În plus, există diferențe individuale mari.
Complicațiile
Ideatia sinucigașă și omicidă poate să apară ca complicații severe ale tulburării de amărăciune post-traumatică. Atunci când cel care suferă îi ucide pe alții, precum și pe el însuși, este denumit și sinucidere extinsă. Cu toate acestea, gândurile suicidare pot fi limitate doar la persoana afectată. În ambele cazuri, este necesar un tratament rapid. În funcție de cât de acută este tendința suicidară, ambulatorie sau internată terapie ar putea fi considerat. În caz de pericol pentru sine sau pentru alții, plasarea este, de asemenea, posibilă pentru a asigura siguranța persoanei afectate și a celorlalți. Tulburarea de amărăciune post-traumatică duce adesea la o depresiune-cum tipar de gândire. Amărăciunea care se dezvoltă ca urmare a unui eveniment tragic poate avea un impact negativ asupra găsirii unui loc de muncă. Urmând principiul profeției care se împlinește de sine, cel care suferă se poate sabota pe sine. Ca o complicație suplimentară, este posibil un comportament auto-vătămător, de exemplu sub formă de droguri, alcool și tutun utilizare. O atitudine de bază negativă poate, de asemenea conduce la dificultăți în multe alte domenii ale vieții. Conflictele familiale și sociale apar adesea ca o complicație a tulburării de amărăciune post-traumatică. Comportamentul agresiv poate apărea, de asemenea. Fără tratament adecvat, complicațiile sunt mai probabile decât în cazul tratamentului. Amărăciunea poate promova alte boli mintale, de exemplu, depresia, tulburări de anxietateși plângeri psihosomatice.
Când ar trebui să vezi un doctor?
Dacă amărăciunea persistă pe o perioadă lungă de timp și are un efect din ce în ce mai negativ asupra bunăstării persoanei afectate sau asupra celor din jur, este indicat să vorbi unui terapeut. Oamenii care suferă de o tulburare de personalitate după un eveniment traumatic sau ca rezultat al mentalei prelungite sănătate problemele ar trebui tratate. Cu cât tulburarea este diagnosticată și tratată mai devreme, cu atât sunt mai mari șansele de recuperare. Prin urmare, chiar și primele semne de amărăciune ar trebui examinate de un terapeut sau medic. Dacă există o bază lungă istoricul medical, medicul responsabil trebuie informat dacă simptomele devin mai severe sau sunt asociate cu simptome ulterioare, posibil auto-vătămătoare. În plus față de psiholog, poate fi consultat un specialist în tulburări neurologice dacă se suspectează că suferința se datorează unei boli fizice. Adolescenții care prezintă semne de amărăciune trebuie prezentați unui psiholog adolescent. În caz contrar, tulburarea va continua să se modeleze și va provoca boli mentale și fizice suplimentare pe măsură ce progresează.
Tratament și terapie
Tratamentul tulburării de amărăciune post-traumatică nu este ușor. Astfel, pacienții își dau demisia sau rezistă adesea ofertelor de tratament. Așa-numita înțelepciune terapie este considerată o abordare terapeutică utilă. Aceasta este o variantă a cognitivului terapia comportamentală dezvoltat de Michael Linden. Ca parte a procedurii psihoterapeutice, pacientul procesează evenimentul care i-a declanșat amărăciunea pentru a putea în cele din urmă să se distanțeze de aceasta, ceea ce îi oferă o nouă perspectivă asupra vieții. În acest scop, sunt utilizate strategii cognitive dovedite, care includ analiza comportamentală, analiza gândurilor automate, construirea activității, redenumirea cognitivă și o procedură de expunere. În același timp, pacientul reconstruiește contactele sociale. Pentru o abordare calmă a problemelor de viață, pacienții efectuează jocuri de rol care îi pun în pielea oamenilor care i-au jignit pe ceilalți. Pentru unii pacienți, înțelepciunea terapie face conduce sa reusesti. Alții măcar își recapătă capacitatea de a funcționa. Cu toate acestea, nu este neobișnuit ca tratamentul să dureze luni sau chiar ani pentru a arăta succes.
Prevenirea
Pentru a preveni tulburarea amărăciune posttraumatică, este recomandabil să contracarați gândurile și sentimentele negative. Relaxare tehnici precum meditaţie, yoga, qi gong sau hipnoză, printre altele, sunt potrivite în acest scop.
Post-Operație
Psihoterapie pe o perioadă mai lungă de timp se recomandă ca tratament eficient de îngrijire ulterioară pentru tulburarea de amărăciune post-traumatică. Psihoterapie ar trebui să determine pacientul să ducă o viață veselă pe termen lung fără a fi împovărat de diferite simptome. Îngrijirea ulterioară este importantă pentru a dezvolta strategii eficiente pentru viața de zi cu zi. În timp ce se recomandă urmărirea în ambulatoriu pentru cazurile mai ușoare, pacienții cu tulburare severă de amărăciune ar trebui să ia în considerare reabilitarea. În cursul reabilitării, pacientul poate lucra prin ceea ce a experimentat și astfel poate fi pregătit pentru reintrarea în viața de zi cu zi. Ca măsură de îngrijire ulterioară, reabilitarea întărește corpul și mintea pacientului și îi ajută să își recapete sentimentul de responsabilitate față de ei înșiși și de mediul lor. Chiar și după experiențe severe, propriile limite ale pacientului ar trebui recunoscute și consolidarea valorii de sine a acestuia. Resursele personale pot fi mobilizate pe parcursul îngrijirii ulterioare, astfel încât pacientul să devină din nou potrivit pentru viața de zi cu zi. În cursul următor, relaxare metode precum antrenament autogen sau mușchi progresiv relaxare poate fi folosit și în viața de zi cu zi pentru a minimiza stările de neliniște sau anxietate. Concentrare exerciții, yoga sau Qi Gong servesc, de asemenea, excelent ca îngrijire ulterioară măsuri și poate fi integrat bine în viața de zi cu zi. Abordările creative, cum ar fi arta sau muzica, pot avea, de asemenea, un efect pozitiv asupra sufletului pacientului și pot crește calitatea vieții.
Iată ce poți face singur
Pe lângă tratamentul psihoterapeutic, cei afectați pot face schimb de informații între ei, în special în forumurile de auto-ajutor de pe internet. În multe orașe, există grupuri de auto-ajutorare pentru persoanele cu experiențe traumatice. Întrucât tabloul clinic al tulburării de amărăciune post-traumatică este încă relativ necunoscut, există în prezent doar câteva grupuri de auto-ajutorare care se adresează în mod special celor care suferă de această tulburare. Prin urmare, este recomandabil să participați la un grup care se ocupă de tabloul clinic asociat post-traumatic stres tulburare. Participarea la un grup este, de asemenea, recomandată, deoarece îi ajută pe cei care suferă să se conecteze cu ceilalți și să poarte conversații. În general, reconstruirea contactelor sociale este deosebit de importantă. Cei afectați ar trebui să întrețină relații cu membrii familiei, cu prietenii și cunoscuții sau să își facă noi prieteni. Dacă nu există oportunități pentru acest lucru în sfera privată, este recomandabil să căutați cluburi sportive sau asociații culturale. Este la fel de important să urmărim activități și interese regulate și să le aprofundăm. Cei afectați ar trebui să trăiască conform unei rutine zilnice regulate. Stres trebuie evitată sau redusă semnificativ. În plus, activități precum yoga, meditaţie, Reiki, relaxare musculară progresivă, antrenament autogen, Qi Gong, hipnoză sau rugăciunea poate ajuta la gestionarea gândurilor negative în viața de zi cu zi și, de asemenea, poate contribui la reducerea stresului.
