Tulburări de mers: cauze, semne, diagnostic, ajutor

Tulburare de mers: Descriere

Deoarece mersul pe jos este în general intuitiv, majoritatea oamenilor nu se gândesc la procesele complexe din sistemul nervos și musculatura care sunt de fapt necesare pentru un mers normal. Deosebit de importante pentru un mers netulburat sunt organul de echilibru, percepția proprie (inconștientă) a mișcării, informația prin ochi și controlul precis al musculaturii. O tulburare în oricare dintre aceste zone poate duce la o tulburare de mers.

Există multe cauze ale tulburărilor de mers. Practic, totuși, majoritatea tulburărilor de mers pot fi urmărite din două cauze principale: O tulburare a simțului echilibrului sau o tulburare a sistemului musculo-scheletic.

Deteriorarea simțului echilibrului

Pentru ca o persoană să poată sta în picioare și să meargă, are nevoie de un simț intact al echilibrului. Dacă aceasta lipsește, apar tulburări de mers și căderi.

Dacă unul dintre aceste trei sisteme eșuează, cele două sisteme rămase mai pot compensa adesea, astfel încât simțul echilibrului este doar ușor deranjat. Cu toate acestea, dacă două dintre sisteme sunt afectate, apar inevitabil tulburări de echilibru. Ceea ce au în comun toate aceste procese este că de obicei au loc în mod inconștient și devine conștient de existența lor doar de îndată ce nu mai funcționează ca de obicei.

  • Sistemul vestibular: organul vestibular este situat în urechea internă. Înregistrează rotații, precum și accelerații și decelerații ale corpului. Fiecare persoană are un organ de echilibru în urechea internă dreaptă și stângă. Pentru un simț normal al echilibrului, este important ca organele echilibrului de pe ambele părți să fie intacte. Dacă unul dintre ele eșuează, apar informații contradictorii. Acest lucru poate perturba foarte mult simțul echilibrului și poate provoca amețeli.

Tulburare a sistemului musculo-scheletic

Pentru ca o persoană să meargă normal, el depinde nu numai de simțul său de echilibru, ci și de un sistem musculo-scheletic funcțional. Aceasta înseamnă că puterea sa musculară este suficientă și că mobilitatea lui nu este restricționată de funcția normală a articulațiilor. Dacă puterea musculară este prea scăzută, mișcarea normală este posibilă doar într-o măsură limitată.

Foarte des, o articulație este deteriorată prin uzură sau prin inflamație cronică, drept urmare nu mai poate fi mișcată în mod normal. În tulburările de mers, problemele cu mușchii și articulațiile de la picior, picior și șold sunt de o importanță deosebită.

Prezentare generală a cauzelor comune ale tulburărilor de mers

Motive neurologice pentru tulburarea mersului

Această categorie include în principal boli ale creierului și ale sistemului nervos în care pot apărea disfuncția mersului:

boala Parkinson

Un mers cu pași mici, îndoit înainte este tipic pentru boala Parkinson.

Scleroza multipla

În scleroza multiplă, tulburările de echilibru sunt cele mai frecvente, ducând la un mers instabil.

Leziuni ale urechii interne

Afectarea unuia dintre cele două organe de echilibru din urechea internă, de exemplu din cauza medicamentelor, a inflamației sau a unor boli precum boala Meniere, duce la tulburări de echilibru și amețeli.

Deficitul de vitamine

De exemplu, o deficiență de vitamina B12 poate provoca mieloză funiculară, în care apar tulburări de mers pe lângă tulburările senzoriale la nivelul brațelor și picioarelor.

Efecte secundare medicamentoase

În special medicamentele care afectează creierul, cum ar fi neurolepticele, antiepilepticele și benzodiazepinele pot fi cauza tulburărilor de mers.

Tumoare pe creier/

În funcție de localizarea tumorii, funcțiile senzoriale și/sau motorii sunt afectate.

Afecțiuni inflamatorii

De exemplu, în cazurile de boală Lyme în sistemul nervos central (neuroborrelioză), sunt posibile tulburări ale mișcărilor, cum ar fi tulburări de mers.

Dilatarea ventriculilor cerebrali din cauza presiunii crescute a lichidului cefalorahidian

Consumul cronic de alcool duce la afectarea creierului (sindromul Wernicke-Korsakow).

Motive ortopedice pentru tulburarea mersului

Această categorie include în principal boli ale sistemului musculo-scheletic în care poate apărea o tulburare de mers:

Uzura articulațiilor (artroză)

Osteoartrita poate limita sever mobilitatea unei articulații, ducând la probleme de mers – mai ales atunci când sunt afectați genunchii, șoldurile sau gleznele.

Boli reumatice

Bolile de tip așa-numitul reumatic pot face imposibilă mersul normal din cauza distrugerii articulațiilor și a durerii cronice.

Slăbiciune musculară

În special bolile moștenite cu slăbiciune musculară (distrofie musculară, distrofie musculară miotonică etc.) sunt responsabile de tulburările de mers.

O hernie de disc (prolaps de disc) înseamnă adesea durere severă pentru persoana afectată, care poate dezvolta, de asemenea, tulburări de mers ca urmare.

Nu este o boală ortopedică în sens strict: Tulburările circulatorii provoacă dureri la nivelul picioarelor, ceea ce înseamnă că cei afectați pot merge doar pe distanțe scurte.

Spasticitatea mușchilor

O creștere a tensiunii musculare (tonus muscular) poate rezulta din deteriorarea creierului și poate îngreuna mersul normal.

Accidentări

De exemplu, o fractură a gâtului femurului este o cauză foarte frecventă de afectare a mersului la vârsta înaintată.

Pe lângă motivele fizice ale unei tulburări de mers menționate până acum, problemele psihice pot fi responsabile și pentru un mers perturbat. Tulburările psihice de bază sunt foarte diverse. Tulburarea psihogenă a mersului a devenit cunoscută prin lucrările de cercetare asupra repatriaților la război după Primul Război Mondial.

Cu toate acestea, tulburarea psihogenă de mers nu apare numai în contextul PTSD. Cauzele psihologice pot fi foarte diferite. Cu toate acestea, toate au în comun faptul că nu sunt cauzate în primul rând de o defecțiune a sistemului nervos sau a sistemului musculo-scheletic, ci sunt de fapt de natură în primul rând psihologică.

Tulburări de mers: când ar trebui să mergi la medic?

Tulburări de mers: ce face medicul?

În cazul unei tulburări de mers, depinde de cauza suspectată care medic este contactul potrivit. Dacă tulburarea de mers este mai probabil să fie neurologică din cauza leziunilor sistemului nervos (tracturi nervoase, creier, măduva spinării), te poate ajuta un specialist în neurologie.

Istoric medical (anamneză)

La începutul vizitei la medic are loc o discuție amănunțită între pacient și medic, prin care se pot obține informații importante despre cauza tulburării de mers. Medicul dumneavoastră vă va pune diverse întrebări. De exemplu:

  • De cât timp ai tulburarea de mers?
  • Tulburarea mersului a apărut brusc sau a apărut treptat?
  • Este întotdeauna prezentă tulburarea de mers sau simptomele se modifică?
  • În ce situații apare tulburarea de mers?
  • Luați vreun medicament? Dacă da, care?
  • Aveți vreo boală anterioară (de exemplu, infarct miocardic, accident vascular cerebral, boli ortopedice)?
  • În afară de tulburările de mers, aveți alte plângeri, cum ar fi amețeli sau tulburări senzoriale la nivelul brațelor sau picioarelor?

Examinare fizică

În plus, se folosește și „testul cronometrat și mergeți” (timpul necesar pentru a se ridica și a merge). În acest test, vi se cere să vă ridicați de pe un scaun, să mergeți trei metri și să vă așezați din nou pe scaun. Medicul măsoară timpul necesar pentru a face acest lucru. De obicei, nu durează mai mult de 20 de secunde pentru a face acest exercițiu. Dacă durează mai mult de 30 de secunde, este considerat anormal și, prin urmare, este probabilă o tulburare de mers.

Dacă închiderea ochilor vă provoacă probleme cu echilibrul și balansul, aceasta indică o tulburare a conducerii informațiilor în măduva spinării, ceea ce duce la o tulburare de echilibru („ataxie spinală”). Dacă au deja probleme cu acest exercițiu cu ochii deschiși și închiderea ochilor nu are niciun efect asupra stabilității posturii tale, acest lucru indică mai mult deteriorarea cerebelului.

După exercițiu, se determină cât de mult și-a rotit poziția pedalând într-o direcție. O rotație de peste 45 de grade în raport cu poziția inițială este vizibilă și indică leziuni ale cerebelului sau ale organului de echilibru. Pe lângă evaluarea mersului și echilibrului, medicul efectuează și un examen neurologic general. Procedând astfel, evaluează reflexele, forța musculară și sensibilitatea.

Examinări suplimentare

  • Tomografia computerizată (CT) sau imagistica prin rezonanță magnetică (RMN)
  • Măsurarea vitezei de conducere nervoasă cu electroneurografie (ENG)
  • Examinarea sângelui și/sau a lichidului cefalorahidian (LCR)
  • Măsurarea undelor cerebrale (electroencefalografie, EEG)
  • Măsurarea conducerii nervoase-musculare (electromiografie, EMG)
  • Test de ochi, test de auz

terapii

În special în cazul cauzelor ortopedice, intervenția chirurgicală este ocazional necesară. În multe cazuri, măsurile de terapie de susținere precum kinetoterapie (terapie fizică) și metodele de tratament fizic (cum ar fi băi de exerciții, masaje, aplicații de căldură etc.) sunt utile pentru tulburările de mers pentru a întări forța musculară și a îmbunătăți coordonarea mișcărilor.

Tulburări de mers: Ce poți face singur

Ca parte a tratamentului unei tulburări de mers, se învață câteva exerciții de mers în fizioterapie. Acestea trebuie efectuate în mod regulat acasă. Chiar dacă progresul este literalmente lent și „pas cu pas”. Prin consolidarea și mobilizarea rezervelor încă existente, defectele sistemului nervos pot fi adesea compensate.

În cazul unei tulburări de mers existente, alcoolul trebuie evitat complet dacă este necesar, deoarece alcoolul dăunează creierului și căilor nervoase. Polineuropatia datorată diabetului zaharat (diabet zaharat) este una dintre cauzele frecvente ale tulburărilor de mers. Dacă diabetul este detectat și tratat la timp de către un medic, consecințele severe, cum ar fi tulburarea de mers, sunt adesea evitate.

Important pentru tulburările de mers: Prevenirea căderilor

Dacă o persoană cu tulburări de mers a căzut deja sau s-ar putea produce o cădere în orice moment, trebuie luate în orice caz măsuri preventive pentru a minimiza riscul căderii și posibilele consecințe ale unei căderi.